Ninge...prima zapada de noiembrie si beau vin fiert uitandu ma de la balcon la orasul pedepsit de o soarta nu prea faina.Il vad nepregatit si slabit asteptand lumini pe care o mie de lentile nu il pot ajuta sa le perceapa.
In lume se anunta sfarsitul zilelor manioase cand tot ceea ce credeam uitta va fi inviat.Sau tot ceea ce credeam a fi al nostru fi-va pierdut de-a pururi.
Asa si cu muzica...sfarsitul ei abia incepe.Peste tot vad oameni dezamagiti care nu mai dispun de puterea pe care au avut-o odata, nici de resursele de a ii trezi la viata pe cei din jur, mai ales de le sunt prieteni.
Muzica noastra, care uneste de cele mai multe ori, acum este fragmentata ca un regat crestin ravasit de hoardele venite din stepele rasaritului...hoardele salbatice si neinfranate ale zilelor pe care ne amagim sa le depasim.
De fapt am uitat sa traim...sau in deznadejdea noastra avem trista iluzie ca ne taram spre infinit copiind perfect ceea ce credeam ca ne reprezinta si anume...blackul.
A murit in multi muzica ce ne-a acut ceea ce suntem astazi.Ma uit la cei mai buni prieteni ai mei si ii vad confuzi cum se intreaba daca se mai merita sa isi afirme cu credinta idealul intru muzica rock...se mai incred ei oare in ceea ce i-a facut atat de nebuni candva si atat de nestavilit?
Ragnarokul mult asteptat a inceput sa ne cuprinda si sa ne cheme spre tacere si dezolare...acolo unde lipsiti de tot ceea ce credeam ca e al nostru devine depasit...si plastic.Cel mai trist lucru pentru un rocker e sa stie ca lumea lui nu mai este...ca rugaciunea sa de seara devine substanta pentru epopeile unor trompete de sfarsit de secol.Si stiu si ce a sadit asta:dispretul, neajunsurile, oprimarea, tot ceea ce credeam prea plin candva...aetas aurea care acum zace in balta de noroi si sange imputit.
E trist sa vezi oameni care nu mai au curajul sa fie pe jumatate a ceea ce au fost candva.
Si ma revolta ca lumea asta a mea...a noastra fratilor, se duce dracului de rapa...ca uitam sa fim ceea ce suntem fiind supusi chinurilor nemeritate prin care trebuie sa trecem...dar care lucreaza neobosit la degradarea noastra.
Si mai atrag un semnal de alarma...NINGE!!!!Natura a scapat din fraiele ei seci si insasi redevine sub mii de forme ceea ce complexeaza si ceea ce primeste energia launtrica.
Oameni, sa facem sa ninga iar cu rock peste lumea noastra, nu vreti?Cu blackarie si cu balade de demult, cu chitari si cu folk si cu metal greu...sa ninga splendid peste un paradis care nu se vrea a fi pierdut inca pentru ca noi stim ca nu putem pierde INCA.
Ninge obosit si murdar...asta e zapada pe care o vad si refuz sa o primesc...astept zapada si viscolul si gerul salbatic care va veni...care va starni din nou in noi furtuna neagra a muzicii ce ne-a unit odata...cu care vom muri in suflet candva.
Va dedic tuturor acelora ce simtiti ca mine...o piesa faina rau, Mother North de la Satyricon.(in special pentru niste persoane care merita tot ce e mai bun in lumea asta:edutu, little john-prince of darkness, cristy, vali, vovin,gabi,ovidiu, dan, Vera, Aleka, Elena, Alex, Anita, Andrei,Juditha,Miha, Oliviu)Alex, your fellow.
No comments:
Post a Comment