Saturday, January 31, 2009

Am i bullshitting with my life or is it a sort of illusion?No, it isn't.I am bullshitting...accept it.


Well...se face ca de la un timp, un fenomen complex de apasare si de plictiseala de-aia crunta ia in stapanire universul meu sensibil(si in loc sa fie strabatut de daimoni plotinici, e strabatut de idei...chill, nu platonice)...o apatie si o amanare continua care nu-mi mai dau pace.

*Mentiune:nu am folosit cuvantul procrastination pentru ca suna fals si nu exprima clar esenta plictiselii si a amanarii continue.(sorry, i am not true)Prefer sa ma plictisesc , sa fiu lenes si sa aman, decat sa ma procrastinez.(doamne, era sa mi se incurce tastele....si mai si suna naspa)...:)))))

Din cauza lipsei mele de chef care se datoreaza unei continue agonii spre spatii marete, gen Transilvania callin...m-am facut intentionat cu doua restante.Da frate, primele din viata mea si facute si intentionat.Ca sa vezi!Si culmea!Atat de nesimtit am fost incat nici n-am fost strabatut in simtirea mea de vreo remuscare sau de vreun elan de regret, parere de rau sau strss.

Capitolul I:Politologia:Citisem 3 capitole, dupa ce tot week endul hoinarisem prin judetele apusene ale patriei, si apoi, cu o deosebita competenta am mai si baut(mi-am dat si demisia intre timp de la primul job, prompt si fara regret).Domnului Frigioiu i-am insirat niste baliverne ciudate rau, i-am adus citate din Sun-Tzu despre Arta Razboiului si am culminat pana la Scoala din Ionia si Zenon si eleatii lui.:)))
Cu toata fata mea de tocilar penal, cu tot costumul si cravata asortata...neah!Restanta.Da nici eu nu m-am lasat.I am zis domnului profesor ca am calatorit si de aceea nu am avut timp sa imi invat.Si chiar i am zis:"Dl profesor, e restanta nu i asa?"Raspunsul afirmativ n-a incetat sa apara, dar macar am auzit de la dansul care e printre putinii rpofesori pe care ii respect, ca am gandire "istoricista".Booh!!!Ce dracu o fi aia?In fine...imi place istoria da nici chiar asa mult.

Capitolul 2.Semiotica.Penalitate crunta.Citisem 2 capitole, am ajuns la concluzia ca e irelevanta materia(cei de la fcrp pot arunca cu pietroaie in mine)...si am prins un fel de scarba.Stateam in pat fumand tigari amare(gen Kent 8...care mie cel putin mi se pare amar)...iesind mult mai des in oras si purtand conversatii deocheate pe mess cu fetele de pe la arhitectura si medicina din anii 3 si 4...invitand oameni la baute.La semiotica ma pot duce si astazi dar ca si ieri consider ca somnul poate face minuni.Semiotica nu.

Ciudat mod de a incepe sesiunea...in fine...nu stiu de ce nu mai am chemare e care o aveam inspre invatat anul trecut.Sa fie faptul ca n am ramas cu nimic?:((
Si asta.Sa fie faptul ca fac o facultate impusa de parinti?
Habar n-am.Poate eu sunt de vina.

Jobul.Imi doresc ca al doilea job sa fie un job sigur, sa fiu motivat la locul de munca si sa ma simt implinit...sa stiu ca lumea e a mea...cel putin in domeniul in care lucrez.Inca visez cum visam si cand eram mic ca lumea e mica si ca eu voi calatori foarte mult...si ca voi incepe ca agent intr-o agentie de turism.
In fine...drumurile mele profesionale inca oscileaza intre farmacie si relatii diplomatice sau PR(ca o alternativa) in domeniul turismului...merita sa mai visezi, nu?

In afara de conflictul meu interior, mai exista si abundenta de mesaje messengeriste din partea transilvanenilor care ma cheama ba la ziua lu nu stiu cine, ba la ziua lu y...ba in nu stiu ce calatorie, ba la o bauta in nu stiu ce sat(in care eu nu trebuie sa recunosc ca mor sa ajung:(().Mi-e dor de vacantele copilariei mele si de cele ale adolescentei timpurii de la Apahida din judetul Cluj, din Covasna si de la Medias, judetul Mures...eh, there were times...ca sa nu mai vorbesc de olimpiadele nationale unde am cunoscut nuai lume faina...care s-au tinut...ghici!!Tot in Ardeal.
Sper ca acuma intelegi legatura mea puternica cu pamantul ala...cu care biologic nu am nicio legatura.
Dar acolo e portia mea de oxigen.

La Bucuresti, de fapt e casa mea.De do ani am intalnit numai oameni faini, mi-am recapatat increderea in mine si am invatat sa ma distrez, duc o viata care e departe de a fi monotona(si asta multumita celor din jur)...si sa zicem ca si aici ma regasesc pana la capitolul aspect urban.Acolo se taie firul.De asta imi place sa ies seara tarziu.Orasul chiar e fain noaptea.


Si cum spuneam, pe zi ce trece...ma simt si mai apatic, ascult si mai multa muzica, bag black la greu,imi reiau relatiile din liceu fara nicio constrangere...spun lucrurilor pe nume si nu regret, chiar ma angrenez in si mai multe calatorii...care aduc anumite satisfactii, ca sa fim drepti...insa, cum p..a mea ramane cu facultatea?
Ca daca nu era facultatea putrezeam in Braila, shit city...acolo, pierdut in Baragan, in curu Moldovei cum ar spune unii, departat de civilizatie...sau a doua optiune ar fi fost sa raman cu ai mei la Roma de care sunt prea over-mega super plictisit ca sa accept sa stau si sa traiesc intr-un oras lipsit total de evenimente cat de cat rasunatoare, luand in calcul cei 80 de mii de turisti care vin zilnic acolo.Cu toate astea, imi e dor uneori de Roma, ca si acolo e casa mea...in fine, si acolo is parintii mei.Pe care ii vad de patru ori pe an.



Cu toate astea, vad ca anumite fete devin din ce in ce mai vulgare la adresa mea(erotic ma refer)...si sincer asta e in sensul bun...desi fara lauda ori Doamne fereste vreo penalitate emanata de nu stiu ce sur estime de soi...multe aprecieri au inceput sa vina in legatura cu latura estetica decat referitoare la latura intelectuala.

Sa ma lase neuronul?

O alta problema fundamentala:Sa las pleata sau nu?Adica inceputul meu de pleata sa fie incurajat sau nu?This is the question...(veti zice:jeez...ce obsedat...dar asta e .Ce vreti, daca asta ma framanta?Trairile mele interioare devin din ce in ce mai patetice si mai virulente cu cat imi dau seama ca ma ratez ca individ care e la o facultate si care a avut un inceput promitator.Dar dupa cate ma cunosc, astea sunt niste chestii de moment, care neindoios vor disparea in negura altor porniri salbatice si uneltiri cuceritoare de personalitate.


Cu alte cuvinte, domniile voastre ce cred?Am i bullshiting with my life or not?Really need advice.Now!Sau am tarit eu in turnuletul meu de fildes din lumea mea perfeta unde singura tragedie era moartea mustei de pe capacul wc ului de la vecina de la etajul 3?Ca daca am trait acolo, ma cobor acum.Dar eu nu ma stiam asa...

Cold war kids zic cam asa:"I promise to my wife and children i won t touch another drinking again as long as i live"...eu nu stiu ce sa va promit voua sau mie.Va ofer sa ascultati in schimb piesa asta:

Wednesday, January 28, 2009

Nu mai zic nimic. :(


Stau in ploaie, oameni buni.Azi am stat in ploaie(desi e dimineata, is obosit si ceva imi zice ca ar trebui sa scriu).Hm...stiti ce ma enerveaza?Ma enerveaza la culme ca e un post trist, da al dracu de trist, desi asta ar insemna sa mi incalc promisiunea facuta fata de voi, si anume ca anu asta nu vor mai exista defulari, posturi care sa reflecte frustrarea si alte samd-uri de aceeasi factura.

Today was shitty...shitty mood, shitty weather, etc...ideea naspa a unei zile in plina glorie.
Am iesit la ceai , etc, a fost fain, doi oameni s-au despartit, in lume au izbucnit alte trei razboaie, burta mea a mai castigat 550 de grame in volum...multi prieteni mi-au declarat azi mandri si fara nicio constrangere ca nu pot iubi...vreti mai mult?Hm...cainele vagabond din fata blocului nu s-a harjonit de mine si chiar daca ar fi venit n-as fi avut ce biscuiti alterati sa-i dau.

Dar, is inca fericit.Am decoperit azi intr-o maniera diforma ca oameni si locuri, locuri si oameni nu numai ca vindeca dar iti dau un surplus de energie.
Sa ma simt frustrat ca bat tara in lung si in lat ca sa ?Ca sa?Hm....ca sa nu adopt o atitudine din asta munteneasca de care mi e scarba, si anume...je m en fichista si de doi lei.

Te asteptai sa fiu funny?Te asteptai sa fac mai mult?Crezi ca n-am dat totul?Ok, nu sunt o jucarie daca asta credeai...
Vroiati sa fiti fericiti?De ce n-ati fost?I-ai dat papucii?Treaba ta...tu esti cel care a pierdut, nu ea...
Hm...ok, nenea imi cer scuze daca te am jignit, etc etc...stiu ca mi-ai fost alaturi si ca uneori ai caracter si nu multi ar face pentru mine ceea ce ai facut tu...da stii ca ma enerveaza de cele mai multe ori obtuzitatea cu care privesti lucrurile.

Dragi parinti, dupa cum stiti voi inchide in mine tot atatea cate am inchis si pana acum.Voi trai independent de voi si asa cum stiti de ani de zile, is happy.Ok?
Dragul meu porc de Guineea fabricat in China ce stai la Macin,(da, satu ala naspa din nordul Dobrogei, cu o geamie in centru...bla bla, nu va straduiti sa aflati pe unde e ca:1.Aveti lucruri mai bune de facut.2.Who d give a fuck?)....nu am bani sa vin pana la tine sa ti dau niste morcovi da cred ca matusa Natalia isi face treaba bine.


Well...omenire ipocrita, de ce te indoiesti?De ce mi-ai rapit timp?De ce nu ma lasi sa traiesc asa cum vreau?


Hm...daca stau sa ma gandesc am avut parte si azi de doua lucruri faine:ploaia...doamne, da cat m-a plouat!!!(am injurat toate cladirile gri si urate si hidoase de pe bulevardul ala de doi lei dintre Romana si Universitate)...cu mentiunea ca m-am inchinat in fata Bisericii.
Al doilea lucru fain a fost discutia cu exa din liceu...actuala studenta anul 3 la Medicina.Doamne, si cat ne-am laudat unul pe altul...we deserve to burn in Hell for these reasons...

In fine...unii vor sa reia ceea ce a fost in trecut, altii vor sa traiasca in prezent, temandu-se crunt de viitor.

Mie mi e sila de trecut, traiesc ca tot omul prezentul si ma ancorez puternic in viitorul ala sumbru pe care il anticipam.

Si a fost bine in ploaie, m-am bucurat de pleata mea uda(care mai miroasea si naspa)...am injurat cat m-au tinut plamanii(de mentionat ca nu ar fi fost bine sa te afli prin preajma mea azi)...am scuipat...etc...comportament antisocial.
Goddamit!
In fine...si dupa toata defularea asta, am decis ca e mai intelept sa ma indrept spre partea vestica de gri urat mirositor unde locuiesc eu.Asadar, in metrou am avut revelatia:"Hey, stiai ca mai exista viata?Stiai ca astea toate ti au fost invataturi de minte?Uite adevarata realitate pe care o refuzai!Na, satura te!" Cat de tembel am putut fi sa traiesc atata in...singuratate?Asa se cheama cand iubesti de unu singur, nu?Never mind, sper ca doar intr-o zi sa iti dai seama cat te-am iubit.

Si clai peste gramada, aflu ca altuia nu i place sa fie iubit si se desparte din cauza asta.Dude, are you insane?Eu as fi dat si viata pentru un sfert din cat ai primit tu...si stii asta...in fine.

Azi m-am descarcat....8 luni descarcate...va dati seama ce atentat de la Hiroshima s-a etrecut in locul fostului patinoar de la Uniriii in plina ploaie cu muzica data la maxim...
Dar da!!!De azi ma reintorc la planurile mele...e ora 4:45 dimineata.E bine ca inca nu vad griul pe geam.Iar colega miu doarme visand la lumea lui ordnata si matematic centralizata si unde totul este prestabilit dinainte...spre deosebire de paradisul meu in destramare unde niciun Byron nu si-ar dori sa mai viseze.

1.Tai pleata, un mic change de look, ca doar am intrat in alt an...
2.Gasim al doilea job.
3.Mai invatam si pentru sesiune.
4.Traim.
5.Calatorim.

So, my dear life if you've planned to ruin or to fake me again, i just let you know how ironically you have failled!Muah!:-*


Monday, January 26, 2009

About Hermannstadt, about love and crazy people


Nici nu stiu de unde sa incep...habar n-am cum a inceput totul...ca s-au intamplat multe cu o logica aparte sau nu, dar cum nu stau sa caut adevaruri redundanta la ra asta, gasesc cu intlepciune sa va fac partasi la ceea ce am trait/pus la cale.
Se facea ca eram cu cartea de semiotica in fata ascultand Amon Amarth si plictisindu-ma la culme.Si cum un peisaj de un gri obscur nu face decat sa te plictiseasca...la oricat de multa imaginatie care sa te poarte spre locuri mai faine ai avea, tot iti doresti sa pleci.
Si asa se face ca plec la Sibiu cu o treaba anume, si iau cu mine pe Heidi, una bucata fiinta aflata la locul de munca, si cu mare dor in suflet de Vovin, al meu coleg de camera...uh, da incurcate is caile Domnului si tare mult iti ia sa le strabati.
Cu alte cuvinte am apucat pe o cale a Domnului, aceea aratata de un personal seara pe la 8 00 spre Brasov, de unde aveam sa schimbam...spre Hermannstadt.Bineinteles am calatorit cu nasul...am ascultat muzica si fiecare a vorbit de persoana care ii e draga.
Si...ajunsi pe la miez de noapte in orasu de la poalele Tampei, in ciuda faptului ca nu era frig, asa cum ne asteptam sa fie, ne am uitat la luminile orasului...am hoinarit fara tinta, ca omu care asteapta sa vina celalalt persoanl mai repede.La 2 16 noaptea.Ne am uitat la fundurile unui grup de 20 de porumbei care stateau amenintator cu gaura curului spre noi...in orice caz eram pregatit de un shitstorm.
In final, vine trenu, vine si somnu odata cu el, face figuri nasu, primeste banutii, ne culcam...

Negura peste campuri si peste dealuri, popor!Glia intinsa...si trenu soseste pe la 6 00 dimineata in Sibiu...ORAS PREA LUMINAT NOAPTEA SI PREA CURAT PENTRU JUMATATEA SUDICA DE ROMANIE.Pace si prosperitate si liniste in oras...cu toate astea, am atipit intr unul din parcurile din oras.(scuze Shavy da ne era somn)...si asa iti dai seama ca ipostaza de homeless e cea mai faina.
Si tot asa iti dai seama cand esti away from the concrete city...cat de faina e lumea si tara asta...si sa mor de nu eram fericit ca dormeam ca ultimul boschetar prin Sibiu.

Anyway, niste zori splendizi, si niste Fagarasi albi de tot au marcat primele ceasuri ale unui rasarit cum numai in Sibiu poate lua nastere...si tot asa am ajuns sa mi fie pofta de casutele alea sasesti ingrijite si sincer iti venea sa le mananaci.Dupa o sedinta foto in Piata Mica, unde alta data vedeai sasi discutand diverse, acuma vedeai doi oameni care discutau aprig de cei pe care ii iubesc.Weird, isn t it?

Si cu cat inainta timpu mai adanc in carnea eternei zile, cu atat sapa si doru in Heidi.O fi ea fata calita ca la munte, da doru nu i cu una cu doua.Doru ucide vise.
Si asa ne treziram noi sa jucam rol de Andreea Marin si sa i facem o surpriza lui Vovin tocmai la Curtea de Arges.Jeeeees!

Sincer, va intrebati cumva daca sunt normal la cap?Sa nu faci asta ca o sa va deie cu rest.

Asa...si cum va spuneam, daca tin p lume la ceva, tin la mine si la prietenii mei, si pentru ei fac cam totul.Si cum nenea asta imi e prieten foarte bun, si iubita lui la fel, va dati seama in ce incurcatura m-am bagat.But that s me.Scuze Vovin, you know how i am.Really sorry dude, da ti am zis ca ti-o fac.
Si asa parasim noi ca inculturistii unul din cele mai faine orase din plaiul mioritic si ne indreptam spre sud.
Si deodata esentiala intrebare apare:Avem oare tren direct?Cu o fuga pana la gara am aflat ca nu.Nici spre Rm- Valcea.Doar maxi taxi....eh, si asa am stat la cat eram de obosit sa ma minunez la faina vale a Oltului si la cat de misto se schimba arhitectura saseasca cu cea munteneasca fara sa ti dai seama...si tot in maxi taxi ul ala m a abordat o duduie sexy ca la 28 de ani dornica de baieti cu pleata si de urcari pe masivele din valea Oltului...eh, se mai intampla.

Ajunsi in Rm Valcea, am luat repede un maxi-taxi, si am urmat o pe Heidi spre taramul fermecat al prietenului meu si al iubitului ei...ascultand Therion la maxim, melodiile lui preferate si exasperandu l pe nenea care ne a dus 65 km cu 500 de mii.
Si asa se face ca am ajuns si in Curtea de Arges unde nestiind bietul om ce i se pregateste, ne astepta.Si ghici, in loc de oameni care vroiau proiectul la info eram eu si Heidi cu o pizza mare in fata.

Pe urma au urmat momentele alea faine intre indragostiti, s au plimbat whatever intr un oras fain intesat de monumente istorice si asta pana pe la 11 jumate noaptea cand...am descoperit ca nu avem unde sa stam.
Totusi, era frig, si cand spun asta spun ceata provenita de la lacul Vidraru(in care nu stiam de ce vroiam sa fac baie, desi am fost convins de colega miu ca asta s ar solda cu o moarte sigura si fericita)...anyway...frig bre!

A venit si momentul dureros al despartirii si asa se face ca am ramas sa ma grija de iubita lui ca de sora mea in singurul bar deschis pana in zori, dar care s-a inchis subit la 2 noaptea...fiind nevoiti sa dam ture pana la 6 fara ceva dimineata, ora primlui tren, in centrul istoric.

Mentiune:-8 grade, niciun mijloc de transport(vai de tine Vovine cat faci saracu de tine:4 km pe jos de la gara pana la tine acasa)...si chiar adac ziua sunt cateva, nu sunt multe la numar.Asta e partea naspa.In rest, orasul e de un pitoresc aparte si sincer se merita sa traiesti acolo o vesnicie.

Si oricat de pitoresc ar fi orasul, oricat de primitori ar fi oamenii, cand numeri minutele pe ceas, stii ca frigul iti intra os prin os si trenul nu mai vine, te dor picioarele, ai rani si basici, nu ai mancat aproape deloc...si culmea, pe peronul garii la 6 fara 10 dimineata ai vedenii...asta se cheama naspa sau ca ai dat de dracu.

Imagineaza ti sa nu treaca nicio masina, sa fii doar tu si fiinta aia langa tine.

O ba da...mai era un caine care nu stiu din ce motive latra la niste umbre care erau asimilate de noi unor fantasme, viziuni...and i swear i tell you the truth.I am not bullshitting.:((

6:10.Vine sageata, noi in ea, banii lu nasu...si asa se face ca am tremurat desi oamenii au dat drumul la caldura in tren...pana la Bucuresti...incercand sa adorm.

Eram fericiti...Heidi ca l a vazut pe Vovin, eu ca am avut parte de o aventura pe cinste in Ardeal...si ca am vazut doi oameni fericiti care mi sunt dragi si carora le urez multe zile fericite de acum inainte.


Si acu ma pregatesc...de Baia Mare, acolo sa vezi nebunie, pai deh, doar unu i Alexandros si mai nebuni ca prietenii lui n-o sa intalniti.

Thanks Shavy, knight of Hermannstadt, Mihaela, David, Oana(Blackwido)and so on...
Dedic postu asta atat celor de mai sus cat si lui Heidi+Vovin, si persoanei mele dragi.

La mai mult!


Atasez acum o melodie care sigur ii va placea d-lui Vovin...Therion(na, formatia ta preferata)...

The birth of Venus Illegitima.

Thursday, January 22, 2009

Inca o zi fericita...cand ceaiul face minuni.


Astazi sunt foarte fericit, ceea ce da cu rest gandindu-ma ca in urma cu numai o saptamana deprimarea pusese stapanire pe fiinta mea.Impulsionat de Heidi sa mergem sa facem poze in parc, am iesit din barlog si m-am indreptat spre centrul gri al unui oras de funingine.
Dar lasand la o parte toata ceata urat mirositoare si griul de nestrabatut al cladirilor, ma fac ca nu le iau in seama.Am motive intemeiate sa ma consider fericit, caci o fiinta la care tin enorm a putut impartasi bucuria de savura ceai.
Ceai...acel ceva fain care ademeneste si care te face sa te intrebi de mai multe ori daca mai merita sa te bucuri de acele lucruri putine ca numar dar infinite in esenta.
Va intrebati de ce atata fericire?Pentru ca imi doream de mult timp.Si in p..a mea, maine pot sa fac cunostinta cu prima restanta din viata mea, nu-mi pasa...exista atatea motive sa fii fericit.Si daca vezi oameni tristi in fata ta, lucru cu care am inceput sa ma obsinuiesc in Asfalt City, nicio problema:iei o bucata din materia prima de la Fabrica de Fericire si dai in ei.
Pana vezi ca zambesc!!

Ne am amintit de lucruri frumoase, ne am spus dorinte si am dezbatut despre lucruri marunte pe care stii ca le poti impartasi atunci cand exista lume faina si muzica buna in surdina si diferite arome care iti intra in nas.
Si nu te opresti pana nu incerci sa vezi daca starea asta trebuie amplificata.Si poate fi amplificata.

Iti multumesc ca existi...thanks again for all!>D<.

Da bre, is fericit, vrei sa ti dau si tie?Na de-aci.

Tell me baby-Rhcp....Are you lonely?Cause i have a tea cup for ya!!




Tuesday, January 20, 2009

Fericit...da, sunt fericit!


Sper ca nu v-a socat titlul si sper ca nu v-am dezamagit ca dupa o suita de 25 de posturi nu arunc cu frustrarea.Da, vorbesc despre fericire si implinire si elanuri vitaliste.Ma simt ca o baterie incarcata.Si asta datorita ultimelor 4 zile din viata mea.
Ma uit la ceas si imi dau seama ca acum trebuia sa scriu frumos la politologie niste subiecte sau macar din un soi de bun simt sa arunc o privire asupra cursului de 275 de pagini.Dar nu!Si nici n am de gand sa insit in vreun fel asupra acestui lucru.
Sunt foarte fericit si nu stiu daca pot transmite prin intermediul acestor randuri ceva energie pozitiva.Mi-as dori sa va improsc pe toti cu voie buna.

Acum nu multa vreme, am plecat spre un seminar de marketing, spre al doilea job care de fapt e un super job, si anume acela de consultant financiar sau private broker.Poate nu multa a auzit, nici eu nu credeam ca as fi putut deveni asa ceva, dar se poate.Cand o companie multinationala iti da o sansa, si tu stii ca nu prea tragi cu domeniul tau, zici un DAAAA mare cu toata gurita si mai si multumesti.Si de fapt, te face sa te gandesti ca esti liber cugetator, si ca si la 20 de ani nu e prea tarziu, si cand ideea vine dinspre vestul patriei mume, parca un imbold te sileste sa fii foarte fercit.

Asa se face ca dupa o seaa de pomina in care n-am dormit decat o ora vorbind diverse si hlizindu-ma cu colegu meu de camera si cu o colega care imi e de asemenea prietena foarte buna, ma uit la ceas si vad:ora 4:00 am."Ok...now it s time to go!"
Cand stii ca pleci spre Brasov nu prea te gandesti ca in 5 min faci bagajul si ca esti nepieptanat sau ca nu te-ai spalat pe dinti...ai tulit-o.
Ei si unde mai pui ca Orbit Professional le rezolva pe toate, nu si duhoarea de bautura.
In fine, ajung in gara ma intalnesc cu o fiinta faina, colega de a mea de calatorii pe drumuri de munte accesibile sau nu pasului uman, si am ajuns la concluzia ca de cele mai multe ori drumurile muntelui nu prea trebuie sa fie des accesibile pasului uman.
Si acum ma aflu eu in gara...si ma urc intr-un personal unde intretin o conversatie cu Heidi si cu inca un coleg de al nostru de facultate, un om deosebit de fain si de inteligent care te complexeaza prin cunostintele sale si prin bun simt, lucru mai rar astazi.
Cand colo, o babeta de vreo 65 de ani cu vechi indoctrinari comuniste incepe o pledoarie despre Caile Ferate Romane si conditiile "de alatadata" din personale.Ora 6:15.Eu obosit, inchid Eluveitiul si incerc niste Agathodaimon...si in loc sa ma cheme pamantul, ma cheama ridicolul unui monolog.Cand colo...babeta!
In 5 minute, urechile mele fura strapunse cu cruzime de urmatoarele afirmatii:"China a fost o tara saraca pana la venirea comunsimului, cu doar 200 de ani de istorie in spate(pana si Pallau are o istorie ceva mai lunga)...lumea e condusa de Oculta 300(apozitionat de niste incruntaturi)...evreii nus unt oameni, batranica aratandu-si ura fata de ei...ungurii nu sunt popor, Japonia e cea mai puternica tara si adevarata religie e ortodoxismul...intrucat Iisus era ortodox pentru cine nu stie inca.Intreband-o pe cucoana de unde stie lucrurile astea, ne masoara pe toti...si arunca o privire marunta inainte de a se debarca la Ploiesti...thanks God, ave maria si hallelujah!
Dca amergea pana la Campina faceam infarct.Nu inainte de a imi spune:"Ia zi mi, de ce in Ierusalim sunt mai putine biserici catolice decat ortodoxe?Ha?"
Niic la ora actuala nu stiu.

Ajuns in Brasov, am avut parte de o zi super faina, a nins, am baut vin, am urcat pe niste culmi, am facut poze si m am tavalit in zapada, am desenat si o pentagrama, pe care timpul si temperatura nu au pastrat-o.Ei si intr o astfel de zi faina in care stai si contemplezi un oras alb si o biserica neagra acoperita de zapada la poalele Tampei...stai si te intrebi:Exista inca oameni care se bucura de asta?Da eu!Ultimul Goblin scapat dintr-o cetate de asfalt.
Si tot in acea zi aveam sa fac doi oameni fericiti care erau atrasi unul fata de altul de cateva zile, si care acum se iubesc si cae mi au fost mereu prieteni buni si care inseamna mult pentru mine, si tot ceea ce conteaza e fericirea lor si ca eu sunt implinit prin asta.Si acum cand ii vad ma cuprinde o stare de euforie because i know they deserve eachother.
Si uite ca uneori in calatorii se intampla si miracole.

A doua zi dimineata cuprins deja de un extaz aparte, zorile ma gasesc la poalele Varfului Omu intr un oas drag mie asteptand maxi taxiul spre Sinaia, unde, unde, unde!!!!!Avea sa aibe loc seminarul de la MBI...intr un hotel fain unde am avut parte de doua zile de tot ceea ce mi am dorit.

Astea 2 zile oricum n-o sa le uit o perioada lunga de timp, atmosfera, conditiile,oamenii(si dulcele lor accent ardelenesc) veniti la seminar mi-au redat nu numai increderea ci si voiosia, fericirea, o energie, de fapt un surplus de energie pe care simt nevoia sa il transfer.
De aceea,va sfatuiesc sa faceti in asa fel incat sa aveti parte de asemenea experiente.
Petrecerea din seara de sambata, balul, tot...au fost o nebunie ce au debutat frenetic, si au dat sentimentul ala nebun al regasirii in ceva in care ai crezut mereu.
A fost o seara ardeleneasca pe cinste, dupa ore intregi de inotat si de spa, etc-uri care te fac sa simti paradisul foarte aproape...si asa cum m-au incredintat cei de acolo, acesta este doar inceputul pentru un private broker.
Am jucat pe dansuri populare foarte mult pana am zis ajunge si pana dimineata cand m-am dus in camera aia faina, am zis ca mai vreau.
Acum am ajuns la concluzia ca locul meu este printre astfel de oameni si ca oricate pietre ar arunca populatia capitalei in capul meu, tot iubesc Ardealul.
Si il iubesc mult.Si l-am iubit mereu...asa incat la anul ma mut la Cluj de tot si la vara tot pe acolo o sa mi fac veacul.
Si unde mai pui ca o sa mi vizitez prietenii mai ales pe aia nebuni din Maramures la doua saptamani, stiu, e drumul lung dar asta e.Si unde mai pui la socoteala ca o sa bem si o sa ne distram cum numai acolo stie sa se distreze lumea si mai punem si afaceri la cale.


Si duminica...am primit celebra diploma de broker...asadar is broker cu acte si de maine va fac asigurari si va duc la consultatie, nu medicala, ci financiara!!!
Happy, happy, happy, happy!
De mult timp n-am mai fost asa, de peste jumatate de an, si ce este si mai important, nu speram sa fiu asa.Si iata ca sunt si va doresc ca si voi sa fiti.
Acu stau in pat cu laptopu meu prieten nedespartit oriunde, si reflectez la nemurirea sufletului.Is indragostit de viata si cu risl de a va agasa inca o data cu planurile mele de viitor, va asigur ca asa cum am promis voi calatori tot anul, mai ales in partea aia preferata de mine,....mereu spre vest, inneguratul vest.Si mai vreau s amai fac ceva:sa fac oamnei fericiti, si o sa incep cu prietenii ca avd ca mi-a iesit.

Mai are rost in conditiile astea sa ma mai gandesc sau sa fiu frustrat din cazua sesiunii sau din cazua inevitabilei primei restante pe care o voi incasa la politologie?
Cred ca mi-am gasit deja drumul.Iar drumul e iubirea si trairea intensa a momentului.
La mai mult!Pana una alta desi e tarziu o sa imi sun niste prieteni transilvaneni sa discut despre viitoarele mele vizite...ca asa sade bine calatorului...cu drumul.
Da, Doamne, sunt fericit.

Monday, January 5, 2009

Povesti medievale...despre caste indiene si arbori genealogici


Cum incepui anu...asta mare si lat ca o lubenita, dadui si peste o serie de evenimente care te fac sa te intrebi de doua ori inainte de a trage concluzii pripite.
Se face ca exista binecunoscuta CHESTIE care provoaca greata, stiti povestea cu treaba aia(mai urat mirositoare ca treaba mare pe care o lasa in ploaie mioriticii nostri maidanezi citadini)...aia de mi-a intrat atunci in camera.
Scarbos lucru...si totusi coplesitor.Ei bine, am aflat cu stupoare ca trebuie sa dau socoteala cuiva de ce nu suport oamenii anormali.In cazul meu aceasta chestie.Pentru a fi facut inteles mai usor, voi sintetiza cateva "calitati" majore ale acestei existente precare:


1.Fizic de toata jena, haine de prin Obor si Dragonul Rosu, genul de fata de la tara care poarta inca perisorul in coada, 22 de ani, amatoare de Paris, de poze cu turnul Eiffel, amatoare de "creon" la ochi, amatoare de trening.
2.O chestie virgina controlata de muma sa lunar la ginecolog...o chestie care se lauda ca isi domina colegii de la facultatea de sociologie care este de doi lei(tineti cont ca e o parte din facultatea de psihologie si nici nu se da admitere)...la ora 9 este in pat.
3.Nu am socializat in viata mea cu ea.
4.Jigneste oamenii, este isterica in adevaratul sens al cuvantului, se da de rockerita, asculta de la Moonspell(OMG!!!!Daca asculta d'mu burghiu o scalpam) pana la Carmen Serban si Thalia.
5.Si cu asta inchei(iar domniile voastre pot respira finalmente linistite):cand cunoaste pe cineva, vine cu replica de genul:"Buna, ma cheama x si tata meu e ofiter, si eu am bani si o sa ocup un loc de munca in sri pe pile".
6.Chiar crede ca e interesanta pentru cineva.(scuze...mai era una!!Ufff...si era sa uit:trebuie sa i se traduca conversatiile pe mess, mai ales ca are acces prin nu stiu ce program la toate conversatiile mele dar si ale tuturor persoanelor din lista)

Linkul de hi5, pentru o mai buna dumerire se poate livra online, la cererea cititorilor nostri.

Partea a doua a socului de aseara:pazea!!!Am aflat ca nu sunt de clasa.
Adica prin faptul ca parintii mei nu au facultate, inseamna ca sunt ultimul om, o paria a societatii.
Cu alte cuvinte, chiar daca nu ai bani sa te pisi in centru, dar ai tai is intelectuali, asta automat cica in ziua de azi te propulseaza pe Kogaion.Dar daca duci un trai decent, ai doua locuri de munca, esti la o facultate de stat, si mai iesi prin baruri, nu ti plac virginele, discuti fara perdea, mergi pe la concerte, si ma calatoresti si prin strainatate ocazional...esti un daramat, un eject al societatii, nu esti da neam, vere!!!
Trebuie sa accepti persoane gen asta.

Ei si daca tot nu sunt de neam, persoana care imi tinu atata morala, se facu cu un ignore mare si a pus botul.

Si sa nu uitam:daca nu sunteti de vita aleasa, nu va riscati sa va bagati pe relatii de lunga durata.Majoritatea fetelor dintr un anumit oras al tarii noastre pun accent pe arborele genealogic in care isi vor face cuibul.

Achtung!!
Afara cu arivistii si cu rockerii si cu drogatii, cu curvele astea nenorocite de se fut de 2 ori pe saptamana si care nu mai sunt virgine de la 15 ani, cu superficialii si cu astilalti care contamineaza adevarata viata.


Aaaa!Era sa uit.Adevaratii oameni stau la camin, tocmai entru a trai adevarata viata si a nu arata adevarata bogatie.Deci astia de stati in chirie, ma cac in gura voastra de ratati si de tarani, ne am inteles?Parvenitii dracului.

Doi la mana:toti blackerii or sa ajunga niste frustrati si niste daramati.

Rockul nu e bre pentru toata viata, tine numai cat e liceul.

Ultima chestie si cea mai dura:Sunt moldovean!Vin din Braila care e in Moldova, asadar (desi sunt nascut in Macin) tot moldovean sunt...adica taran, rau, mitocan si ratat...a si nu mi place munca!
Vorbesc cu accent, si asta se simte...(cat o fi pe scara Richter?)Cat o fi oare?

Atentie catre cei din estul si sud estul tarii:sunteti moldoveni, rai, ticalosi, ratati, curve, ipocriti, prosti, inapoiati si superficiali.
Moldova+Ialomita, Buzau, Braila, Calarasi, Tulcea si Constanta =paria.Nu stiati?Aflati acum.

PS:Nu va desculpa asta nici daca va trageti dintr o familie "de neam bun"...estu si sud estul e pus la zid!



Al doilea val seismic loveste cu putere in bucovineni, ardeleni si banateni:Nu stiti sa va distrati, sunteti seci, obtuzi la minte si antisociali.(uimitor, majoritatea prietenilor mei sunt din Ardeal)...

In fine...cu asta inchei povestile de ev mediu...inceput de secol 12.Cred ca li se trage de la prea mult Rhapsody si Kamelot...c est la vie, ehe.Na bun!Mi s-a luat!

Dar pentru ca nu sunt true, si nu s de vita de neam ales...o sa dau un jet la o piesa de la Stinkhole:



Saturday, January 3, 2009

Danubian mood.


Drumul mare...drumul mare al noului an...in orasul vechi al dorintelor refulate...in orasul nou ce imi dadu viata.Iata ca astfel a mai trecut un an...un an glorios zic eu in care am cazut de multe ori si m-am ridicat de mai putine ori si chiar nu imi pare rau deloc.Am castigat prieteni noi, am si calatorit ceva, m-am indragostit si mai sunt inca, m-am indoit de multe ori daca merita si am ajuns la concluzia ca drumul spre fericire este mai lung decat ne asteptam de multe ori a fi.
Cum am petrecut Craciunul?
Simplu, cu familia, a fost un Craciun fericit si special, datorita faptului ca a fost sarbatorit acasa dupa 7 ani...ca am primit cadouri si ca nu imi pare rau ca am ales sa vin o data la doi ani in orasul natal.Am fost la slujba de la biserica de care imi era asa de dor si am constatat ca inca mai vine lumea duminica la liturghie.Mi am vazut rude cu maneaua in fapt si cu mentalitati de secol 17...am fost asasinat de manele care zguduiau orasul zi de zi...am fost jignit de fosti colegi d liceu despre care credeam ca s-au schimbat.Mi am purtat cu demnitate straiele negre chiar daca vechea stigmatizare a continuat.Ei si ce?Sunt acasa...dupa doi ani.Sa sarbatorim cum se cuvine.
De Revelion am trecut Dunarea si m-am indreptat vertiginos catre miraculosul Macin unde am revazut oameni si locuri, am socializat cu vecine de 67 de ani si am avut parte de ceva mai putine manele...fara sa indur veri cocalari sau vecine care umbla in trening cu cockerul la vedere.
In fine...a fost liniste de Revelion...am fost eu cu mine, cu o carte si cu un televizor in care aceleasi manele urlau pe canalele de televiziune...am mancat mult si am baut cu masura...am facut lucruri care nu prea tin de firea mea...cum ar fi sa ma culc la 9 00 seara.Vecinii mei lipoveni s-au oferit sa vina sambata la mine sa jucam carti si table cum se facea pe vremuri...si intr-un fel m-am distrat.De aceea am atasat si o fotografie faina rau a unui lipovean brailean in prima iarna.Imi place de mult fotografia asta si acum m-am decis sa o atasez.In fond lipovenii is oameni faini de la care mereu ai ce invata, printre care eu am crescut.Still proud of it.
Pe 1 ianuarie m-am intors din nou in orasul natal si am inceput sa mi fac bagajele...cu trista amintire a unei lumi pestrite care si-a refuzat sansa la mantuire...fiind ranita ori de cate ori vreo umbra de civilizatie se abate fugitiv asupra ei.
M am bucurat de vreme...de culoarea Dunarii...de mirosul de peste...de ger si de zapada...de frig si de aerul umed de care trebuie sa recunosc ca imi era dor.
Ieri la pranz am luat trenul si m-am indreptat pret de 3 ore spre capitala acolo unde doresc sa imi reiau viata de zi cu zi.Cu aer umed sau nu.Nu imi mai pasa.Un nou viitor si un nou rasarit ne asteapta pe toti.Candva, intr-un colt de lume.Eu ince de anul asta sa imi caut coltul meu de lume.Anul acesta va fi pentru mine anul calatoriilor, asa cum am mai spus.
Si voi incepe de luna viitoare cu Austria si apoi cu Norvegia...hehe pe urmele celor de la Dimmu si de la Bathory.
Voi cu ce ati incepe noul an?


Va dedic aceasta balada arhi-cunoscuta al lui Valeriu Sterian-Haiducii