Sunday, November 30, 2008

Black pana la capat.


De curand am aflat ingrozitoarea veste ca nu are rost sa dau la farmacie, de moment ce nu voi scapa de monstrul sacru al chimiei de moment ce ma va pandi mai mult, pret de 5 veacuri...si inca un master.Groaznica veste...era facultatea mea de vis.Ne reprofilam, ne reprofilam dar cum?Nu de alta, dara aflasem de la seminarul de advertising unde printre cele jumatate de jargoane din engleza, am prins si cuvantul reprofilare(sau rebranding...doamne, ce tehnic suna!!!!)...never mind.
Revenind la problemele noastre, afland ca pot ramane in domeniul sanitar totusi, am ales o facultate unde pot intra pe chimie si bio dar fara sa traiesc cu cosmarul ca nu voi mai scapa de chimie...plus de asta, am o groaza de prieteni care sunt la aceasta facultate si unde mai pui ca parca cele 1000 de locuri fac cu ochiul.
Tinta mea de la bun inceput va fi taxa desi mii de vointe suiera ca as lua la buget.
Fratilor, daca nu ma stiti, ciocul mic va rog.Stiu si eu cat pot.Si stiu ca nu am fata eu de buget la ...la...la...MEDICIIIIIIIIIIIIIINA!
E drept ca imi pace blackul dar ceva mai sinistru nu puteam sa aleg nu?Iata ca am ales...si asta ma va implini mai mult decat va fi facut-o comunicarea intr-o suta de ani.In primul rand imi garanteaza o meserie pe care o voi putea practica si cand voi avea si 90 de ani.
Nu e foarte banoasa dar rezistam.Nu voi fi printre varfuri, dar ma voi mentine si asta e tot ceea ce conteaza.Si plus de asta voiavea si profesori care imi vor PREDA, si seminarii serioase si mult de tocit, si oameni cu capul mare...si timp liber 0(de parca acum l-as avea) si faza ca mi se va explica orice voi intreba.
Si voi face parte dintr-un domeniu omogen.Da Doamne, sa ma aflu printre cei 1000!!!!!Promit sa fiu baiat bun si sa imi ajut semenii, sa fiu cuminte si sa nu supar pe nimeni,sa nu ies din cuvantul lu mama si al lui tata, sa beau lapte cald dimnineata cu biscuiti Petit Beure, sa ma culc la 8 si jumatate, sa ma las de fumat si singura bere pe care o sa o beau de ziua mea sa fie nealcoolizata.
Kidding.Vreau sa fac medicina, daca n-o fost sa fie farmacie.Na bun, acuma asta e.Si mai fac asta pentru ca ma formeaza intrucatva, plus ca dupa anul 2 cand va fi terminata comunicarea sa speram!!! ma voi duce cu niste prieteni din domeniu ori in Cluj ori in Timisoara ...macar pot trai dupa atata timp in orasele alea faine la care am visat de cand ma stiu.
M-am pregatit pishic daca voi fi un medic bun si mi-a dat cu rest...adica nu prea voi fi.Ei si ce?Cati nu sunt ca mine?Si undeva ii doare.Apai eu vreau sa fac oftalmologie...sa prescriu retete si sa vad de ce nu vede lumea, si sa dau si sfaturi daca se poate in materie de rame de ochelari...mai ales de alea de cocalari asa cum port eu cum mi-a spus un prieten de-al meu ce poarta icoane rock cu sine.
Another frightening thing(nu de alta da da bine cate un jargon, daca profii isi permit, de ce nu mi-as permite si eu, nu?)...D.I.S.E.C.T.I.A.!!!!
Stiu, little John mi-a zis ca va fi totul bine da na...Marcela mi-a zis ca o sa treaca doar daca vreau, Andi mi-a zis ca depinde doar de mine...si o trece asa usor prima disectie?
Argumentul meu e unul:frate, imi place blackeria, sa mergem pana la capat..imi imaginez ca vad Sorg de la Gorgoroth sau ceva genul Mother North(uncensored edition) de la Satyricon...pot sa ma cred Shargath in halat alb...plin de sange mirosind a sange inchefat si strivind organe zemoase...hum, deja mi s-a facut pofta.
Gata...ma fac necrofil.Asadar, las lumea relatiilor public si a altor catorva domenii conexe pe care nu-mi dau silinta sa le inteleg in profunzimea lor ...in plina teorie si o sa incep sa vad cum e practica intru ceea ce inseamna fiziologia umana.
Si apai oi trece si eu de chimie cum oi putea mai bine, si-asa e 40 la suta examenul...e ca si cum ai trece cu bacul dela Braila spre Ghecet...numa sa nu fie sloiuri pe Dunare.Da la vara n-or sa fie ca se topesc din timp sa lase apele sa se reverse.
Si uite-asa se trece de la filosofie de substanta la anatomie si la disectie...presarata cu putin black...doctor ma fac, gata!
Marcela, Ovidiu, mama, happy?

Saturday, November 29, 2008

Take this sacrifice from me.

Pentru cei care inca simt muzica adevarata, postez videoclipul celor de la Dimmu Borgir...the sacrilegious scorn.
Sper sa vedeti dincolo de scenele cu tenta satanista, incarcatura de simboluri si mesajul transmis vis a vis de problemele cu care se confrunta lumea noastra.Este o revolta nu impotriva crestinismului ca religie ci ca Leviathan care incearca sa iasa la suprafata, desi este slab.
Repet, mesajul nu este unul cu referire la practicile satanice, ci unul menit sa converteasca intr-o noua forma traditionalismul care incetineste de cele mai multe ori dezvoltarea economica a societatilor epocii in care traim.
Va doresc auditie si in egala masura vizionare placuta.Rock on!(And not Satan be with you!!)Atentie.





You can never corrupt me again.Sa speram!

Friday, November 28, 2008

Surpriza...n-am murit.


Iata ca n-am murit.Nu m-a invins nici mizeria, nici neplacerea de a trai niste momente de rahat, si iata-ma-s puternic din nou.Da frate, ma laud sa ma auda tot norodu ca am depasit un moment teribil.
Nea Gogule, atata iti spun:pe viitor nu te mai da mare ca nu esti.Nu-ti fie rusine cu ceea ce esti.Faza e ca ar trebui sa stii ca lumea nu este definita prin ignoranta si claustrare iar noi ca oameni suntem datori sa facem fata obstacolelor...sa le autodepasim si sa ne luptam cu viata.
Omule, daca nu te trezesti acum, nimeni nu te va trezi.Eu imi fac datoria de prieten ce iti sunt si incerc sa te reduc la realitate, dar nu am sa o fac nelimitat in timp.Timpul marcheaza si tot el ne spune clar cand trebuie sa ne oprim.
Cum zicea un prieten comun, toate in lume sunt facute dupa un anumit tipar: sarcina dureaza 9 luni, sa nasti 14-15 minute, sa mori 4-5 secunde...sa mananci maxim o ora...sa iubesti...tot cam 4-5 secunde.(ultima vine fara sa ne intrebe...si se manifesta in cateva secunde lasand efecte distrugatoare pentru toata viata).
Si tot tu nene, daca nu vrei sa traiesti lasa-i pe altii in superficialitatea lor sa traiasca...sa iubeasca ratate si muieri fara perspectiva.
In fine.
Ar fi minunat sa poti intelege viata mea intr-o zi.Cum spunea o prietena foarte apropiata in seara asta...sa nu ne fie rusine de faptul ca vrem sa traim, prozaic sau nu, desfranat sau nu , superficial sau nu.
Prefer sa mi traiesc viata decat sa imi imaginez cum ar fi.
Pai sa zicem ca simt parfum de calatorie in aer, simt aer rece de iarna care ma face sa ma simt bine...vad oameni multi si presimt rasarit de soare peste o lume inghetata.Si asta e fain.Vad vorbe multe si cantec de desfrau...o iarna se prabuseste la picioarele noastre si fumega in batai de armonica.
Ninge fain si e ger...si ma simt trezit la viata caci o lume mi se redeschide...lumea de care mi-a fost dor, atata dor ca numai pentru asta am trait, locul unde m-am format...in plina cretinitate si superficialitate.
Si ma simt fericit ca o lume e in advent, caci Alex al lor a inviat.
Mai am doua promisiuni de facut:prima este dedicata unei alte prietene care a trecut printr-o situatie asemanatoare si careia ii sunt dator cu o plimbare de noapte pana pe la 5 dimineata in care se vor intampla multe lucruri de dorit...lucruri marunte si totusi faine, cand va incepe sa ninga.
A doua se adreseaza celei mai importante persoane din viata mea, si careia ii dedic sa zicem intoarcerea mea printre cei despre care imi place sa cred ca sunt vii...ii promit ca nu o voi mai dezamagi niciodata si ca iarna asta va fi frumoasa caci vom invata lucruri noi...lucruri pe care le-am simtit dintotdeauna, lucruri simple si complexe in egala msaura pe care le simt oameniii ratati si superficiali.


Aaaaa....si mai dedic asta colegilor mei de servici si de mai multe, Mirona si Ovidiu, carora le promit un an nou in care vom calatori si ne vom distra pe oriunde ne va purta dorinta de a vizita.
Ca merita traita viata, nu-i asa Ovidiule?Si apai nu mai e mult pana de Revelion ca doar cu asta incepe anul, nu?Si va incepe cu Norvegia.
Cadou pentru toti superficialii astia ai mei...cu care ma distrez, dedic video-ul de mai jos...mai mult ca si astia-s norvegieni, nu de alta.:))
De altfel, piesa asta imi aminteste ca traiesc si ca sunt eu si nici nu-mi trebuie mai mult.Cine ma cunoaste poate confirma asta.Caci am revenit la viata.

Wednesday, November 26, 2008

Sunt superficial si vreau viata mea! !!


Gogule, deci in noaptea asta a dracului de lunga am avut o discutie pornita de la niste cazuri de retardare patologica intalnita cu precadere la facultatea de sociologie.In fine, nu o sa aloc timp si spatiu din blogul meu care chipurili mi se pare mia asa pretios anumitor cazuri de Marcuta....mai pe intelesul binevoitorilor mei cititori....Spitalul 9 Bucuresti.:)
Cu alte cuvinte, in noaptea asta am aflat de la niste prieteni buni urmatoarea faza zicandu-i unuia dintre el ca are lipsa de incredere si ca e introvertit, in fine, lucru de care imi pare rau acum.

In fine...trecand peste(sa fac o detasare de armament sinaptic) in seara asta am aflat asa:ca sunt fitos, ca nu pot trai fara bani, ca 500 de euro pe luna e o suma de vis, ca daca nu ai ce manca si in schimb ai un apartament acatari, si unde dormi, inseamna ca ai lux, ca oamenii care vor sa se simta liberi trebuie sa fie superficiali, etc.Ahm, sa nu uit...sa ma distrez mai cu masura desi n-am mai iesit de exemplu in Club A de o luna, sa am grija ce imi doresc de la femeia pe care o iubesc si sa nu vad in ea o viitoare sotie...ca nu are perspectiva si ca nu e nimic bun de ea.
Frate, cel putin nu cunosc si nu iubesc retardate.Superficial si pe sapte carari oi fi, asta merit.Eu ma complac in superficialitatea mea.Deci sincer, vreau viata mea.ACUM!Rog lucratorii de la fabrica de fericire sa-si faca timp repede si sa imi dea si mie un job full-time.
Fara bonuri de masa ca si-asa is fitos ca nu-mi plac cartofii prajiti cu paine.
Frate, nene Gogule, deci io zic asa:fiecare cum isi asterne asa doarme:eu cu superficialii mei, cu mamutii mei, cu oamenii astia fara viitor care pun accent pe haine si pe libertate...cu chestii care trec pe moment.
Sfat:invata sa iubesti si tu daca ai fost in stare vreodata...si sa vezi cum e.Nu-mi zice mie, in p... mea ca nu oi fi Nostradamus.E cam ilogic...dar in fine.Iubirea nu se explica.

Am mai aflat asa:ca de fiecare data cand cineva ma intreaba ceva trebuie sa vad o pilda mai ceva ca alea date de Iisus din Bethleem, si sa nu-mi fac sperante in fericire.
Macar am aflat ca nu costa si ca e singurul lucru pe care nu pun pret si care imi arata latura umana.

Dragii mei frati:incercati sa va rezumati la perimetrul vostru:pls.Cunosc multi oameni inaintea voastra, cunosc oameni care simt asemeni mie si asa cum ma comport cu voi m comport si cu ei numai ca fara ei nu as fi intreg, asa cum daca v-as pierde pe voi, nu as fi intreg either.
In fine...distrusi, ciudati si cu pasarele mi-e dor de voi aia de v-am neglijat dar asta e.Vom recupera.Iar eu promit sa perseverez in paroxismele unei superficialitati fara sfarsit.
Inchei pamfletul iubind...superficialitatea si calatoriile in locuri mai indepartate de granitele iubitei noastre tari, si mancarea multa si bautele si fetele care au ce spune...uhm...si oamenii astia nonconformisti ai mei de care stiti ca mi-e atata dor.
In fine, colegul vostru superficial tine la voi...cu mentiunea de a il lasa sa se implineasca.


Acum voi lasa loc ded comentarii superficialilor sa zica ce au de spus in legatura cu urmatoarea intrebare:Cu ce am gresit?Oare.?

Monday, November 24, 2008

Sa fie acum ce nu s-a petrecut candva...


Azi dupa ce am venit de la munca pe la orele tarzii ale serii...pe un peron uitat in anonimatul unui oras prea mare pentru oamenii provinciali, regasesc o silueta schimbata de vreme...o silueta care incerca sa zambeasca.Aceeasi silueta pe care am adorat-o candva...si care m-a facut sa regret niste ani.Fantasma asta a nascocirilor nu e de aievea, e de acum si e din nou vie in sufletul meu.
Am descoperit azi acea persoana care m-a facut sa tresalt candva...imi amintesc si azi ziua aia...pe vremea cand eram roackerul jegos ostracizat de lume si care traia existenta sa marcata de evenimente estivale in tacutul sau targ de provincie...ros de intemperiile manifestului social...al crudului manifest pro patria.
Azi am recunoscut iubirea pe care am pierdut-o candva din prea multa mandrie.Din prea multa inconstienta si temere ca nu voi fi capabil sa fiu aceea ce o femeie ar fi vazut la un tip de 16 ani si ceva de o seama cu ea...o fata oarecum si nu inca o femeie.
Disparuse in mod nepermis din mintea mea, ca inima nu mai era a ei de mult...si totusi toamna asta faina de tot mi-a adus-o asa cum nu speram sa o vad.
Ziua aia de acum 4 ani este vie ca azi...ziua in care imi deschisesem messul si tin minte ca era primavara, dar o primavara rece, dunareana...si umeda, sezonul in care nu prea speri sa gasesti iubire ci doar aventuri fugitive.
O amica foarte buna imi da un buzz demential si imi spune ca vrea sa imi vorbeasca(eu crezand ca este vorba despre una din temele proiectelor de la liceu in care eram ancorat)...dar nu.Si a dat drumul instinctelor si mi-a spus atunci cat de singura se simte si ca ar vrea sa ii tin companie, ca ma doreste si ca voi fi bine venit la ea in familie.Ca o lume va fi la picioarele mele de pusti pletos daca voi iesi cu ea in oras.La acea vreme, oricat de multa filosofie si psihologie ar fi zacut in mine, mai mult de un emoticon care sa o imbratiseze nu a primit.
I-am zis atunci ca poate va veni o zi in care vom fi un cuplu...o zi in care unul va ierta altuia si o zi in care vom fi destul de maturi sa judecam lucrurile altfel.Ma bucur ca l-am strivit azi pe Alex cel pletos de i-a trantit usa in nas fetei care tinea poate cel mai mult la el.
Acum...stau si ma gandesc cat de mult rau am fost capabil sa fac...desi nu stiam la acea vreme ce gandeste o femeie...a de fapt amica mea de zi cu zi devenea o femeie in toata regula si ca simpla mea companie se regasea in complexul de protectie de care avea nevoie zi de zi...si nu ma refer la protectia oferita de minerale pe durata iernii.
De ce s-a intamplat asta?Poate ca e bine.Azi am strans-o in brate si i-am promis ca va fi invitata mea nu stiu cand sau unde dar va fi o invitata la masa unui palarier nebun care o va intreba orgasmic daca mai vrea o ceasca cu ceai.
Alice din tara neplacerilor a murit.Eh, Dumnezeu sa o ierte ca a murit de tanara.
Mi-a placut ce am vazut azi...fata de altadata transformata deodata in femeia decisa si care inca poate sa aprinda pasiunea in sufletul unui barbat.M-a ascultat ca si altadata cand mergeam in Gradina Publica sau pe Faleza Dunarii sa vorbim...i-a placut ca mi am lasat parul lung cat de cat, nu asa cum il aveam candva dar pe aproape.
M-a masurat din cap pana in picioare si cred ca a ajuns la concluzia ca marfa este buna si ca merita sa ai incredere in ea...cum de altfel nu a avut candva in mine...sau poate prea multa asteptare a distrus elanul iubirii de aievea.



Acum nu stiu ce sa fac.S-au petrecut multe mai ales in ceea ce ma priveste...nu vreau sa dezamagesc pe nimeni dar ma atrage totusi noul.Si vechiul ce a imbracat haina noua...care asteapta numai ca acum din nou as fi gata de un refuz...daca n-as sti ca oricine merita o sansa.Merita zic eu sa iubesti fara sa stii ca esti iubit sau sa iubesti si sa stii ca POATE vei primi intr-o zi o farama de iubire?
Pana la fazele iubirii...eu astept prima zapada...aaaa...si sa nu uit maine sa ma trezesc devreme!Sau m-am trezit deja?Eh, iata un motiv sa nu dormi inca o noapte.Friends know why.

Sunday, November 23, 2008

Ninge(sau despre trista saga a blackului)


Ninge...prima zapada de noiembrie si beau vin fiert uitandu ma de la balcon la orasul pedepsit de o soarta nu prea faina.Il vad nepregatit si slabit asteptand lumini pe care o mie de lentile nu il pot ajuta sa le perceapa.
In lume se anunta sfarsitul zilelor manioase cand tot ceea ce credeam uitta va fi inviat.Sau tot ceea ce credeam a fi al nostru fi-va pierdut de-a pururi.
Asa si cu muzica...sfarsitul ei abia incepe.Peste tot vad oameni dezamagiti care nu mai dispun de puterea pe care au avut-o odata, nici de resursele de a ii trezi la viata pe cei din jur, mai ales de le sunt prieteni.
Muzica noastra, care uneste de cele mai multe ori, acum este fragmentata ca un regat crestin ravasit de hoardele venite din stepele rasaritului...hoardele salbatice si neinfranate ale zilelor pe care ne amagim sa le depasim.
De fapt am uitat sa traim...sau in deznadejdea noastra avem trista iluzie ca ne taram spre infinit copiind perfect ceea ce credeam ca ne reprezinta si anume...blackul.
A murit in multi muzica ce ne-a acut ceea ce suntem astazi.Ma uit la cei mai buni prieteni ai mei si ii vad confuzi cum se intreaba daca se mai merita sa isi afirme cu credinta idealul intru muzica rock...se mai incred ei oare in ceea ce i-a facut atat de nebuni candva si atat de nestavilit?

Ragnarokul mult asteptat a inceput sa ne cuprinda si sa ne cheme spre tacere si dezolare...acolo unde lipsiti de tot ceea ce credeam ca e al nostru devine depasit...si plastic.Cel mai trist lucru pentru un rocker e sa stie ca lumea lui nu mai este...ca rugaciunea sa de seara devine substanta pentru epopeile unor trompete de sfarsit de secol.Si stiu si ce a sadit asta:dispretul, neajunsurile, oprimarea, tot ceea ce credeam prea plin candva...aetas aurea care acum zace in balta de noroi si sange imputit.
E trist sa vezi oameni care nu mai au curajul sa fie pe jumatate a ceea ce au fost candva.
Si ma revolta ca lumea asta a mea...a noastra fratilor, se duce dracului de rapa...ca uitam sa fim ceea ce suntem fiind supusi chinurilor nemeritate prin care trebuie sa trecem...dar care lucreaza neobosit la degradarea noastra.
Si mai atrag un semnal de alarma...NINGE!!!!Natura a scapat din fraiele ei seci si insasi redevine sub mii de forme ceea ce complexeaza si ceea ce primeste energia launtrica.
Oameni, sa facem sa ninga iar cu rock peste lumea noastra, nu vreti?Cu blackarie si cu balade de demult, cu chitari si cu folk si cu metal greu...sa ninga splendid peste un paradis care nu se vrea a fi pierdut inca pentru ca noi stim ca nu putem pierde INCA.

Ninge obosit si murdar...asta e zapada pe care o vad si refuz sa o primesc...astept zapada si viscolul si gerul salbatic care va veni...care va starni din nou in noi furtuna neagra a muzicii ce ne-a unit odata...cu care vom muri in suflet candva.


Va dedic tuturor acelora ce simtiti ca mine...o piesa faina rau, Mother North de la Satyricon.(in special pentru niste persoane care merita tot ce e mai bun in lumea asta:edutu, little john-prince of darkness, cristy, vali, vovin,gabi,ovidiu, dan, Vera, Aleka, Elena, Alex, Anita, Andrei,Juditha,Miha, Oliviu)Alex, your fellow.

Saturday, November 8, 2008

A fost odata in Macin...


Acest post se datoreaza faptului ca in ultima vreme multa lume m-a intrebat de ce sunt cunoscut sub numele de Alexandros, si nu sub romanescul si omniprezentul Alexandru...ma simt dator sa dau o explicatie cu mentiunea ca va voi spune o poveste de demult...cu radacini undeva prin nordul Dobrogei.
Asa se face, ca acum 20 de ani si cateva luni, s-a nascut in Macin(judetul Tulcea, daca ati auzit), micul Alexandros...si daca ar fi sa mai aleg de 100 de ori, daca destinul mi-ar oferi aceasta sansa, tot in Macin as alege sa fiu nascut.
Da, sunt de la tara si sunt mandru cu asta...sunt deosebit de mandru de originile mele.
Macinul e un loc splendid...un loc situat intre dealurile lui verzi, pe malul Dunarii...un loc unde vrei sa te intorci mereu, care cheama si implineste...unde esti tu aievea, apriori de orice eveniment cotidian care se scurge rin stramtorile memoriei tinere inca.
Acolo m-am nascut, nu departe de cherhana...intr-o casa faina, asemeni celor din zona Dunarii...cu acoperis de papura, in curtea careia se facea bors de peste.
Nenorocita asta de soarta nu mi-a dat sansa sa stau acolo decat 1 an si 2 luni din scurta mea viata...ai mei au decis sa locuiasca in Braila...un oras in care nu m-am regasit niciodata.Un oras care a ucis in mine multe, un oras in care nu ma voi mai intoarce.Dar asta nu inseamna ca nu asteptam vacantele si privilegiile sarbatorilor de iarna si de Pasti sa trec Dunarea cu bacul la Smardan si de acolo sa vad Macinul si sa imi vad matusa si pe bunicul.
Pe bunicul Dimitrie l-am prins batran...avea 71 de ani...cand ne-a parasit.El m-a invatat tot ce trebuie sa stiu azi pentru a ma descurca in viata...despre oameni, despre sate, despre stramosii nostri, despre vremea foamei si a razboiului...despre cum sa supravietuiesc pe malul celalalt al Dunarii unde traiam printre oameni nerozi si car iti mancau zilele.
Bunicul nu mai este...dar amintirea lui a ramas inca vie si asa va fi pana ma voi altura si eu lui in mormant.
Parintii nu mi-au zis niciodata despre faptul ca bunicul este jumate aroman si jumatate grec, lucruri pe care le-am aflat la cinci luni dupa moartea lui, printr a zecea.
De asemenea ei nu au inteles niciodata de ce trageam vesnic sa ma duc la Macin unde aveam prieteni si unde pescuiam, unde radeam si unde eram linistit...unde toate visele mele se implineau neconditionat.
Emotia care ma incearca vorbind despre acele locuri nu se poate descrie...intrucat este vie...si cand spun asta simt ca ceva exista in mine...mai presus de trairea in reluare a ceea ce a fost candva.Macinul e viata mea trecuta care sta la baza celei din prezent.

Prima problema care m-a trimis catre originile mele uitate in vechea Helada...a fost faptul ca bunicul Dimitrie mereu ma striga Alexandros...dar nu cum pronunta romanii ci cu accent grav pe dros...cum pronunta grecii din nord.
Niciodata n-aveam sa aflu cat a avut de suferit neamul meu si cate sacrificii au facut sa isi pastreze identitatea culturala.Chiar daca 98 la suta din rudele mele sunt de origine romana, mereu voi sti ca strabunicul a venit din Creta acum 9 decenii, fiind presat de seceta care a devastat Grecia la inceputul secolului trecut.Pentru aflarea acestor informatii nu am stat sa caut pe google, nici wikipedia nu mi-a folosit ca instrument...am intrebat pe matusa mea.Am cautta poze de familie vechi si am umblat la Consulatul Greciei.Am aflat astfel ca tatal strabunciului Alexandros, a venit cu tatal sau Iani Gheorghiadis din Thessalia acum un secol...pentru a se stabili in zona Celic Dere, apoi retragandu se in Macin.
Ideea covarsitoare care persista in sufletul meu este aceea a identitatii mele grecesti...de aici pasiunea pentru neogreaca...pentru cultura elena si pentru respectul acordat locurilor natale.
De aici am ales sa ma intitulez Alexandros...nepotul lui Iani Gheorghiadis...desi romanii au denaturat numele stra strabunicului care suna asa frumos...in Gheorghe care e un nume aroman.
Alexandros de abia asteapta sa se intoarca in macinul lui de suflet si sa incinga o paidusca...sa pescuiasca asa cum i-a aratat bunciul Dimitrie acum ceva vreme, cand Alexandros nu stia cate sunt in lume.
Daca e sa spun cuiva multumesc, o voi spune clar si tare:Papou, evharisto polli!
Acolo uit de mine, sunt eu si ma incarc cu o energie greu de inteles, energie pe care nici prietenii, nici istoria nici ate obstacole n-au putut sa o separe de fiinta mea.
Magnetismul Macinului se manifesta zilnic ...pe zi ce trece mai puternic, mai clar si mai complex...cu cat sunt la distanta de locurile natale...cu cat eu imi doresc sa imi vad plaiurile unde am vazut lumina zilei si curte in care fierbea bors de peste.
Acum ca ati aflat povestea numelui meu...nu pot decat sa ma simt mai impacat si sa va marturisesc ca nu esti mai implinit decat atunci can stii ca poti stabili o legatura cu stamosii tai...dar odiseea cautarii stramosilor mei greci se va desfasura intr-o alta etapa...pana atunci Alexandros al lui Dimitrie de la cherhana vrea sa se intoarca in Macin.

Thursday, November 6, 2008

Pentru sufletul mortilor...


De cate ori v-ati rupt de lumea asta asa faina, si v-ati indreptat pornirile si vointa catre lumea celor care nu mai sunt?Si daca ati facut asta...ati mai face-o si pe viitor tot cu atata incredere?
Lumea mortilor e o lume care ramane necunoscuta atat timp cat noi preferam sa o lasam asa.Memoria colectiva a popoarelor a manifestat dintotdeauna o predilectie catre teama de ceea ce transcende lumii noastre.
Cu greu mai pot gandi astazi ca oamenii se tem de aceasta lume, la fel de vie ca oricare alta...prezenta mereu in al nostru gand, in ale noastre vointe, in ale noastre desertari pamantene.
Cu greutatea cu care de asemenea nu vad azi un om care sa pretuiasca mores maiorum asa cum faceau cei de demult pe care astazi ii consideram ieftin si vulgar salbatici.
Ati facut ceva vreodata pentru sufletul mortilor, al stramosilor vostri si al celor pe care voi fizic nu ati putut sa i cunoasteti?Cei care au pus temelia neamului vostru?
Mergeti la cimitir si rugati-va pentru sufletele lor...cinstiti-i asa cum se cuvine.Lumea mortilor este o entitate unitara si minunata unde toate sufletele sunt egale si care sunt chemate mereu la rugaciunea sufletelor celor care ratacesc in aceasta lume.Ne e frica de tarana, dar facem tot posibilul sa fim tarana pe zi ce trece.
Ar fi stramosii nostri mandri de ceea ce suntem azi?Am fi noi mandri de sentimentul apartenentei?
In cimitir veti gasi o cruce si un spatiu in care isi petrece involuntar vesnicia o parte din rudele pe care le stim sau pe caee le cunoastem din legendele de demult...dar mores maiorum e mult ma demult.
Nu subestimati ceea ce nu cunoasteti, nu ponegriti ceea ce nu este dat spre a fi uitat...memoria speciei va salva intotdeauna cate ceva pentru sine si mai apoi va tavali in genul proxim ultima scandare de protest...inadecvat.
Cand spiritul se zbate, trupul cade in tarana si o face gagica sa...si se simt bine pana dimineata cand afla cu uimire ce a mai ramas din bietul om:flacara.
Noroi.
Oseminte in vantul toamnei plumburii...si un cuget spre cei care nu mai sunt, cand vantul toamnei te poarta spre sufletul mortilor.

Sint terra levis.