Vă rog, nu opriți planeta.Nu vrea să coboare nimeni!

De ceva luni de zile mă lupt să pricep de unde avântul acesta sprinten de a schimba lumea și de a renunța în același timp la lupta de idei.Dacă cineva chiar doreștesă schimbe lumea, atunci o va schimba, dar asta se va produce în timp, în sute de ani, nu în câteva luni sau în câteva săptămâni.
Eu mă număr printre aceia care se simt bine atunci când propria lume cunoscută este aceea reală, în care zilele au rostul lor secular și în care nu intervin schimbări bruște.
Lumea, societatea de azi este rezultatul unor alte milenii de civilizație și revoluții ideologice care au condus către lumea din zilele noastre.
Trebuie să o acceptăm așa cum este, de ce atâta răzvrătire?Această rebeliune este o dovadă destul de clară de egoism, pentru că nimeni nu se gândește la generațiile viitorului.
Le vom lăsa o lume modificată după bunul plac al propriei epoci, o lume în care valorile mor.O găină face un ou în dimineața zilei de mâine.Cocoșul va cânta din nou iar eu probabil îmi voi bea cafeaua uitându-mă peste gardul vecinilor la vișinul nou crescut în ogradă întrebându-vă câte borcane de 800 de grame de gem vor ieși din fructele coapte.Nu-mi pot imagina o altfel de dimineață, o zi în care cocoșul nu va mai cânta iar găina va depune ouă de altă culoare.
Îmi place normalul deranjant de monoton, rostul fiecărei zile și ideea de orânduială seculară.
Lăsați lumea să se dezvolte în tihnă, în secole de trudă și decenii în care societățile vor cunoaște o evoluție specifică, dar treptată.
Așa că rogu-vă, dragi revoluționari, lăsați-mi planeta în pace.Aruncați-vă din tren, însă eu sunt tânăr și nu vreau să cobor.Iar găinile mele nu au învățat să zboare încă deoarece au aripile tăiate.

Uneori nu se întâmplă nimic

Ok, vin sărbătorile, voi sta la masă și voi băga-n mine multe și nevrute ding ding ding...că doar asta-nseamnă Crăciunul până la urmă.Mâncare.Râgâieli și după caz, apeluri la Urgență pt spălături.
Nu voi insista asupra acestui tip de comportament pentru că așa cum am mai zis și în alte rânduri, nu voi fi eu peștișorul de aur care o să schimbe lumea/planeta și nici nu sunt genul de individ care se agață de niște resorturi fragile, implorând vreo divinitate să oprească planeta pentru că i s-a luat și vrea să coboare.Bună, rea, imprevizibilă, absurdă cum e, este lumea noastră, cea mai bună dinre lumile posibile...
Așa.De curând am primit o ofertă de a petrece anul nou/revu/nye undeva-ntr-un arhipelag călduros, departe de tot, etc de dragul vremurilor trecute.Am zis nu.
Și am zis nu pentru că nu am chef să se repete nimic din ce a fost și chiar nu văd rostul unui sextrip de 72 de h până în țările calde, unde nu se va întâmpla de fapt nimic.Vom discuta despre ce a fost și despre ce va fi.De fap, nu va fi nimic.
Vom bea, ne vom sparge, ne vom fute.And what else?What am I left with afterwards?Amândoi suntem trecuți de frumoasa vârstă de 18 ani și uneori în interior îți dorești parcă să rămâi cu mai mult decât niște defulări juvenile.Îți dorești poate să te bucuri de niște locuri dragi sau poate vrei să înveți lucruri noi.Pe care nu le știi, nu le cunoști încă.Ideea de a petrece 2 3 zile-ntr-un hotel doar de dragul de a face sex la fiecare 6 7 ore nu mă încântă.Trec printr-o perioadă în care caut să mă înțeleg și lupt cu dârzenie să păstrez cât a mai rămas din spiritualitatea pe care încă o mai am...spiritualitate care s-a diminuat în timp.O astfel de experiență nu mi-ar fi de folos.Nu ar face decât să distrugă ceea ce a mai rămas nealterat și nestricat din mine.
Putem învăța și-mpreună dacă este voință la mijloc.Dar deocamdată fiecare va sta la casa sa și va învăța în timp tot ceea ce vrea să știe și cât poate procesa.
Așa e iarna.Lucrurile se învață mai greu.E din cauza frigului și a nopților lungi.

Ziua mea de luni

E deja luni la mine aici și de mi-am propus să mai rup odată un clișeu, cu precădere cel al zilei de luni, odioasa zi în care mergem la lucru/fuckultate după un week-end în care ne-am tot depravat ca niște haimanale ce suntem.
Ehm, de ceva luni de zile, week-end urile mele nu mai sunt așa de "let's fokkin get wasteeeeeeed!", ci-s mai degrabă liniștite-așa, la locul lor și foarte ieftine.Petrecerea mare se dă în schimb LUNEA!FUCK YEAH!Pentru că lunea este ziua aia cu care începe săptămâna și dacă luni nu este o zi de pomină, atunci ce pretenții poți avea de la restul săptămânii?Totul se rezumă la productivitate.Așadar să vă detaliez cu/sau fără bullet points, nu de alta, dar nu-mi merge drăcia aia de funcție care te ajută să pui bullet-uri.
1.Mâine va ploua iar despre megaorgasmele pe care mi le produce ploaia din orice anotimp am mai povestit și în alți ani, așadar nu insistăm.
2.Voi merge la facultate.Da, mă bucură pentru că îmi place ce fac la facultate.*might sound weird though*
3.Voi da o fugă la supermarket să iau ULEI DE FLOAREA SOARELUI-io mă număr printre acei ciudăței care folosesc uleiul de floarea soarelui doar când fac clătite sau gogoși.Voi mai cumpăra și făină și 3 borcane cu DULCEAȚĂ DE VIȘINE.Atenție: nu gem de vișine!Dulceață din aia care se scurge așa lasciv de pe clătită.Voi măcina zahăr, nu că nu s-ar găsi la magazin dar prefer să-l râșnesc eu acasă, iese mult mai fin și ...nu știu dar lucrul făcut în casa ta nu e lucru de mântuială șișișiși unde mai pui că o să miroasă-n toată casa a bunătăți!
4.VOI GĂTI.asta fac oricum zilnic, dar mâine voi face gogoși pudrate cu zahăr fin fin!șiiiii voi face și clătite!puteți băli, oricum mi se rupe.
5.Voi cumpăra suc RIO DE KIWI de la magazinul polonez.(pentru cine habar n-are ce-i cu sucul Rio, îl rog să facă o scurtă incursiune în perioada anilor 90).
6.Voi cumpăra ultimul roman lansat de Stephen King.

End of story.

*NB: cine crede că poate să-mi strice ziua mea perfectă de luni va fi legat de un stâlp și va asista la o scenă în care grupa mică de la grădi 547 va termina pe nerăsuflate 5 platouri de clătite cu dulceață de vișine.Mai ziceți voi că nu am simțul sadismului înăscut.

Despre năravuri

Sunt droguri care îți deschid mintea și sunt droguri care îți deschid sufletul, sunt momente intense de care îți aduci aminte peste ani și sunt clipe importante pe care le uiți.
Când plouă afară, toată lumea este a ta.Ieși în stradă și fluturi mâinile disperat prin aerul brăzdat de ploaie și deși încerci să tragi aer în piept, pe gât și în nări persistă izul spirtos al unor substanțe magice.
Pentru că tot ceea ce este magic deschide mintea sau sufletul sau uneori inima, dar niciodată concomitent, ceea ce face conștiința să o ia razna după.
Descoperi în timp că nu mai știi cum este să deschizi vreuna din chestiile enumerate mai sus, fiindcă ușile minții sau ale inimii nu sunt făcute din același material ca porțile Raiului.Și-ți dorești aprig să ai din nou curajul tinereții.
Demonii inconștientului stau ascunși iarna după ușile ferecate, spre deosebire de Sfântul Petru care veghează atent 24/7 asupra zonei control pașapoarte sud-EU migrants.
Nu mai am nici pașaport, nici amintiri.
Unde s-a dus trecutul, nu vă pot spune.
Mă bucură ziua de mâine...pentru că mâine dimineață în zori voi uita cum este să deschizi sufletul sau inima.

Motivul levitației

Da ia ziceți, voi ați văzut fete de-alea agățate așa-n aer ca într-o stare de levitație realizată cu ajutorul photoshopului?Da?Nu?Hai că de mult n-am mai avut de spart o sămânță, de scuipat un sâmbure de măslină.A cam venit timpul, nu credeți?
Astăzi vom discuta despre fenomenul suprarealist și în același timp pseudo-dinamic al levitației prin pozele(în general de la profil) de pe facebook ale anumitor cetățence în mare parte.Cred că există și cetățeni, dar se află în minoritate, iar ca de fiecare dată în istoria umanității majoritatea decide.(în acest caz despre majoritate vom discuta)
Acu câțiva ani dacă aveai poze photoshopuite, erai cineva și norodul arunca lauri pe umerii tăi ridicându-te pe tine, cel cu Photoshop descărcat pe desktop, la rangul de zeu creator.
Dar odată cu zeii, în lume au apărut și titanii și odată cu aceștia, semi-zeii, sausemi-artiștii, sau aceste newbies enervante care se agață de orice ramură și cracă posibilă pentru a ieși în evidență.
Acu' veun an îmi vărsam oful pe-aci cu privire la fetele alea dichisite, care purtau bonețică indiferent de sezon și balerine vara, alea care cumpărau biscuiți la suprapreț de la Cărturești și care scriau oracolele pe treptele de la TNB vinerea seara după ultimul seminar.
Eh, tot astea atacă din nou dar e data aceasta online-ul.Au găsit de cuviință fătucile astea că dacă apar așa în ipostaze de Siddharta Gautam iluminat sub arborele de la Varanasi, automat vor căpăta o aură arty.It's nice, ok...but it's FUCKIN' WRONG!
Înțeleg conceptul iluminării și al levitației la unul sau doi cetățeni care nu se cunosc între ei și între care nu intervine niciun element comun care să disimuleze principiul alterității.
Dar când apar sute, mii de indivizi care levitează cu cracii agățați prin copaci sau grupuri de nimfe care plutesc deasupra lacurilor sau mărilor, nu mai devine interesant.Devine scârbos, plictisitor și automat urât.
Cum poți face din mainstream artă?
Care este diferența între nepoata lu țața Tinca de are și ea poze cu teracota și cu carpeta cu răpirea din serai în background și fătucile wannabe sadhu care gravitează deasupra apelor ca Sfântul Duh la începutul Genezei?Niciuna.
Categoria celor in urmă mi se pare cu atât ma dezgustătoare cu cât încearcă să copie un arhetip sacru, cel al înțelepților din Valea Indului care după perioade îndelungate de medtație și asceză puteau atinge o stare de detașare totală de mediu.
Eu sincer să fiu, practic yoga destul de des și am mai răsfoit în viața mea și câte un tratat de hinduism și cică Shambala aia, lumea pură a Spiritului, Nirvana Nirvanelor, starea aia absolută de armonie al cărei prim stagiu este levitația nu se atinge așa cu una cu două.
Eliade și cu Jung nu auziseră ei de Photoshop da au încercat și ei treaba asta și nu le-a ieșit.Și vin pizdele astea spânzurate pe sus cu chicioarele pierdute prin aer și vor să-mi sugereze mie că asta-i artă sau fenomen artistic?Sau trăire?
Me not gunna believe that shiet.honestly.
Momma, can I have some cheesecake?