Saturday, October 11, 2008

Scrisoare catre...


Trimit o scrisoare catre nicaieri.Da, trimit o scrisoare catre timp si cu banii care or sa imi mai ramana in buzunar dupa ce lipesc cu saliva calda si aburinda bine, bine timbrul, voi mai cumpara si un pix de 1500 de lei.
Trimit un mesaj catre un om sa i zicem, daca nu il putem numi un simplu atavic menestrel...care a uitat sa mai cante.Dar ce ma fac daca timpul nu imi primeste scrisoare?Daca destinatarul o fi in agonia sterila a viselor de vara...sau in spasmele dulci ale iubirii in putrefactie.
Se pare ca nenorocitul asta de destinatar sta de mult timp asa...in agonie, masurandu si singur vorba si cugetul.Prea puternic sa fie stramutata a sa minte, prea slab sa creada in speranta.
Si la urma urmei, de unde atata suferinta, omenire spoita?Pentru ce sa termini bacsisul din buzunar cand stii ca poti lua o paine uscata cu restul care iti mai ramane?Stiu raspunsul, de fapt il stim cu toti.Pentru ca esti perfida...si pentru ca vrei sa mori.
Vreau sa te inchini acum iubirii, sa juri credinta stramba si sa te asezi frumos la coltul tau de rugaciune unde o odalisca sta pe post de sfanta.Cand vei primi scrisoarea mea sa stii ca am scris o in noptile alea cand nu dormeam, cand framantat fiind de ganduri am descoperit durerea, si nu e durere mai siropoasa decat aia pe care ti o afce cu bisturiul timpul invadat de eros henologic.
Doresti sa te manifesti, sa te intinzi pe pat si sa ti o tragi pana zici ajunge...sa mai bei cate o cafea din cand in cand desi mereu ti am zis ca nu beau...sa-i simti aroma si pe urma sa urli de placerea macabra a sentimentelor.
Da, si tu, cucoana aia de te uiti fix la mine, sa stii ca nu sunt un ratat oarecare ce chinuit de otrava launtrica a venelor, iti inmaneaza banii sa cumpere un plic pentru o scrisoare.Sunt un ratat care a cunoscut cu maiestrie desfraul si gloria si noroiul lumii.
Imbecilo, sa iei acum de la mine banii si nu te uita la mne ca am ochii rosii, ca am parul unsuros si dintii innegriti...soarta a facut asa.
M-am saturat sa ma mai gandesc la tine, sa ma gandesc la noi.A fost, a trecut, se va reintoarce.Si apoi, nu am pierdut timp?Nu ai gresit alegandu mi destinul?Da, trimit o scrisoare catre tine , omenire spucata ce crezi in implinire prin dragoste, vei ajunge de vanzare caci asta esti, omenire de doua parale!

Si dupa ce voi fi expediat mirabila hartie de rahat, ma voi duce sa imi inec amarul cel gri.


Miroase a negru s sunt fericit caci lumea noastra sarbatoreste azi, ca o iubire s-a terminat, ca pot trai din nou, ca pot umbla beat de fericire, ca iubesc...iar.

2 comments:

Ciresica cu numele de MaMeMiMoMu said...

timpul nu te uita niciodata...chiar daca tu uiti de el,chiar daca tu uiti sa ii trimiti in fiecare zi cate o scrisoare el mereu iti va raspunde.o sa simti furia lui cand o sa il renegi...un fir alb, un rid, o lacrima...
nu uita sa ii scrii si maine timpului sau o sa suferi ca in trecut

Girlwithapinkpearl said...

agonia insuportabila a pendularii intre imbratisarea stransa si adanca a lumii cu tot pieptul, si escapada din orizont, intre impreunare deplina cu lumea si respingerea ei brutala...ne-am pus sufletul alb in joc si acum suferim...cand patetic, cand frumos, cand victorios, cand egoist...
lumea asta e prima mea iubita, pe care o urasc invatand sa o iubesc, p care o iubesc pana la nebunie dispretuind-o, fara ea sunt nimic, cu ea sunt adolescentul care moare, impreuna suntem...ce suntem. nu stiu ce suntem.