Friday, January 28, 2011

La raul Avon am sezut si am ras























Acum cateva zile am mers la un rau.Ii zice raul Avon.Cum ar fi la noi Teleajenu sau Raul Negru, o apa de-asta care ocupa si ea un loc in plus pe harta si despre care daca intrebi localnicii de-abia daca au auzit.
Pentru cine nu stie, raul Avon e o apa, ce-i drept curata, care strabate inima innegurata a Angliei, iar de a lungul vaii sale se gasesc numeroase catune si sate, intr-unul din ele nascandu se si za swan av eivan si anume shecspir, pentru cine nu stie.Nevermind.
Cum a sunat asta cu "inima innegurata", zici ca as compune versuri pentru Fuego sau pentru Ovidiu Komornyk.(ce nume de familie cocas :))) )

Si mergand eu catre apa asta asa...numa ce ma asez pe iarba si incep sa contemplu natura sau nu stiu ce pula mea contemplam.Merge sa zic "contemplare" la starea aia cand tu de fapt stai si zaci pe iarba c-o tigara n gura si te uiti asa de parca te ai gandi la nemurie?(e demonstrat ca fumatorii pasivi mor repede, asa ca ce nemurie?)
Ma gandeam io la ceva.
Si nici nu termin de tras din pipa ca numa ce aud niste labe care plescaiau nesimtit pe iarba uda de la ploaia care tocmai se oprise.Erau gaste, domle.Gaste, sa-mi bag...
In tara asta care e mai mult o insula, nu prea ai sanse reale de a scapa de zburatoare.Nu e o pisica de aia libidinoasa, e o gasca sau o rata care nu se lasa pana nu ti insfaca painea sau ciocolata sau daca nu, se rahateste un porumbel pe tine sau daca nu, apare o veverita n calea ta si nu e ca si cand ti ar taia o pisica negra calea, ca in cazu ala poti face usor trei pasi inapoi si sa scuipi in san, veveritele nu se dau in laturi cu una cu doua, nici daca le arati crucea nici daca le reciti din parintele Cleopa.
Oricum nicio veverita britanica nu stie cine e ala parintele "Cleopa".
Sau daca nu ti taie calea vreo jivina de asta plina de elan, se gaseste un autist, ca s destui pe aci, har Domnului.
Si cum ziceam apar pasarile.Ma simteam can cartea lu Selma Lagerloff, numa ca gasca batrana care venea spre mine gata sa ma infulece cu tigara si cu palarie cu tot, nu aducea a maica Akka de la Kebnekasje, nicidecum.

A parut sa adumece mirosul.I-a placut.S-a asezat langa mine.Si atunci am privit impreuna la apa aia care se pierdea in aval, fara vreo remuscare, fara vreun regret...

Si pasarile au vicii...


Saturday, January 22, 2011

Vara e in fiecare luna


"August e luna zeilor iar vara e rupta din vesnicie, pentru ca nimic nu se intampla vara", spunea David acum cateva zile.Eu as spune ca mai e luna zeilor si hei, vara e anotimpul zeilor.Ca atuncea traim si inflormi, cel putin asa mi se pare mie.
Mi-a ramas in minte expresia asta.Mi-am amintit de muntii verzi ai verii trecute, de berea blonda din halbele de plastic, de un oras frumos din lumea asta, de rauri si de inaltimi.
Am uitat sa ma mai ridic.Am uitat sa mi mai ridic privirea catre cer.Am uitat sa mai fiu eu.Dar nu asta conteaza.
Deodata, mi am dat seama ca e vara in fiecare luna.Am pretentia sa spun asta cu cat lunar, indiferent de anotimp trebuie sa fac ceva ca sa fie vara.Pana si consumul de fructe face iarna sa dispara pentru cateva momente.
Oamenii care fac sau care simt asta, dupa parerea mea au sufletul varatic.Nu e greu, nu?
Si oricum, ciudatenia perceptiei mele asupra timpului nu se rezuma doar la pastrarea spiritului verii cat mai mult timp ci si la dorinta de a amplifica anumite stari corelate cu anotimpurile:de exemplu iarna vreau sa plec in tarile calde din marea sudului, sa vegetez pe plaje unde gasesti cate o femeie care e dornica sa ti povesteasca la un suc de portocale drama vietii ei sau sa mananc orez cu fructe de mare si sa beau suc de ananas si vara vreau sa calatoresc prin regiuni racoroase si sa ma imbat prin trenuri.Ca nu de alta, dar trenurile duc catre desfranare.


Ciudat, nu?Asa ziceam si eu.

A doua jumatate a lunii mai e moartea mea.Literally.That s the period of the year i d 1000 times and some die for.

ps:Vreau sa fiu la momentul asta in bucuresti, sa fie 40 de grade afara, sa am multa lume faina in preajma, sa fie iulie, sa fie noapte, cainii maidanezi sa urle, io sa stau cu un pet de stejar in mana si sa arunc capace de plastic de la balcon, in timp ce alti doi trei oameni borasc pe tricou meu cu maiden.