Friday, October 22, 2010

visul norvegian (Det norsk drøm)


De curand am aflat care este cel mai bun loc din lumea asta, din punct de vedere economic si social in care poti trai.Bineinteles ca fiecare dintre noi are un loc mistic, ascuns in sufletul sau, unde se retrage ori de cate ori se simte slab, cotropit sau constrans de vicisitudinile vietii.
Nu despre un astfel de loc este vorba in postul de astazi.Mai exact, este vorba de Norvegia.Este un loc, pe cat se pare de real, pozitionat chiar in nordul mamei Europa, insa ce face din aceasta tara "cel mai bun loc din lume"?
Sa fie economia in plina crestere, sa fie sistemul social bine pus la punct, sa fie educatia gratuita, bursele fabuloase ale studentilor de acolo sau salariile de minim 2800 de euro pe luna?Ori taxele si impozitele care reprezinta 30% din venitul lunar, ori chiriile de minim 500 de euro pe camera,sa fie carierele oamenilor de acolo, afluxul deosebit de mare de straini care sosesc lunar acolo sa munceasca sau sa ramana pentru totdeauna, ori cele 4-5 luni in care soarele este inghitit de noaptea cea lunga, ori arhitectura caselor care par niste bomboane de ciocolata invelite in staniol mov?Ori fiordurile, muntii, zapezile, oceanul, oamenii, cea mai scumpa bere din Europa, cele mai frumoase fete din lume, cei mai multi satanisti pe metru patrat?Cele mai multe trupe de black metal, cel mai mare gdp din lume, cele mai bune fructe de padure?
Toate aceste elemente contrastante totusi, fac din Norvegia o tara de vis.Mereu cand traiesti pe o pajiste, te gandesti ca iarba de pe pajistea din vale e mai verde decat cea unde pasti tu si te gandesti sa lasi pajistea pe care pasti pentru a gusta din iarba cea mai verde din verdeturile posibile.
Si dupa un timp iti dai seama ca Uite, nu era chiar asa cum ai crezut...
Recunosc ca sunt o persoana materialista si recunosc ca acolo unde exista bani, acolo apar si eu...mereu ma las condus de gustul lor si sacrific orice in numele acestei Maha Kali care este banul.
Imi doresc un master in stiintele pamantului.Mi-l doresc pentru a putea intra in industria petroliera si pe piata muncii din Norvegia.Ma straduiesc sa invat norvegiana, tocmai pentru a spori sansele de a fi angajat acolo.Ma gandesc ca daca nu incepi de undeva, nu vei termina profesional nimic, nicicum.
Intrebarea este: voi fi oare fericit dupa ani de zile de truda si de peregrinari?Sau am incetat sa ma mai intreb asta?Pana la urma ce conteaza...plec si n Norvegia daca mi se ofera bani, educatie si un loc unde sa pot dormi...incep totusi sa nu imi mai pun intrebarea "De ce plec?", "Pentru cat timp?", "Pentru ce?" sau "Ce fac cu trecutul?"

Trecutul arde mocnit.Norvegienii, mai nou ard biserici ca sa se incalzeasca, eu mi-am ars fotografii, ganduri, amintiri.Cand plecau pe Marea Nordului, vikingii, ardeau un drakkar pentru a isi aminti ca stramosii lor nu se vor mai intoarce in lumea asta, sa-i bantuie.
Si totusi...acolo e capatul lumii.Norvegia se afla la capatul lumii mele.Dincolo de acest pamant, se desfasoara oceanul, oceanul de vise, moartea si kali yuga.Vreau sa vad Marea Nordului in aprilie, cand este prea cald sa mai crezi ca este iarna, dar totusi nesperat de rece incat sa te incumeti sa faci plaja.Vreau sa vad marea asta inghetata la mijlocul lui aprilie.

PS:36 de lire e o oferta nesperata.Cine ar zice nu, unei excursii de 3 4 zile in Norvegia la mijlocul lui aprilie?Eu unul nu as spune nu, motiv pentru care am rezervat un bilet.Vreau sa cunosc tara asta, satana asta inghetata care ma bantuie si ademenitor, imi spune ce bine va fi daca voi trai acolo...si parca diavolul asta nordic face timpul sa curga in limbi de foc...pentru ca de cand mi-am propus sa plec acolo, nu mai exista nici 4 ani , nici mari, nici pamanturi, nici oameni, nici ganduri...nu exista nimic intre mine si ea.Norvegia va trebui sa fie a mea.


Wednesday, October 20, 2010

Sa petrecem.

Un lucru care m-a socat in regatul cel din departari, a fost modalitatea tinerilor(si aici includ si segmentul 25-31 de ani) de a se distra si de a percepe divertismentul.Inteleg ca este normal sa mergintr-un pub, sa socializezi, sa consumi ceva alcool, inteleg ca este normal sa agati intr-un pub sau sa te regulezi in vreo buda cu jeg de 2.3 cm pe tavan si pereti, dar instinctu curateniei se duce dracu dupa 4-5 shoturi de vodka(valabil pentru new-age fans).Inteleg multe chestii legate de distractie si de nevoia de a elibera stress si feromoni in cel mai apropiat mod cu putinta: mersul in club/bar/pub.
Eu nu sunt o persoana cu bani.Sunt o persoana saraca.Nu-mi permit nici sa-mi iau prezervative.Traiesc cu 40-50 de lire pe luna.In alte posturi explicam procesul renuntarii la alcool, substante parfumate, tigari...abandonarea vietii sociale.
Spun asta, pentru ca cel putin in coltul meu de lume, daca nu ai bani, nu te poti distra, nu poti chema pe cineva la tine acasa ca sa tragi o bauta, asa cum se intampla candva intr-o epoca nu tare indepartata intr-o capitala gri, jegoasa a unei tari cu o economie de subzistenta, dar cu un segment de populatie destul de prietenoasa.
Aici nu pot comunica.Nu stiu daca este bine sau rau, daca-mi doresc sa-mi fac prieteni noi, sau sa raman la vechii mei prieteni, nu stiu daca sa ma bag in seama sau sa-mi vad de ale mele, desi nu am venit aici ca sa stau de vorba cu toti si sa fac chermeze zilnic.
Insa mi-as dori sa ma pot distra si fara sa platesc 4 lire intrarea in nu stiu ce local sau sa pot discuta cu colegii de facultate si in afara unei mese pline cu halbe de bere.
Viata, cel putin in felu' cum vad eu lumea, se intinde dincolo de o masa cu halbe, unde lumea incearca sa abordeze din complezenta subiecte expirate, sau dincolo de petreceri tematice organizate de nu stiu ce institutie, unde petreci o noapte cica...spargand cateva zeci de lire(care pentru unul ca mine inseamna banii de mancare lunari), iar dimineata te trezesti cu prietenii cei mai buni, din care, o mare parte iti vor da add pe facebook, mentinand eteric legatura cu tine...dar pe care nu stii daca atunci cand te vor vedea pe strada vreodata te vor saluta.
Viata e mult mai mult, iar modul asta de socializare "cu sila", mi se pare orice in afara de un mijloc natural de a-ti face prieteni.
Aici tineretul se gandeste mai mult cat sa bea in pub maine seara, decat unde isi va gasi de munca maine dimineata.


Eu stiu ca prietenii mei m-au ajutat, ca au fost momente in care bautura curgea nopti in sir, au fost zile in care ne-am impartit painea si zaharul, au fost zile in care am cutreierat muntii, vaile, am dormit pe malul marii si am uitat de noi, ne-am spus vrute si nevrute, am mers la concerte, am zidit case, am cules pepeni, am trecut prin despartiri, prin confesiuni, prin orgii, prin cautari de sine.
Prietenii adevarati sunt aceia care raman ficsi, in colturi de realitate, chiar si dupa 20 de ani.

PS:poate de-aia nici nu-mi doresc sa socializez cu tot poporul.Nu toata samanta de pe camp e buna.Mereu e absolut esential sa o cerni.

Monday, October 11, 2010

Femeia musulmana(versiunea frustrata)


Acest articol nu se vrea o ofensa la adresa Islamului sau vreo blasfemie adresata societatii islamice de oriunde, insa se doreste a fi un fel de semn al exclamarii scris cu carioca rosie la capatul urmatorului enunt: Feriti-va de magarus, asta...de femeile musulmane.Ca e curve si e moarte dupe pola.

Pana nu demult, credeam ca femeile astea de-si pun carpa-n cap de se dau cinstite, sunt cele mai demne si mai cuvioase din cate a vazut ochiul meu.Dar iata-ma boboc in Regatul de peste mari si tari, si, boboc fiind, naiv si lipsit de initiativa si de orice protectie, (bine, asta am scris-o asa mai mult de umplutura, ca mergea ceva, o propozitie de trecere ceva, intre ce-am scris eu mai sus si ce urmeaza sa scriu mai jos)...si uite-asa se face, dragii tatei ca sunt eu boboc intr-o grupa.Grupa normala, banala, neiesita cu nimic in evidenta, ca toate grupele.

Numai ce cunosc eu pe fiecare din grupa bagandu-ma in seama cu celebrul: Salutnumelemeuestesimiafacutdeosebitaplaceresatecunosc"[uneori fraza asta e deja de rahat dupa 7-8 saluturi pe jumatatea de ora]...nu poti zambi mereu, nu?oricui oriunde

Si dau fratica, de Matusalema, sau Halimah...sau Seherezada sau cum sa-i mai zic: Fatima.Pana mea.Bagati si voi un nume din Clona ceva, Latiffa, Zoraide, nu stiu.

Si vine ea ca Salutnumelemeuestey...sunt britanica, da ai mei is pakistanezi si ea e prietena mea din copilarie care e colega cu noi si e Kashmiri...etc

In fine, nestiind cum sa reactionez, daca sa dau mana cu ele daca sa nu...in fine.Zic:Mi-a facut placere si daca e, tinem legatura pe feisbuc".La care, alpha female zice: Ok, ti-am notat adresa si iti voi da add".

Reminder: fata noastra avea nu doar un val pe fat, ci si o plasa pe ochi.Afghani style.:D


Dupa 48 de ore, ma trezesc cu un add de la o tipa cu nume middle eastern, care s-a dovedit a fi tot Matusalema, undercover, cu cateva poze pe feisbuc, fara plasa care-i acoperea chipul.Ok, toate bune si frumoase...pana primesc urmatoarele mesaje:


"hey sexy, i was wondering if you wanted to come with me to fifty four tomorow to watch some movie and get some free pop corn and drink?I told my father about u and he s anxious to meetcha.My father has gold and i m not that family girl as my cousin, so you can expect more tomorro, after we finish at library.Cya"

Deci:-ei ii place de mine.
-tatal ei are aur si cred ca[asum eu]tatane-su vrea sa ma cumpere
-dupa felu cum arat a intuit ea ca merge sa ne aratam sentimentele intr-un bar ordinar de housareala.
-intalnirea in mintea ei trebuia sa se lase cu un futai.

Bon.Toate astea, la ce credeti dvs ca au condus?Any idea?Daca nu, aruncati-va moratl privirea catre next step.


Next step: blocking(un fel de ignore).Altceva, ce puteam sa fac?

Dar nu, fata mea a cerut nr meu de tel si da-i telefoane si da-i mesaje si da-i si da-i pana i-am zis: "Fata mea, ce nu intelegi tu ca me and you=nothing?nada?nulla?nimic?rien."

Si a incetat.Si acum ma priveste cu ura Matusalema.De sub plasa ei care-i acopera fata.So, ce am invatat noi din postul de astazi: Sa nu devenim prea apropiati cu femeile musulmane.Ca pe urma esti acuzat de viol si cate si mai cate.



Halimah - Nicola
Asculta mai multe audio diverse

Friday, October 8, 2010

Vremea tineretii.

Ce frumos este atunci cand esti tanar, ce fain e cand numeri clipele alea cand vrei sa cunosti cat mai mult si cand orice inedit reprezinta o noua cale catre niciunde.Ce frumos este atunci cand iubesti pentru prima data, ce minunat este cand stii sa dansezi in ploaie si cand crezi ca soarele doar pentru tine sta pe cer.Ce unic ti se pare fiecare moment cand duci la implinire ceva si parca atunci crezi ca lumea are o latura divina pe care ai ignorat-o pana nu de mult.
Ce frumoasa e vremea asta in care iti place sa ramai, sa iti termini viata si sa o reiei de la inceput.Ce frumoase sunt toate atunci cand esti tanar si cat de infinite si cat de stralucitor e viitorul.
Cand esti tanar crezi ca prietenii iti vor ramane prieteni o viata, ca barurile in care mergi, vor avea usa deschisa si atunci cand vei avea 55 de ani.Ce frumoase sunt clipele in care urci potecile muntilor, cand bei pentru prima oara apa de izvor, ce frumos e cerul verii si ce fain e sa te plimbi pe strazile pietruite ale orasului in plin februarie geros, dupa ce ai facut baie, ce rebel e sa torni vodka pe tine si sa te imbeti din vin fiert cu scortisoara si mar cand afara tempertaura scade deodata sub 0.

Ce frumoasa e perioada asta.

Si ce aiurea e cand ea va fi trecut si te simti de rahat intr-o lume noua.




"Cum sa poti uita vreodata, Varsta cea nevinovata cu nebunele iubiri".

Saturday, October 2, 2010

Pentru o cariera

Pentru o cariera am plecat de acasa, pentru un ban in plus am ales sa renunt la tigari, halucinogene, cafea, ceai verde si bautura regulata.(plus anexe)Am ales sa mananc pe jumatate cat mancam acum 5 saptamani, am ales sa ma rezum la discutii eterice cu cei din jur, am ales sa ma culc la 10 seara si sa ma trezesc la 8 dimineata.Am ales sa mi se para fascinant sa vezi soarele dupa o saptamana de ploaie sau sa privesti catre viitor in ploaie.Am ales sa mi se para un lux bautul unei coca cola light sau sa mananc o ciocolata seara, am ales sa fiu agatat de gagici musulmane noaptea la 2 pe facebook, am ales sa merg pe jos distante care mi se pareau de nestrabatut acum 3 luni.Am ales sa pun pe planul al doilea viata intima( inca mai cred ca exista asa ceva), am ales sa fiu liber prin austeritate, departe de tot si de toate.Mi-am pierdut simtul meu critic si simt ca-mi pierd inspiratia.
Si totusi, asa e inceputul.Inceputul e greu.
Mie-mi miroase a suc de kiwi din ala Rio, nu stiu daca mai tine cineva minte.Trebuie sa ma culc.Toate bune.

With all my consideration,
from the mystery island,
A.