Thursday, December 18, 2008

Weird sensation...


Ma incearca de cateva zile o senzatie stranie care comploteaza sistematic la numarul de nopti nedormite.In general nu traiesc senzatii fara sa mi le explic dar de data asta se pare ca lucrurile au inceput sa devina deranjante la capitolul liniste sufleteasca.Cu alte cuvinte,spiritul traieste propriul sau travaliu si asta nu pentru ca e pentru a doua oara in viata mea cand vin sarbatorile si eu traiesc o greata existentiala de nedescris...ca bradul de Craciun nu ma va mai bucura nici macar cu verdele sau artificial....nu, ideea este ca am inceput sa fiu framantat de ceva foarte ciudat, ceva fata de care nutresc o reala repulsie.
Ma duc acasa...acasa ala de care mi-e teama mie, si ma oftic gandindu-ma la asta, mi-e teama de mine, de copilaria mea in acel oras...de visele pe care mi le-a distrus.
Acasa de care nu mi-a fost niciodata dor, un acasa geografic care asteapta latent intr-o pornire mormantala in care accente comuniste cu vise de o noapte se pierd in neguri salbatice pe care numai Baraganul le paote naste.
Acasa...hydra care asteapta sa ma provoace din nou.
N-am mai fost acolo de 1 an si 6 luni si recunosc cu maxima onestitate ca nu am fost incercat de sentimente de genul:dor, nostalgie, melancolie, jale...reiterare a momentelor ce au fost.
Acolo a fost copilaria...groaznica.
Acolo a inceput si hopefully s-a terminat liceul...prea penal, lume prea meschina, prea mare teroarea.
Acolo m-am simtit mereu prizonier.
Acolo n-am avut niciodata prieteni.
Imi amintesc de vacantele in care zburam spre trenul de ora 16 35 cand puteam sa plec spre Cluj, Arges sau Harghita sa petrec cateva saptamani cu prietenii mei sau de olimpiadele nationale cand puteam socializa cu lume care sa nu fie manelista, neroada, barfitoare sau ingusta la minte.
Ma bucurau clipele cand puteam bea o bere cu oamenii, cand puteam ajunge intr o bodega de doi lei si sa scult muzica care imi place, fara sa traiesc agresiunea unor bestii dintr-un oras fara viitor si fara existenta.
Chestii eterice de care nu vreau sa imi amintesc...care mi-au consumat mult timp candva incat ajunsesem o chestie stafizita si un animal ranit care traia existenta sa segmentata de evenimente importante cum ar fi vacantele, vizitele prietenilor(care erau vesnic din alte orase)...olimpiadele nationale.Asadar ce iese de aici?Ca de fapt fericirea mea este pusa in legatura cu exteriorul acelui oras si al oamenilor care il populeaza.
Sper sa nu ma trezesc iar in mizeria sociala pe care am trait o pret de 17 ani si ceva acolo...sper ca cele 8 zile de stat acolo sa dureze cat mai putin posibil...si sa ma intorc inapoi intreg.
Imaginati va rude care va socotesc drept drogat inainte de a fi tras frivol prima linie de hasis...inainte sa puteti cunoaste mai bine o persoana...sa o puneti la zid.
In fine...cam asta s-a intamplat cu mine.
Imagina-ti-va cum este sa aveti colegi de liceu care sa va judece mereu dupa hainele pe care le purtati si dupa muzica pe care o ascultati.Imaginati-va, hai ca nu e greu...cum e sa tolerezi asemenea persoane.
Si totusi. iata ca se intampla sa mai dai si peste asemenea persoane...iata ca se pot intampla inca multe.
Multe si nevrute...dar traite.Si adunate si rasfrante pana aproape de inconstienta...pana devii una cu ceea ce ai gandit candva sa ai.Si ai pierdut.
Scuze daca postul asta prea lung v-a obosit dar credeti-ma ca ma deprima si pe mine.
Ma intorc din nou in orasul groazei, al patimilor mele...puscaria eterna a unei copilarii destul de nefericite.Alexandros cel cu pleata, satanist, jegos si alte alea rele ale lumii...vine sa (moara) sa faca sarbatorile in orasul sau natal.

Saturday, December 13, 2008

"Astia e emo mama, de aia care se taie"

Incep epopeea unei zile de cacat prin scurta interactiune din intervalul Piata Romana-Victoriei cu o diada...diada doamna bine, in varsta, nepotica model.
Se pune in scena una bucata Alex, cu par proaspat spalat cu fes pe cap, ochelari care atrag fetitele de 10 ani, haine negre care ii displac lu buni si una bucata casti cu Rhapsody of Fire, care te fac sa ai ori de cate ori vrei tu un headbang, in fine.
Buni e o duduie la vreo 60 de ani cu mantou sintetic din perioada de aur a vanzatorilor ambulanti care aduceau haine de doi lei de la turci si le vindeau prostilor(pardon, oamenilor), in Romania.
Buni e data cu ruj roz, ca sa nu spun boita, si se cunosc inca urme dulci de saliva pe rujul proaspat intins pe botic.Are tocuri cum se purta de cand era ea hehe, gestionara la Spicu de cand primea "recomandatia" de la Tovarasul.
Isi tine strans de mana nepoata de aproximativ 10 ani...care va ajunge fata cuminte si care nu si o va pune pana nu va gasi un sot bun...si va avea copii multi si va avea ea grija de buni cand va fi mare...si buni o fi batrana.

Eu prins, de rapsodia mea, ma pun si am un headbang...cand colo?Butterfly effect.
Deodata, imi arunca o privire taioasa cucoana si ii da un cot lu nepotica:
"Vezi mama, astai E satanisti.Vezi ca se imbraca in negru?"
"Da, buni."(incuviinta copila de parca ar fi intrebat o :Iti place pilafiorul?Iti mai da buni o bucata de copanas?"
"Astia e drogati doamna...de aia care arata la PRO TV, sa ia dracu."(interveni caustic un nene ca de seama lui taica miu din dreapta...cu un deplin respect pentru duduia in mantou negru sintetic care mai arata si cu deshtu!(da, bis cu SH)Da ce credeati, ca se opreste aici?
"Domle, inainte nu era atatia drogati de astia, gunoaie de astea care se face atatea..."
"Eh...ce sa mai zicem...uita ti va si dumneavoastra hal de flacau"(nu va spun extazul pe care l am atins in mometul respectiv...ca sunt flacau intr un fel de hal..."..mai sa ating Nirvana si alta nu.

La care vine replica de final:

"ASTIA E EMO MAMA, de aia care se taie".
Fericit in plina glorie, am coborat la Victoriei in ploaie si miros de decembrie bucurestean.

O zi perfecta e o zi de cacat-

Tuesday, December 9, 2008

Mi-e dor de mine...

Azi vreau sa fac cunostinta cu mine, cel de odinioara, cel care stia sa traiasca si a carui era lumea.Consider ca locul meu este printre cei ca mine...printre cei care simt ca mine.Printre cei care stiu sa moara mai des...pentru cei care m-au inteles.
Am inceput sa imi accept conditia...m-am nascut sa nu fiu fericit...si poate ar trebui sa invat asta, ca prin suferinta poti trai.
Nu am sa incep acum sa povestesc despre de cate ori am incercat sa ma sinucid...nu ca imi este rusine de asta...dar ocupa spatiu.
Tot ce imi doesc acum este sa plec...sa evadez...in copilarie, undeva unde nu era nici durere nici tristete...cum suna un vers de la Stratovarius..."There was no sorrow, there was no pain..."...si totusi, prea multa tristete si uscaciune in viata mea.
Ete na...si ce daca aduce a randuri scrise de un emo?Mi s-a mai zis ca sunt emo, chiar o batranica in puterea celor optzeci de ani ai ei cand am coborat din metrou mi-a reamintit..."Astia E emo mama!"(bagabonti d-astia)....whatever.
M-am saturat de monotonie si de banalitate...de ceea ce ma usuca zilnic, de ceea ce ma face sa devin una cu tarana...sa scurm pamantul si sa ma intreb daca este drept.

Mi-e dor de colegii mei de facultate...printre ei m-am regasit intotdeauna...si sper ca intr-o zi sa ma intorc printre ei.Imi amintesc ca vremea cand eram printre ei ma implinea si ma facea sa fiu mai puternic decat toate relele pamantului.
Durerea insa e nevolnica si trezeste simtiri din neguri de vant aducatoare de ciuma...in valea celor ce au stiut sa se bucure.

De ce sa imbatranesc?De ce sa ma intreb intotdeauna cum a fost?Vreau sa fiu eu...se poate o lume in care sa fiu eu?
Imi doresc ca in seara de Craciun sa primesc drept cadou viata mea.Atata tot.


Imi e dor de ceea ce eram eu...de nebuniile mele, de faptul ca Traiam...si sincer...bine era.Aveam vise...care ma faceau sa fiu viu...acum ma straduiesc sa visez si totul este mecanic iar gustul acestora este coclit, de metal jegos.
Stiu ca viata va trece pe langa mine...dar din mine nu a ramas prea mult...prea mult din ceea ce am fost si am vrut sa fiu.

Incerc sa refiu eu...imi doresc asta...dar nu se intampla, cimitirul prezentului m-a prins in menghina lui de catun fara caini.Aud urletul sufletelor care ma cer de partea lor, pene de corbi isi cer odorul spre vesnicie...nu fratilor, nu vorbesc despre moarte.
Vorbesc despre un tanar care mai vrea sa mai traiasca, un om care isi vrea viata inapoi...viata sa care ii impune diversitate.Vreau sa evadez si sa ma redescopar pe mine.
Vreau sa fie viata mea asa cum a fost...si ma bucur ca dupa ceva vreme ma duc acasa, unde e bine si unde stiu ca voi ramane o vreme.
Vreau sa fiu singur o vreme...departe de lume si de tot, vreau sa fiu eu(cu riscul de a deveni un laitmotiv penal)...mai precizez o data:mi-e dor de ceea ce eram.


Nu stiu de ce imi vine in minte o melodie de-a lu Him...and love said no...kill me...bla bla...
Nu stiu de ce e postul asta asa trist si nu stiu de ce eu astept ceva.Da, astept Craciunul.Pai sa vina si sarbatorile o data...ce, oamenii singuri nu au dreptul sa se bucure de Craciun?

Monday, December 8, 2008

Meditatii matinale


Este 3:17.Dimineata si nu mi e somn.
Am dezamagit o lume.Am primit suportul si iubirea prietenilor mei.M-am indoit de ei.What for?Pentru un ideal care a fost numai al meu...al meu si simt ca va fi al meu daca vreau sa mor in anonimatul camerei mele.Dar nu mai imi permit luxul asta.Deschid ochii catre o lume.O lume care a fost a mea si va fi a mea si in continuare...o lume strapunsa de impulsurile dragostei.De feromoni care au mustit in funduri de epoca stinsa...in scrum de tigare si zat de cafea.
La dracu!!!Dragostea face rau.Da, o banalitate, dar eu ma numar printre aceia care nu se indragostesc la foc automat de 3 ori pe an si o data la hram la Paste...nu de alta dar fac exceptie numai la alde pisi mici si hidoase care se dau de o vreme bunicica la mine.Sincer...la cat de scarba mi e acum de ceea ce am putut sa simt...s-ar cere ca rezonanta si o melodie indiana de doi lei...in care un el se uita pe furis dupa un boschete exotic din poliester catre o cadana fricoasa careia ii e frica de futai.
Ma rog...poate par mai vulgar in dimineata asta amortita dar sper ca intr o zi sa pot da mai multa expresie cuvintelor mele.
Te-ai indragostit veodata?Ai sperat?Ai investit timp, sentimente, aspiratii?
Sfat:Daca detii asa ceva investete-i in animalul tau de companie.El te va iubi neconditionat.Porcul meu de Guineea nu s-a bucurat pana acum de toate astea si stiu ca in retardarea sa infinita, el ma iubeste.Si imi spune:Sa nu mai pui mana pe cutit.
Te vei taia!


Imi mai vine ceva in minte acum...basmul crud al nordicului Andersen...Hans, Christian(ioi, da lung nume mai are)...si imi amintesc cum a sfarsit biata fetita cu chibrituri...pentru ca cerea si ea iubire.Si eu am cersit si acum ce a mai ramas din mine?Nimic...acum sunt al prietenilor mei.Lor vreau sa le dau cat de cat ceea ce pot oferi cu demnitate.Mi-au oferit iubire neconditionata, mi-au dat incredere si mi-au dat motive sa mai zic vietii DA o data.


Daca in cazul fetitei cu chibrituri, ceva era putred in regatul plin de biscuiti al Danemarcei, in regatul meu nu mai e decat un cal care nu mai e de vanzare...il dau prietenilor mei sa l calareasca pe gratis cat vor si sa l aduca seara inapoi in grajd sa-l tesal.

Cat de prost am putut fi Doamne?Cat de inchistat?Merita sa dai un femei o viata?Sa te certi cu prietenii pentru ea?Sa ii faci scarita la cer, chiar daca treci printr-un Purgatoriu unde fel de fel de oamnei te vor lecui de mofturi si de frustrari adolescentine.


Si ce-ti mai ramane, Adame?Parasit de ceea ce ai iubit...in restristea neinteleasa a unui sufet sec?Coaie, iti mai raman...viata, prietenii, un rasarit nou...vesnicul rasarit...un animal de companie, planuri de viitor...un munte in plus de urcat, calatorii, sute de motive sa faci toate astea.

Si da frate...banal si asta dar da...dupa ce iubesti iti dai seama ca ai reaterizat pe planeta-muma, si iti dai seama...ca mai sunt fete.O da...mai sunt fete!

Chiar asa?Da, mai sunt fete.Si toate is ale tale.Totul depinde doar de tine, Alexe...daca o sa mai faci ce ai facut si in trecut...si inca un sfat:Nu ii mai dezamagi pe prietenii tai ca (nu ca or sa te abandoneze)...dar nu e etic.

Hai ca ma bag la somn...azi trebuie sa ajung la BCU sa citesc niste chestii care or sa mi foloseasca la Judecata de Apoi pentru o materie care ma lasa "cool" ca sa nu spun rece...de la o facultate care imi da aceleasi senzatii cool...de mai bine de un an.

Ma bucur ca am invatat sistemul osos.
Ma bucur ca sunt viu si ma mai bucur ca pot arunca o privire intensa asupra paradisului pierdut al carui stapan sunt de azi.

Sunday, December 7, 2008

La dracu!!!!


"Si te-ai dus dulce minune, si-a murit iubirea noastra....floare albastra, floare albastra....totusi este trist in lume."...o strofa care ma face sa fiu confuz si sa am reactii adverse in ceea ce priveste stomacul...mai ales atunci cand Eminescu imi poate provoca atata greata.Dar in ciuda poeziei sale de cacat pe care a trebuit sa o ingurgitez 12 anisori, azi am aflat ca nu mai am de ce iubi.
Sufletul meu e gol si asa va trebui sa ramana, lipsit de orice am iubit candva.Lipsit de culorile pe care le cunosteam...negrul e prea alb, si albul e prea negru.Si totul se topeste...in ceea ce ti-ai pus candva credinta.In ceea ce ai sperat si ai devenit una.
Sincer, cred ca pe langa o doaga imi mai lipseste si acel ceva care credeam eu ca ma completeaza...care acum a disparut.Care s-a dus la plimbare o perioada...uitata sau nu de timp.Pe langa asta...mi-as fi dorit sa pot sa mai sper...sa mai am sansa.

Pe tema asta am mai vorbit, am mai mestecat multa guma si am mai tocit nervi persecutand cititori cu ineptii legatte de iubirile mele unice si desuete...dar sa vezi ca si astea se mai termina.

Love is gone!

Si le mai multumesc prietenilor mei ca mi-au fost alaturi...ca sunt asemeni constiintei hegeliene...ca lumea intreaga de n-ar mai exista atat de tragic la un final al sau(imaginand ca ar fi mai multe)...ei tot ar mai fi.Pentru ca ei nu exista, ci sunt.

Dragostea era si s-a dus sa moara i existenta unei alte zile...mirositoare de salvie in prigoana de noroi.

Ma ubeshte toate printesele, manca-le-as!

De curand am observat ca am carlig numai la pitzipoance(scuzati tz ul dar in acest caz se accepta)...la tipe care ori se imbraca naspa si de toata jena...ori la tipe care sunt mediocre si vor sa para mai mult.Oricum ma lasa rece chestia asta.
Ceea ce este interesant e de fapt ca devin interesant si pentru o alta categorie de fete si anume, cele trecute de prima adolescenta...care acum au undeva pe la 24-25 de ani...na, au si ele poftele lor!Nu ca ma consider super macho macho man, again and again...da ziceam si eu.
Ca trebuie sa te intrebi DE CE OARE?NU?DE CE MIE?DE CE AZI?
Sa incepem cu inceputul:

miercurea trecuta, aproape de Ikea:se apropie de raionul de paturi si alte slatele ce imi faceau cu ochiul o gagicuta imbracata metalizat cu botic sweet, pisi mica si urata.
"(flencanind un Orbit...):Auzi, stii cumva daca asta e raionul de paturi?(ma intreb cat de retardat poti sa fii sa intrebi asa ceva avand 3 sortimente de paturi si sofale in fata ta)...Nais geaca ta.De unde ai luat-o?Ma fac eu ca rad...(E DE PLANSSSS!)...si ii zic:"Acesta este raionul de paturi.Geaca am primit-o.Problem, pisi mica?"
Da fata nu se opreste aici si ma intreaba daca am auzit adevaratu' remix a lu Salam adevaratu copil a lu nu stiu cine...Ma intreb acum serios iubitii mei credinciosi intru Domnu(pour les connaisseurs)...poate fi ceva mai teribil intr-o singura zi?
I am zis ca la momentul respectiv ascultam sepultura...la care ea :"(era pe sfarsite guma)...Pai...nu e aia de a fost la nunta lu Mircea de a concertat cu Salam?
Huh?Deja devin confuz...whatever...tipa mai mi-a cerut linkul de hi5...si idul...ramane sa deduceti daca l-a capatat sau nu...episodul 2.


Joi seara...la serviciu:doua tipe sweet foc si alte doua grasance de nu puteai decat sa le inconjori sau daca faceai poza cu ele...faceai triptic...ma abordeaza.

"Auzi, Alex ce faci in week-end?Eu si fetele ne-am gandit ca poate mergem cu mai multi in disco(eu acuma stiam ca la tara la tataia se mai zice asa la un lounge sau la un pub...in fine)...ca vine Andreea Balan si Simona sensual...recunosc ca am auzit de amandoua.
Din discutia purtata cu pisi mica de la Ikea si cu astea 4 mamute...ce mi da inconstientu sa ma socheze:
1.Ori am fata de cocalar.
2.Ori am o perceptie gresita asupra realitatii.
Ce dracu, asa trist am ajuns?Sa fiu abordat de fete cu cizmulite metalizate aurii, si geci cu puf la gluga pe care este trecuta firma D&G, Empoio Armani...38 sau Dragonul Rosu(da asta ramane intre noi)...care au mobil Motorola nu stiu ce model...da din ala metalizat rozzz.
Sa nu uitam Orbitul flencanit cu rezonante de sibelius.

Si asa s-a intamplat si zilele trecute pana aseara cand am zis:STOOOP!,desi o fatuca de toata jena se apropie de mine(fiind in Club A)...cu un corp mai mult decat dizgratios...cu niste solduri care puteau face furori numai prin paleolitic...si cu un traning cu puma, streci(care sweety, nu se mai poarta mai skumy de mult!!!)...si incaltata cu adidasi metalizati argintiu de la puma.
Wow!Se putea ceva mai penal?
Intre timp imi sfredeleste narile, un uternic miros de Exotic Waters de la Avon...si e iarnaaa!Ce nostalgic...in fine.Da play dialogului:
"Auzi(toate incep cu auzi, am remarcat)...cravata aia o ai de la Kenvelo?"
"Nu...de la Cora.De ce?"
"Am intrebat.Auzi, baiatu'...da nu vrei sa dansezi?Sti, eu am venit cu inca doua colege de-ale mele si nu am prieten.Nu vrei sa dansam?Ca a fost Scooter.Eu sunt la Spiru...si daca ai fost la noi la bal, s-a pus"

In fine, nestiind ce anume s-a pus la dansa la bal...ma fac ca intretin o conversatie cu o dududie trecuta de 40 care parea sa mai aiba ce arata si care auzise de Therion, si tocmai incercam sa-i povestesc despre ce intelesesem eu din Hybrid Stygmata de la Dimmu.

Da nu se lasa fata, si isi aseaza curul de toata jena in bratele mele...(WTH?Get off bitch!!!)...deci cel mai naspa e cand o pitipoanca (evident si proasta) iti face avansuri si mai si pretinde o relatie de lunga durata.Ce poate fi mai jenant?

Si revenind printre cei vii in laguna albastra...imi dau seama cat de important e sa mentii distanta uneori...aa, si am mai invatat o chestie:ca pitipoancele sunt agresive!ATENTEAZA si vaneaza.
Si deterioreaza constiinta mea.


Trooper-Zornon, de la mine pentru pisi mici si urate si scarboase.Muah, arde-v-as pe rug sa va ard de va atrag!Ptiu, fi-mi-ar scarba!

Thursday, December 4, 2008

Multumesc...


Acest post este dedicat prietenilor mei apropiati...well,dar si persoanei celei mai importante din viata mea...asa ca va fi dificila exprimarea bipolara dar incercarea nu are moarte, asa ca bagam mare:

Va multumesc in principal pentru faptul ca ati tolerat o persoana care este adaptata unor altfel de standarde de viata...oarecum diferite de ale voastre.E oarecum destul de greu sa explici de ce viata ta este altfel...de ce mereu trebuie sa gandesti in perspectiva.Perspectiva care nu stiu unde este.
Da, poate aveti dreptate dar dupa cum v-am spus...imi place sa imi traiesc viata asa cum stiu eu ca se poate, in conditiile in care 18 ani un oras si locuitorii sai mi-au refuzat acest lucru.La voi fu invers...si ma bucura ca ati avut o tinerete frumoasa.

Ii multumesc lui lil john ca mi-a fost aproape atunci cand am avut nevoie, ca am avut mereu ceva de discutat cu el din care vesnic am avut ceva de invatat si pentru varsta lui chiar isi da seama de multe...si in aceeasi masura ii multumesc si lui Oliviu ca a stiut sa puna punctul pe i si ca mereu mi-a zis cate ceva fain despre nimicurile care ne apropie de vesnicie.

PS:De la lil john nu am pretentia decat de a imi face un ceai din ala bun cand o vrea el.Si stiu ca se va bucura cand va citi.


Ii mai multumesc si psihedelicului de ma sfatui atunci cand apelai la el si i-as zice sa nu mai judece oamenii inainte de a ii cunoaste...si el stie ca ii multumesc pentru mai multe.

Vovin, dragul meu coleg de camera...care printre altele e un geniu(desi el se considera doar un om care a muncit prea mult)...ii multumesc ca ma accepta asa cum sunt si ca intr-o zi va avea si el o lume asa cum si-o doreste...mai buna, mai putin prefacuta, mai plina de desfrau.
Si stiu ca voi reusi sa il fac sa vada si asta...i mai multumesc ca mereu aduna dupa mine ce las in urma si crede-ti-ma ca sunt o teroare sa stai cu mine in camera...nu fac niciodata ordine.
Si ii mai multumesc ca asteapta sa mergem in Jack...si ziua aia va veni...ca si ziua in care ne-am cunoscut in Jack...ca accepta porcul meu de Guineea(si credeti-ma ca e mare lucruca nu toata lumea face asta) si ca mereu a stiut sa-mi dea un sfat din care sa am ceva de invatat.

Cand sa ma opresc in cursa mea catre glorie si cand sa cad fara sa ma lovesc.


Ii mai multumesc si edutului pentru faptul ca imi e un prieten bun, well...sunt tovararasul lui asa cum imi spune el...ala cu care vorbeste el de toate, si asa aerian cum ma vede el stie ca doar eu pot intelege anumite manifestari.Ca a anticipat multe lucruri despre care eu nu voi sti niciodata ca vor veni...ca a gresit, e adevarat.
Da frate, a gresit si in p..a mea ...e cam aiurea cand oamenii gresesc...e foarte aiurea cand prietenii tai cei buni gresesc.Cand poate vor sa ajute si totusi...gresesc pentru ca nu cunosc problema respectiva...pentru ei nu este o situatie apriori...ci un vesnic inform research in the sake of nowhow.
Stiu ca nu vei citi asta...e prea lunga si prea fara sens sa o citesti...si poate o vei citi totusi pentru mine.
De ce sunt suparat pe tine?E simplu.Nu pentru ca nu esti de acord cu viata mea...nu cu faptul ca eu cred ca tu esti foarte cuminte...etc pentru cei aproape 22 de ani ai tai...nu de asta...ci pentru faptul ca M-AI IZOLAT 3 saptamani de femeia pe care o iubesc, si da coaie, nu e vorba de retardata la care tii tu ca la o amica...caci asta iti va fi pentru totdeauna...o femeie sau o fiinta ca nu stiu exact cum sa ma exprim al carei loc este la ospiciu.
Eu iubesc o femeie...una cum tu nu vei vedea pana acum, si da, iubesc.Am invatat multe lucruri datorita ei si o voi astepta pana va fi pregatita sa realizam impreuna tot ceea ce ne-am propus.
Daca o mai jignesti o singura data, iti promit un pumn...si chiar mai multi si ma jur ca nu ma opresc pana nu iti colorez chipul in rosu.
Pana una alta, eu vreau ca relatia sa fie tot la fel ca si inainte...asa cum si tu iti doreai...sa fiu bucuros si nebun, sa bei cu mine si sa ne simtim bine, ca fraierii.Well...i hope so.Dar tine cont asta...mica coordonata, asemeni celor de la matematica, careia i-i inchinat o viata.
AVEM CERCURI DIFERITE DE PRIETENI:NU MA INTERESEAZA CERCUL TAU, NU TE INTERESEAZA CERCUL MEU.
Vreau sa iti fie bine, sa ai si tu o viata normala , sa traiesti din cate traiesc eu si sa te bucuri.Meriti mult mai mult deca crezi...ma refer:viata sociala, profesionala,sexuala, etc.Trebuie sa incei sa existi.Si crede ma ca ti-am spus ca toate astea se vor intoarce spre tine, spre noi intr-o zi...si sper sa ma insotesti acolo unde ma voi duce in prima jumatate a anului...si in Austria unde vrei sa bem noaptea pe srazile Vienei, si in Norvegia unde vom merge la Bathory la concert,si in Danemarca unde o sa ne umflam de biscuiti si o sa facem poze cu fete frumoase.

Imi cer scuze fata de tine daca te am jignit cu ceva, dar daca am facut-o ai meritat-o din plin.
Astept sa ii ceri iertare si ei pentru ca EA decide daca merita sa mai fim prieteni sau nu...din pacate...desi ea te-a iertat de mult...cu mult inaintea mea...pentru ca ma iubeste, si prin urmare, cred ca te voi ierta si eu dar am nevoie de timp.Na, sunt mai superficial.Inca o data iti spun:Sa nu ma mai dezamagesti...pentru ca prietenia noastra o sa fie pierduta pe veci.

Cortina se trage, si cavalerul ranit iese victorios spre closetul din foyer unde isi spala ranile facute de timp...oameni si locuri, desertaciuni si cadavre atarna stinghere prin colturi de imaginatie.Mandru de propria revolutie, se ineaca in flacarile arsenicului ce i-au parjolit trupul.

Tuesday, December 2, 2008

Epistola alexandrina catre manastirea din Parma


Epistola trimisa de Alexandros, principele desfraului si al superficialitatii catre Gogus, staret al manastirii din Parma suna asa:-doua puncte

1.Vreau liniste in viata mea.Adica atunci cand vreau liniste se face liniste si nimeni nu pune intrebari legate de viata mea, intrebari care primesc raspunsuri clare, dar la care staretul Domniilor Voastre nu se poate raporta.Si nu merg pe principiul Ask me no questions and i tell you no lies...cause that s a bullshit.



2.Ideea centrala e ca avem vieti diferite, dar diferite.


3.Avem cercuri de prieteni diferite.


4.Suntem formati in medii diferite asa ca incearca sa intelegi treaba asta ca esti baiat mare si la urma urmei nu e greu.


5.Viata sociala este compusa din mai multe elemente cum ar fi:prieteni(gunoaie, superficiali, aerieni, drogati si alcoolici), calatorii(asta asa mai mult de fite ca lumea adevarata sta in casa zi de zi si messengeruieste si da commuri faine la fetele sexy de pe hi5), servici(o daaaa, so strange),se mai merge pe la sala, se bea si se mananca cat duce fiecare...se iese in oraaaas(puburi, cluburi, baruri, teatru, opera, spectacole stradale)...life s a street.


6.Oamenii antisociali si lipsiti de creativitate au probleme psihice.(mai ales cu cat inainteaza in varsta)


7.Este alegerea mea daca vorbesc cu retardati sau nu.


8.Merit sa ard in Iad pentru asta.


9.Nu dau sfaturi nimanui daca nu cunosc toate datele problemei.


10.Se intampla sa nu iert anumite chestii mai ales cand se intrece limita.



Sper ca porumbelul asta sa nu intre in ghearele primei acvile de stepa si sa ajunga cu mesajul peste mari si tari la manastirea staretului din Parma.

Monday, December 1, 2008

Nea Gogu strikes...AGAIN!!!!

Ce credeati ca nea Gogu se opreste doar la a face judecati de valoare precipitate?Nope...so sad to inform you, my dear ones.Nenea Gogu tine la mine, ma iubeste...si in consecinta se manifesta.
In caz ca nu stiati dragii mei, muncesc.Da, muncesc undeva cam pe la 8 ore pe zi si vin seara...uhm, de fapt noaptea tarziu pe la 10.(By the way, ora 10 e tarziu)...pentru nea Gogu.
In seara asta, obosit de la lucru, vin pe la 10 fara 10, lipsit de pofta de viata din motive personale, whatever...intru pe usa...salut ceva lume si ma duc vertiginos spre camera mea unde ma astepta patul...dau drumul la folk viking si...ma uit pe pereti.
Cand, ce sa ti vada ochii?Intra nea Gogu si luand o pozitie de Neptun in asteptarea nimfei(care nu va veni pentru el niciodata)...incepe sa mi puna tot felul de intrebari.
Mai adaugati la acest aspect ca ma durea capul si ca fiind obosit nu suportam lumina neonului, preferand sa ascult muzica mea in liniste...in fine.Luand postura de titan, nea Gogu incepe sa ia locul tatalui meu sau a mumei, care in treacatelea fie spus nu si-au permis niciodata sa-mi tina lectii de morala...si datorita lor sunt ceea ce sunt.Totusi, nea Gogu ma ataca cu o formulare de genu:"Te-ai drogat.Ce-ai luat?"
"Nimic.Chiar n-ai altceva mai bun de facut?Sunt obosit si n-am chef sa vorbesc despre viata mea"...cel putin nu cu el si nu la ora aia din noapte...nu azi, si nici maine si nici peste 100 de veacuri.
Dar omul nostru nu se lasa si anticipeaza chiar viitorul...dupa o suita de lectii de conduita...despre importanta de a sta in casa si de a nu consuma droguri.
Faza cea mai penala mi s-a parut urmatoarea si cred ca o sa va distreze si pe voi:"Dcaa intr-o seara INTARZZZZIII, si te prinde politia(bine ca n-a zis gardistii), ce se intampla, huh?Noi ce o sa facem ca sa te cautam?"
In caz ca nu stiati in conceptia goguliana, eu trebuie sa stau ceva mai ferecat ca in Manastirea din Parma si sa ies cat mai rar prin baruri si sa accept ideea ca multi dintre prietenii mei sunt niste ratati, GUNOAIE chiar.
Dupa episodul in care aceeasi persoana isi permite foarte gratuit sa ii injure pe prietenii mei si sa o faca superficiala si demna de nimic pe fata la care tin cel mai mult...acum vine cu strasnice pregatiri de lupta.
Lastarul cel rau dupa cum spune Biblia trebuie taiat din radacina.Uof, si cand ma gandesc mai Gogule ca ai fost si tu blacker candva...sau mi-e rusine mie sa scriu asta.
Aaaa...eram sa uit...blackerii o sa sfarseasca ori la dezintoxicare ori prin santuri, asa ca aviz celor care asculta black.Andreea Balan sau Sexxy suna mai bine.
Offf Doamne, si cel mai tare ma doare nu ca m-a facut pe mine drogat si ultimul om...ci pentru faptul ca mi-a jignit prietenii fara sa:
1.Sa ii cunoasca.
2.Fara sa inteleaga faptul ca prietenii mei ma reprezinta in masura in care eu ii reprezint pe ei.
3.Fara sa traiasca nici pe jumatate din ceea ce am trait eu.
Ma rog...episodul culmineaza prin urmatoarea replica insotita de un zambet fain de tot...:"Sper ca nu te-ai suparat pe mine!Eu am zis ce am avut de spus pentru ca TIN la tine si iti vreau binele".
I-am zambit si eu la fel de frumos si in gandul meu i-am promis ca ma va cunoaste si altfel dar nu in seara asta.Va sti cine sunt eu atunci cand va realiza ce fel este lumea lui.
Nea Gogule, inca o miscare gresita esti mort.Mi ai jignit femeia pe care o iubesc, ai incercat sa ma indepartezi de ea si pentru asta n-o sa te iert toata viata, mi-ai jignit prietenii, ma faci drogat si anticipezi reatardarea si colapsul meu social.Nu-mi spune ca ai pusmana si pe carti de Kaballah si te-ai apucat de numerologie...Nene
deci stiu si eu ca nu exista om perfect bun sau om perfect rau dar OPRESTE TE TE ROG!
Nu stii sa ai o limita, aia a bunului simt?
Pana una alta o sa urmez sfatul unor buni prieteni si o sa trec si peste asta, cu mentiunea ca sper sa nu mai intram in detalii ce depasesc sfera gospodareasca sau ce a a universitatii cat om trai.
Special thanks to:Psihedelicul, Ovidiu si Mirona.

Iti dedic urmatoarea piesa a celor de la Dimmu, Burn in Hell(ca sa simti caldura nu de alta dar nu m-ai crezut ca mi era frig din cauza oboselii...da, se mai intampla ca oamenii sa mai munceasca cand se plctisesc si 12 ore pe zi)

Din tot sufletul, din partea mea si a prietenilor mei:sper sa ti amintesti de perioada ta black.



Sunday, November 30, 2008

Black pana la capat.


De curand am aflat ingrozitoarea veste ca nu are rost sa dau la farmacie, de moment ce nu voi scapa de monstrul sacru al chimiei de moment ce ma va pandi mai mult, pret de 5 veacuri...si inca un master.Groaznica veste...era facultatea mea de vis.Ne reprofilam, ne reprofilam dar cum?Nu de alta, dara aflasem de la seminarul de advertising unde printre cele jumatate de jargoane din engleza, am prins si cuvantul reprofilare(sau rebranding...doamne, ce tehnic suna!!!!)...never mind.
Revenind la problemele noastre, afland ca pot ramane in domeniul sanitar totusi, am ales o facultate unde pot intra pe chimie si bio dar fara sa traiesc cu cosmarul ca nu voi mai scapa de chimie...plus de asta, am o groaza de prieteni care sunt la aceasta facultate si unde mai pui ca parca cele 1000 de locuri fac cu ochiul.
Tinta mea de la bun inceput va fi taxa desi mii de vointe suiera ca as lua la buget.
Fratilor, daca nu ma stiti, ciocul mic va rog.Stiu si eu cat pot.Si stiu ca nu am fata eu de buget la ...la...la...MEDICIIIIIIIIIIIIIINA!
E drept ca imi pace blackul dar ceva mai sinistru nu puteam sa aleg nu?Iata ca am ales...si asta ma va implini mai mult decat va fi facut-o comunicarea intr-o suta de ani.In primul rand imi garanteaza o meserie pe care o voi putea practica si cand voi avea si 90 de ani.
Nu e foarte banoasa dar rezistam.Nu voi fi printre varfuri, dar ma voi mentine si asta e tot ceea ce conteaza.Si plus de asta voiavea si profesori care imi vor PREDA, si seminarii serioase si mult de tocit, si oameni cu capul mare...si timp liber 0(de parca acum l-as avea) si faza ca mi se va explica orice voi intreba.
Si voi face parte dintr-un domeniu omogen.Da Doamne, sa ma aflu printre cei 1000!!!!!Promit sa fiu baiat bun si sa imi ajut semenii, sa fiu cuminte si sa nu supar pe nimeni,sa nu ies din cuvantul lu mama si al lui tata, sa beau lapte cald dimnineata cu biscuiti Petit Beure, sa ma culc la 8 si jumatate, sa ma las de fumat si singura bere pe care o sa o beau de ziua mea sa fie nealcoolizata.
Kidding.Vreau sa fac medicina, daca n-o fost sa fie farmacie.Na bun, acuma asta e.Si mai fac asta pentru ca ma formeaza intrucatva, plus ca dupa anul 2 cand va fi terminata comunicarea sa speram!!! ma voi duce cu niste prieteni din domeniu ori in Cluj ori in Timisoara ...macar pot trai dupa atata timp in orasele alea faine la care am visat de cand ma stiu.
M-am pregatit pishic daca voi fi un medic bun si mi-a dat cu rest...adica nu prea voi fi.Ei si ce?Cati nu sunt ca mine?Si undeva ii doare.Apai eu vreau sa fac oftalmologie...sa prescriu retete si sa vad de ce nu vede lumea, si sa dau si sfaturi daca se poate in materie de rame de ochelari...mai ales de alea de cocalari asa cum port eu cum mi-a spus un prieten de-al meu ce poarta icoane rock cu sine.
Another frightening thing(nu de alta da da bine cate un jargon, daca profii isi permit, de ce nu mi-as permite si eu, nu?)...D.I.S.E.C.T.I.A.!!!!
Stiu, little John mi-a zis ca va fi totul bine da na...Marcela mi-a zis ca o sa treaca doar daca vreau, Andi mi-a zis ca depinde doar de mine...si o trece asa usor prima disectie?
Argumentul meu e unul:frate, imi place blackeria, sa mergem pana la capat..imi imaginez ca vad Sorg de la Gorgoroth sau ceva genul Mother North(uncensored edition) de la Satyricon...pot sa ma cred Shargath in halat alb...plin de sange mirosind a sange inchefat si strivind organe zemoase...hum, deja mi s-a facut pofta.
Gata...ma fac necrofil.Asadar, las lumea relatiilor public si a altor catorva domenii conexe pe care nu-mi dau silinta sa le inteleg in profunzimea lor ...in plina teorie si o sa incep sa vad cum e practica intru ceea ce inseamna fiziologia umana.
Si apai oi trece si eu de chimie cum oi putea mai bine, si-asa e 40 la suta examenul...e ca si cum ai trece cu bacul dela Braila spre Ghecet...numa sa nu fie sloiuri pe Dunare.Da la vara n-or sa fie ca se topesc din timp sa lase apele sa se reverse.
Si uite-asa se trece de la filosofie de substanta la anatomie si la disectie...presarata cu putin black...doctor ma fac, gata!
Marcela, Ovidiu, mama, happy?

Saturday, November 29, 2008

Take this sacrifice from me.

Pentru cei care inca simt muzica adevarata, postez videoclipul celor de la Dimmu Borgir...the sacrilegious scorn.
Sper sa vedeti dincolo de scenele cu tenta satanista, incarcatura de simboluri si mesajul transmis vis a vis de problemele cu care se confrunta lumea noastra.Este o revolta nu impotriva crestinismului ca religie ci ca Leviathan care incearca sa iasa la suprafata, desi este slab.
Repet, mesajul nu este unul cu referire la practicile satanice, ci unul menit sa converteasca intr-o noua forma traditionalismul care incetineste de cele mai multe ori dezvoltarea economica a societatilor epocii in care traim.
Va doresc auditie si in egala masura vizionare placuta.Rock on!(And not Satan be with you!!)Atentie.





You can never corrupt me again.Sa speram!

Friday, November 28, 2008

Surpriza...n-am murit.


Iata ca n-am murit.Nu m-a invins nici mizeria, nici neplacerea de a trai niste momente de rahat, si iata-ma-s puternic din nou.Da frate, ma laud sa ma auda tot norodu ca am depasit un moment teribil.
Nea Gogule, atata iti spun:pe viitor nu te mai da mare ca nu esti.Nu-ti fie rusine cu ceea ce esti.Faza e ca ar trebui sa stii ca lumea nu este definita prin ignoranta si claustrare iar noi ca oameni suntem datori sa facem fata obstacolelor...sa le autodepasim si sa ne luptam cu viata.
Omule, daca nu te trezesti acum, nimeni nu te va trezi.Eu imi fac datoria de prieten ce iti sunt si incerc sa te reduc la realitate, dar nu am sa o fac nelimitat in timp.Timpul marcheaza si tot el ne spune clar cand trebuie sa ne oprim.
Cum zicea un prieten comun, toate in lume sunt facute dupa un anumit tipar: sarcina dureaza 9 luni, sa nasti 14-15 minute, sa mori 4-5 secunde...sa mananci maxim o ora...sa iubesti...tot cam 4-5 secunde.(ultima vine fara sa ne intrebe...si se manifesta in cateva secunde lasand efecte distrugatoare pentru toata viata).
Si tot tu nene, daca nu vrei sa traiesti lasa-i pe altii in superficialitatea lor sa traiasca...sa iubeasca ratate si muieri fara perspectiva.
In fine.
Ar fi minunat sa poti intelege viata mea intr-o zi.Cum spunea o prietena foarte apropiata in seara asta...sa nu ne fie rusine de faptul ca vrem sa traim, prozaic sau nu, desfranat sau nu , superficial sau nu.
Prefer sa mi traiesc viata decat sa imi imaginez cum ar fi.
Pai sa zicem ca simt parfum de calatorie in aer, simt aer rece de iarna care ma face sa ma simt bine...vad oameni multi si presimt rasarit de soare peste o lume inghetata.Si asta e fain.Vad vorbe multe si cantec de desfrau...o iarna se prabuseste la picioarele noastre si fumega in batai de armonica.
Ninge fain si e ger...si ma simt trezit la viata caci o lume mi se redeschide...lumea de care mi-a fost dor, atata dor ca numai pentru asta am trait, locul unde m-am format...in plina cretinitate si superficialitate.
Si ma simt fericit ca o lume e in advent, caci Alex al lor a inviat.
Mai am doua promisiuni de facut:prima este dedicata unei alte prietene care a trecut printr-o situatie asemanatoare si careia ii sunt dator cu o plimbare de noapte pana pe la 5 dimineata in care se vor intampla multe lucruri de dorit...lucruri marunte si totusi faine, cand va incepe sa ninga.
A doua se adreseaza celei mai importante persoane din viata mea, si careia ii dedic sa zicem intoarcerea mea printre cei despre care imi place sa cred ca sunt vii...ii promit ca nu o voi mai dezamagi niciodata si ca iarna asta va fi frumoasa caci vom invata lucruri noi...lucruri pe care le-am simtit dintotdeauna, lucruri simple si complexe in egala msaura pe care le simt oameniii ratati si superficiali.


Aaaaa....si mai dedic asta colegilor mei de servici si de mai multe, Mirona si Ovidiu, carora le promit un an nou in care vom calatori si ne vom distra pe oriunde ne va purta dorinta de a vizita.
Ca merita traita viata, nu-i asa Ovidiule?Si apai nu mai e mult pana de Revelion ca doar cu asta incepe anul, nu?Si va incepe cu Norvegia.
Cadou pentru toti superficialii astia ai mei...cu care ma distrez, dedic video-ul de mai jos...mai mult ca si astia-s norvegieni, nu de alta.:))
De altfel, piesa asta imi aminteste ca traiesc si ca sunt eu si nici nu-mi trebuie mai mult.Cine ma cunoaste poate confirma asta.Caci am revenit la viata.

Wednesday, November 26, 2008

Sunt superficial si vreau viata mea! !!


Gogule, deci in noaptea asta a dracului de lunga am avut o discutie pornita de la niste cazuri de retardare patologica intalnita cu precadere la facultatea de sociologie.In fine, nu o sa aloc timp si spatiu din blogul meu care chipurili mi se pare mia asa pretios anumitor cazuri de Marcuta....mai pe intelesul binevoitorilor mei cititori....Spitalul 9 Bucuresti.:)
Cu alte cuvinte, in noaptea asta am aflat de la niste prieteni buni urmatoarea faza zicandu-i unuia dintre el ca are lipsa de incredere si ca e introvertit, in fine, lucru de care imi pare rau acum.

In fine...trecand peste(sa fac o detasare de armament sinaptic) in seara asta am aflat asa:ca sunt fitos, ca nu pot trai fara bani, ca 500 de euro pe luna e o suma de vis, ca daca nu ai ce manca si in schimb ai un apartament acatari, si unde dormi, inseamna ca ai lux, ca oamenii care vor sa se simta liberi trebuie sa fie superficiali, etc.Ahm, sa nu uit...sa ma distrez mai cu masura desi n-am mai iesit de exemplu in Club A de o luna, sa am grija ce imi doresc de la femeia pe care o iubesc si sa nu vad in ea o viitoare sotie...ca nu are perspectiva si ca nu e nimic bun de ea.
Frate, cel putin nu cunosc si nu iubesc retardate.Superficial si pe sapte carari oi fi, asta merit.Eu ma complac in superficialitatea mea.Deci sincer, vreau viata mea.ACUM!Rog lucratorii de la fabrica de fericire sa-si faca timp repede si sa imi dea si mie un job full-time.
Fara bonuri de masa ca si-asa is fitos ca nu-mi plac cartofii prajiti cu paine.
Frate, nene Gogule, deci io zic asa:fiecare cum isi asterne asa doarme:eu cu superficialii mei, cu mamutii mei, cu oamenii astia fara viitor care pun accent pe haine si pe libertate...cu chestii care trec pe moment.
Sfat:invata sa iubesti si tu daca ai fost in stare vreodata...si sa vezi cum e.Nu-mi zice mie, in p... mea ca nu oi fi Nostradamus.E cam ilogic...dar in fine.Iubirea nu se explica.

Am mai aflat asa:ca de fiecare data cand cineva ma intreaba ceva trebuie sa vad o pilda mai ceva ca alea date de Iisus din Bethleem, si sa nu-mi fac sperante in fericire.
Macar am aflat ca nu costa si ca e singurul lucru pe care nu pun pret si care imi arata latura umana.

Dragii mei frati:incercati sa va rezumati la perimetrul vostru:pls.Cunosc multi oameni inaintea voastra, cunosc oameni care simt asemeni mie si asa cum ma comport cu voi m comport si cu ei numai ca fara ei nu as fi intreg, asa cum daca v-as pierde pe voi, nu as fi intreg either.
In fine...distrusi, ciudati si cu pasarele mi-e dor de voi aia de v-am neglijat dar asta e.Vom recupera.Iar eu promit sa perseverez in paroxismele unei superficialitati fara sfarsit.
Inchei pamfletul iubind...superficialitatea si calatoriile in locuri mai indepartate de granitele iubitei noastre tari, si mancarea multa si bautele si fetele care au ce spune...uhm...si oamenii astia nonconformisti ai mei de care stiti ca mi-e atata dor.
In fine, colegul vostru superficial tine la voi...cu mentiunea de a il lasa sa se implineasca.


Acum voi lasa loc ded comentarii superficialilor sa zica ce au de spus in legatura cu urmatoarea intrebare:Cu ce am gresit?Oare.?

Monday, November 24, 2008

Sa fie acum ce nu s-a petrecut candva...


Azi dupa ce am venit de la munca pe la orele tarzii ale serii...pe un peron uitat in anonimatul unui oras prea mare pentru oamenii provinciali, regasesc o silueta schimbata de vreme...o silueta care incerca sa zambeasca.Aceeasi silueta pe care am adorat-o candva...si care m-a facut sa regret niste ani.Fantasma asta a nascocirilor nu e de aievea, e de acum si e din nou vie in sufletul meu.
Am descoperit azi acea persoana care m-a facut sa tresalt candva...imi amintesc si azi ziua aia...pe vremea cand eram roackerul jegos ostracizat de lume si care traia existenta sa marcata de evenimente estivale in tacutul sau targ de provincie...ros de intemperiile manifestului social...al crudului manifest pro patria.
Azi am recunoscut iubirea pe care am pierdut-o candva din prea multa mandrie.Din prea multa inconstienta si temere ca nu voi fi capabil sa fiu aceea ce o femeie ar fi vazut la un tip de 16 ani si ceva de o seama cu ea...o fata oarecum si nu inca o femeie.
Disparuse in mod nepermis din mintea mea, ca inima nu mai era a ei de mult...si totusi toamna asta faina de tot mi-a adus-o asa cum nu speram sa o vad.
Ziua aia de acum 4 ani este vie ca azi...ziua in care imi deschisesem messul si tin minte ca era primavara, dar o primavara rece, dunareana...si umeda, sezonul in care nu prea speri sa gasesti iubire ci doar aventuri fugitive.
O amica foarte buna imi da un buzz demential si imi spune ca vrea sa imi vorbeasca(eu crezand ca este vorba despre una din temele proiectelor de la liceu in care eram ancorat)...dar nu.Si a dat drumul instinctelor si mi-a spus atunci cat de singura se simte si ca ar vrea sa ii tin companie, ca ma doreste si ca voi fi bine venit la ea in familie.Ca o lume va fi la picioarele mele de pusti pletos daca voi iesi cu ea in oras.La acea vreme, oricat de multa filosofie si psihologie ar fi zacut in mine, mai mult de un emoticon care sa o imbratiseze nu a primit.
I-am zis atunci ca poate va veni o zi in care vom fi un cuplu...o zi in care unul va ierta altuia si o zi in care vom fi destul de maturi sa judecam lucrurile altfel.Ma bucur ca l-am strivit azi pe Alex cel pletos de i-a trantit usa in nas fetei care tinea poate cel mai mult la el.
Acum...stau si ma gandesc cat de mult rau am fost capabil sa fac...desi nu stiam la acea vreme ce gandeste o femeie...a de fapt amica mea de zi cu zi devenea o femeie in toata regula si ca simpla mea companie se regasea in complexul de protectie de care avea nevoie zi de zi...si nu ma refer la protectia oferita de minerale pe durata iernii.
De ce s-a intamplat asta?Poate ca e bine.Azi am strans-o in brate si i-am promis ca va fi invitata mea nu stiu cand sau unde dar va fi o invitata la masa unui palarier nebun care o va intreba orgasmic daca mai vrea o ceasca cu ceai.
Alice din tara neplacerilor a murit.Eh, Dumnezeu sa o ierte ca a murit de tanara.
Mi-a placut ce am vazut azi...fata de altadata transformata deodata in femeia decisa si care inca poate sa aprinda pasiunea in sufletul unui barbat.M-a ascultat ca si altadata cand mergeam in Gradina Publica sau pe Faleza Dunarii sa vorbim...i-a placut ca mi am lasat parul lung cat de cat, nu asa cum il aveam candva dar pe aproape.
M-a masurat din cap pana in picioare si cred ca a ajuns la concluzia ca marfa este buna si ca merita sa ai incredere in ea...cum de altfel nu a avut candva in mine...sau poate prea multa asteptare a distrus elanul iubirii de aievea.



Acum nu stiu ce sa fac.S-au petrecut multe mai ales in ceea ce ma priveste...nu vreau sa dezamagesc pe nimeni dar ma atrage totusi noul.Si vechiul ce a imbracat haina noua...care asteapta numai ca acum din nou as fi gata de un refuz...daca n-as sti ca oricine merita o sansa.Merita zic eu sa iubesti fara sa stii ca esti iubit sau sa iubesti si sa stii ca POATE vei primi intr-o zi o farama de iubire?
Pana la fazele iubirii...eu astept prima zapada...aaaa...si sa nu uit maine sa ma trezesc devreme!Sau m-am trezit deja?Eh, iata un motiv sa nu dormi inca o noapte.Friends know why.

Sunday, November 23, 2008

Ninge(sau despre trista saga a blackului)


Ninge...prima zapada de noiembrie si beau vin fiert uitandu ma de la balcon la orasul pedepsit de o soarta nu prea faina.Il vad nepregatit si slabit asteptand lumini pe care o mie de lentile nu il pot ajuta sa le perceapa.
In lume se anunta sfarsitul zilelor manioase cand tot ceea ce credeam uitta va fi inviat.Sau tot ceea ce credeam a fi al nostru fi-va pierdut de-a pururi.
Asa si cu muzica...sfarsitul ei abia incepe.Peste tot vad oameni dezamagiti care nu mai dispun de puterea pe care au avut-o odata, nici de resursele de a ii trezi la viata pe cei din jur, mai ales de le sunt prieteni.
Muzica noastra, care uneste de cele mai multe ori, acum este fragmentata ca un regat crestin ravasit de hoardele venite din stepele rasaritului...hoardele salbatice si neinfranate ale zilelor pe care ne amagim sa le depasim.
De fapt am uitat sa traim...sau in deznadejdea noastra avem trista iluzie ca ne taram spre infinit copiind perfect ceea ce credeam ca ne reprezinta si anume...blackul.
A murit in multi muzica ce ne-a acut ceea ce suntem astazi.Ma uit la cei mai buni prieteni ai mei si ii vad confuzi cum se intreaba daca se mai merita sa isi afirme cu credinta idealul intru muzica rock...se mai incred ei oare in ceea ce i-a facut atat de nebuni candva si atat de nestavilit?

Ragnarokul mult asteptat a inceput sa ne cuprinda si sa ne cheme spre tacere si dezolare...acolo unde lipsiti de tot ceea ce credeam ca e al nostru devine depasit...si plastic.Cel mai trist lucru pentru un rocker e sa stie ca lumea lui nu mai este...ca rugaciunea sa de seara devine substanta pentru epopeile unor trompete de sfarsit de secol.Si stiu si ce a sadit asta:dispretul, neajunsurile, oprimarea, tot ceea ce credeam prea plin candva...aetas aurea care acum zace in balta de noroi si sange imputit.
E trist sa vezi oameni care nu mai au curajul sa fie pe jumatate a ceea ce au fost candva.
Si ma revolta ca lumea asta a mea...a noastra fratilor, se duce dracului de rapa...ca uitam sa fim ceea ce suntem fiind supusi chinurilor nemeritate prin care trebuie sa trecem...dar care lucreaza neobosit la degradarea noastra.
Si mai atrag un semnal de alarma...NINGE!!!!Natura a scapat din fraiele ei seci si insasi redevine sub mii de forme ceea ce complexeaza si ceea ce primeste energia launtrica.
Oameni, sa facem sa ninga iar cu rock peste lumea noastra, nu vreti?Cu blackarie si cu balade de demult, cu chitari si cu folk si cu metal greu...sa ninga splendid peste un paradis care nu se vrea a fi pierdut inca pentru ca noi stim ca nu putem pierde INCA.

Ninge obosit si murdar...asta e zapada pe care o vad si refuz sa o primesc...astept zapada si viscolul si gerul salbatic care va veni...care va starni din nou in noi furtuna neagra a muzicii ce ne-a unit odata...cu care vom muri in suflet candva.


Va dedic tuturor acelora ce simtiti ca mine...o piesa faina rau, Mother North de la Satyricon.(in special pentru niste persoane care merita tot ce e mai bun in lumea asta:edutu, little john-prince of darkness, cristy, vali, vovin,gabi,ovidiu, dan, Vera, Aleka, Elena, Alex, Anita, Andrei,Juditha,Miha, Oliviu)Alex, your fellow.

Saturday, November 8, 2008

A fost odata in Macin...


Acest post se datoreaza faptului ca in ultima vreme multa lume m-a intrebat de ce sunt cunoscut sub numele de Alexandros, si nu sub romanescul si omniprezentul Alexandru...ma simt dator sa dau o explicatie cu mentiunea ca va voi spune o poveste de demult...cu radacini undeva prin nordul Dobrogei.
Asa se face, ca acum 20 de ani si cateva luni, s-a nascut in Macin(judetul Tulcea, daca ati auzit), micul Alexandros...si daca ar fi sa mai aleg de 100 de ori, daca destinul mi-ar oferi aceasta sansa, tot in Macin as alege sa fiu nascut.
Da, sunt de la tara si sunt mandru cu asta...sunt deosebit de mandru de originile mele.
Macinul e un loc splendid...un loc situat intre dealurile lui verzi, pe malul Dunarii...un loc unde vrei sa te intorci mereu, care cheama si implineste...unde esti tu aievea, apriori de orice eveniment cotidian care se scurge rin stramtorile memoriei tinere inca.
Acolo m-am nascut, nu departe de cherhana...intr-o casa faina, asemeni celor din zona Dunarii...cu acoperis de papura, in curtea careia se facea bors de peste.
Nenorocita asta de soarta nu mi-a dat sansa sa stau acolo decat 1 an si 2 luni din scurta mea viata...ai mei au decis sa locuiasca in Braila...un oras in care nu m-am regasit niciodata.Un oras care a ucis in mine multe, un oras in care nu ma voi mai intoarce.Dar asta nu inseamna ca nu asteptam vacantele si privilegiile sarbatorilor de iarna si de Pasti sa trec Dunarea cu bacul la Smardan si de acolo sa vad Macinul si sa imi vad matusa si pe bunicul.
Pe bunicul Dimitrie l-am prins batran...avea 71 de ani...cand ne-a parasit.El m-a invatat tot ce trebuie sa stiu azi pentru a ma descurca in viata...despre oameni, despre sate, despre stramosii nostri, despre vremea foamei si a razboiului...despre cum sa supravietuiesc pe malul celalalt al Dunarii unde traiam printre oameni nerozi si car iti mancau zilele.
Bunicul nu mai este...dar amintirea lui a ramas inca vie si asa va fi pana ma voi altura si eu lui in mormant.
Parintii nu mi-au zis niciodata despre faptul ca bunicul este jumate aroman si jumatate grec, lucruri pe care le-am aflat la cinci luni dupa moartea lui, printr a zecea.
De asemenea ei nu au inteles niciodata de ce trageam vesnic sa ma duc la Macin unde aveam prieteni si unde pescuiam, unde radeam si unde eram linistit...unde toate visele mele se implineau neconditionat.
Emotia care ma incearca vorbind despre acele locuri nu se poate descrie...intrucat este vie...si cand spun asta simt ca ceva exista in mine...mai presus de trairea in reluare a ceea ce a fost candva.Macinul e viata mea trecuta care sta la baza celei din prezent.

Prima problema care m-a trimis catre originile mele uitate in vechea Helada...a fost faptul ca bunicul Dimitrie mereu ma striga Alexandros...dar nu cum pronunta romanii ci cu accent grav pe dros...cum pronunta grecii din nord.
Niciodata n-aveam sa aflu cat a avut de suferit neamul meu si cate sacrificii au facut sa isi pastreze identitatea culturala.Chiar daca 98 la suta din rudele mele sunt de origine romana, mereu voi sti ca strabunicul a venit din Creta acum 9 decenii, fiind presat de seceta care a devastat Grecia la inceputul secolului trecut.Pentru aflarea acestor informatii nu am stat sa caut pe google, nici wikipedia nu mi-a folosit ca instrument...am intrebat pe matusa mea.Am cautta poze de familie vechi si am umblat la Consulatul Greciei.Am aflat astfel ca tatal strabunciului Alexandros, a venit cu tatal sau Iani Gheorghiadis din Thessalia acum un secol...pentru a se stabili in zona Celic Dere, apoi retragandu se in Macin.
Ideea covarsitoare care persista in sufletul meu este aceea a identitatii mele grecesti...de aici pasiunea pentru neogreaca...pentru cultura elena si pentru respectul acordat locurilor natale.
De aici am ales sa ma intitulez Alexandros...nepotul lui Iani Gheorghiadis...desi romanii au denaturat numele stra strabunicului care suna asa frumos...in Gheorghe care e un nume aroman.
Alexandros de abia asteapta sa se intoarca in macinul lui de suflet si sa incinga o paidusca...sa pescuiasca asa cum i-a aratat bunciul Dimitrie acum ceva vreme, cand Alexandros nu stia cate sunt in lume.
Daca e sa spun cuiva multumesc, o voi spune clar si tare:Papou, evharisto polli!
Acolo uit de mine, sunt eu si ma incarc cu o energie greu de inteles, energie pe care nici prietenii, nici istoria nici ate obstacole n-au putut sa o separe de fiinta mea.
Magnetismul Macinului se manifesta zilnic ...pe zi ce trece mai puternic, mai clar si mai complex...cu cat sunt la distanta de locurile natale...cu cat eu imi doresc sa imi vad plaiurile unde am vazut lumina zilei si curte in care fierbea bors de peste.
Acum ca ati aflat povestea numelui meu...nu pot decat sa ma simt mai impacat si sa va marturisesc ca nu esti mai implinit decat atunci can stii ca poti stabili o legatura cu stamosii tai...dar odiseea cautarii stramosilor mei greci se va desfasura intr-o alta etapa...pana atunci Alexandros al lui Dimitrie de la cherhana vrea sa se intoarca in Macin.

Thursday, November 6, 2008

Pentru sufletul mortilor...


De cate ori v-ati rupt de lumea asta asa faina, si v-ati indreptat pornirile si vointa catre lumea celor care nu mai sunt?Si daca ati facut asta...ati mai face-o si pe viitor tot cu atata incredere?
Lumea mortilor e o lume care ramane necunoscuta atat timp cat noi preferam sa o lasam asa.Memoria colectiva a popoarelor a manifestat dintotdeauna o predilectie catre teama de ceea ce transcende lumii noastre.
Cu greu mai pot gandi astazi ca oamenii se tem de aceasta lume, la fel de vie ca oricare alta...prezenta mereu in al nostru gand, in ale noastre vointe, in ale noastre desertari pamantene.
Cu greutatea cu care de asemenea nu vad azi un om care sa pretuiasca mores maiorum asa cum faceau cei de demult pe care astazi ii consideram ieftin si vulgar salbatici.
Ati facut ceva vreodata pentru sufletul mortilor, al stramosilor vostri si al celor pe care voi fizic nu ati putut sa i cunoasteti?Cei care au pus temelia neamului vostru?
Mergeti la cimitir si rugati-va pentru sufletele lor...cinstiti-i asa cum se cuvine.Lumea mortilor este o entitate unitara si minunata unde toate sufletele sunt egale si care sunt chemate mereu la rugaciunea sufletelor celor care ratacesc in aceasta lume.Ne e frica de tarana, dar facem tot posibilul sa fim tarana pe zi ce trece.
Ar fi stramosii nostri mandri de ceea ce suntem azi?Am fi noi mandri de sentimentul apartenentei?
In cimitir veti gasi o cruce si un spatiu in care isi petrece involuntar vesnicia o parte din rudele pe care le stim sau pe caee le cunoastem din legendele de demult...dar mores maiorum e mult ma demult.
Nu subestimati ceea ce nu cunoasteti, nu ponegriti ceea ce nu este dat spre a fi uitat...memoria speciei va salva intotdeauna cate ceva pentru sine si mai apoi va tavali in genul proxim ultima scandare de protest...inadecvat.
Cand spiritul se zbate, trupul cade in tarana si o face gagica sa...si se simt bine pana dimineata cand afla cu uimire ce a mai ramas din bietul om:flacara.
Noroi.
Oseminte in vantul toamnei plumburii...si un cuget spre cei care nu mai sunt, cand vantul toamnei te poarta spre sufletul mortilor.

Sint terra levis.

Thursday, October 30, 2008

Bullshit!Bullshit!!!!!!!


Se stie ca prietenia te invata sa descoperi pe tine insuti si sa iti riterezi valorile, mai ales daca este destul de profunda si oamenii cu convingeri comune se unesc in diversitatea aspiratiilor lor.
Eu sunt mandru de prietenii mei pe care ii am, nu sunt multi dar pur si simplu daca n-ar fi ei o parte din existenta mea ar fi secatuita de vointa oarba de a trai cum m ar fi invatat candva maestrul Schopenhauer, acum ceva timp.
Sunt fericit ca stau cu cucii mei pana dimineata si barfim, si cadem beti si construim o lume noua, in care exista opt regi.Fara ei nu as fi nimic, si fiecare zi reprezinta o noua descoperire pentru mine, ca stau de vorba si primesc sfaturi de la cucii mei.
Da, pai noi ne iubim...foarte mult si cand spun asta spun ca este o iubire provenita din inima, una frateasca.Numai ca vedeti domniile voastre, destinul contraataca s te sileste sa pierzi nopti gasind noi strategii.De data aceasta strategiile materiale, nemernicul de prozaism al societatii ma impinge sa ma intreb daca prietenii mei mai pot locui cu mine si gandul asta ma ingrozeste.
Daca sunt ceva momentan, trebui sa-mi plec palara si sa spun ca datorita lor sunt, ei m-au convins de multe si tot ei m-au ridicat la statutul de shrink.
Daca imi place ceva sa fac cu desavarsire, este sa ajut oamenii, dar pentru ei nu pot spune ca ii ajut ci involuntar imi dau si viata pentru ei si vorbesc foarte serios, in sensul ca viata mea le este datoare.Candva viata mea a fost salvata.
Va doresc sa aveti si voi prieteni macar pe treimea astora ...a cucilor mei, si veti vedea.Veti privi viata altfel.De cate ori am cazut, am fost ridicat si am multumit Domnului ca exista asemenea oameni.
Acum ma revolt, umanitate, si strig :Bullshit!Bullshit!!!!Bullshit!!!Dracu sa te ia, de soarta care ne guvernezi!
Ma revolt ca uneori totul se reduce la bani, si ca uneori soarta asta faina rau te mai pune sa si alegi, dar eu nu fac alegeri atunci cand vine vorba de fratii mei.Pentru noi e totul sau nimic.
Stiu ca voi gasi izbanda.Nu sunt atat de fraier incat soarta sa ma cucereasca cu tentatiile ei de avocat caruia nu i s -a dat decat jumatate din onoarariu.
Nu, sentinta este data.Noi meregm mai departe, the fellowship will survive, si ma gandesc ca voi reusi pentru ca numai gandul la asta ma trimite la nepretuire.
Sa ai prieteni ca ei, e nepretuit.
Acum o sa le spun ceva care ei stiu bine bine, si anume o chestie pe care ne-o spunem zilnic:Va iubesc cucii mei!
Si de ce am scris articolul asta?Pentru ca ei merita asta, pentru ca nu exista niciun fel in lume de existenta prin care sa le pot multumi.
Cum zicea unul din ei care in treacat fie spus este unul dintre best frienzii mei ever:FRATIORII SE AJUTA!
Asa sa fie, so God help us!

Sunday, October 26, 2008

Pitesti, orasul fetelor frumoase.

Pitestiul este cu sigranta un oras plin de fete frumoase, si asta este concluzia la care am ajuns mergand prin orasele patriei.Nu vreau sa fiu subiectiv, dar tare faini sunt oamenii din judetul Arges si din Pitesti cu precadere...iar asta hotarasti dupa ce vizitezi orasul.
Din pacate exista un oras in Romania plin de oameni mitocani, un sat cu pretentii de mare metropola, Constanta, o chestie care este etalon de judecata de valoare, care te face sa cantaresti mai bine felul de a fi al oamenilor.La capatul celalalt se afla Pitestiul.

Unde mai pui, ca pitestenii au fete faine, si inteligente, si cu perspectiva si frumoase la stat...ce isi poate dori mai mult un barbat de 20 de ani decat sa dea peste o gramada de femei faine...si nu am ajuns la concluzia asta pentru ca vezi Doamne ma voi muta in Arges sau ca cei mai buni prieteni ai mei sunt din Pitesti, lucru adevarat si binecuvantat de Dumnezeu.
De fiecare data cand ma duc pe-acolo pe langa faptul ca sunt foarte fericit, vad foarte multe fete frumoase, si de asta va puteti convinge mergand acolo.Uneori nu iti trebuie o vesnicie sa iti dai seama ce inseamna frumusete.

Am un mesaj catre pitesteni:Fiti mandri de orasul vostru, de fetele pe care le aveti la voi, acolo...de petrecerile voastre, de felul vostru de a va manifesta, de tot ceea ce va reprezinta.

Articolul asta li l dedic celor din Fellowship si le promit ca in curand ma vor vedea mult mai des in oras.

Mergeti si vedeti cat de fain e Pitestiul si oamenii ce stau in el, cu precadere fetele.Pitesti girls, you re f......g HOT!Pitesti, u re cul.

Friday, October 24, 2008

Jaggermeister(when s needed).


Am in fata mea sticla de Jaggermeister la care am visat de mult...sticla mea pe cinste, pentru care am dat de multe ori regatul si inca un cal.Acum, caii mei nu mai sunt de inchiriat, nu am chef sa ii mai dau din grajd pentru toate promisiunile mele.
Ma bucur ca ploua si ca e frig, ca fumez tigara pe ritm de ska, si ca o mana de oameni incearca sa imi explice ce mult conteaza sa incep un nou capitol in viata mea.

Sticla de Jaggermeister e mai translucida decat in toata agonia mea, in care am sperat, in care am daruit si am crezut ca intr-o zi va fi bine.Acea zi n-a venit.
Iau un pahar, trag aer in piept si bine fac si reflectez putin asupra mea...revin la vorba celor din jurul meu...sa fiu asa cum ma simt eu ca e bine.
De ce sa incerc sa fiu un adolescent intarziat?De ce sa incerc sa imi placa lucruri care m-au lasat intotdeauna rece?Poate vreau mai mult de la viata , si asa cum spun si ei, impreuna reusim.
Acum sunt eu cu mine si cu nemernica de sticla in fata,care ma ademenste cu mirosl ei de bitter transant si cu irezistibila culoare verzuie, numai ca otrava asta face bine mintii, pe cand cea a iubirii distruge si trup si suflet.

Revin la vorbe din trecut, sau forme de idei care s-au izbit de mine ca un iceberg in deriva prin costele Tenerifelor...uitat din lunile de la inceputul primaverii.
Asa cum iarna s-a terminat in sufletul meu...o noua materie mai vie ca niciodata s-a intelenit sa se converteasca in graunte de speranta.

Vorbele astea spun clar si tare ca pot avea pe cine vreau, si nu ca sunt eu Lawrence al Arabiei ci ca asta merit...cica.Poate de azi o sa le iau in seama, poate de azi voi fi eu cel de acum mai multe luni...si ma bucura ca imi simt capul greu si ca inca aud ploaia care imi spune ca ma pot descarca.


Spun adio sirului de nopti pierdute si atator ipoteze si formulari, cand e asa fain sa te gandesti numai la tine si sa lasi pe fiecare in voia sortii.Poate cer mai mult de la soarta decat ea insasi imi poate oferi, poate am avut un motiv de slabiciune si daca am invatat ceva a fost sa nu ma mai incred in orice forma erotica...pana la urma totul e devianta.

Nu mai vreau sa ma mai supun unui chin, nu mai vreau sa duc dubla existenta, sa inteleg pe fiecare, sperand in maturizare candva...ca termenii marcanti ai unei existente vor fi intelesi in deplinatatea esentei lor ca:viata, dragoste, moarte si incredere.

Cand cineva va intelege toate astea, atunci ma va domina, pana atunci in schimb mirosul de bitter ieftin imi va aminti mereu ca nu trebuie sa mai cad in tentatii momentane care sunt atat dde infantile...si ca mereu exista o armonie a sufletelor pe care nu o vei gasi momentan, dar la care te face sa crezi sticla faina de licoare verzuie.


Hai imbata-te, ordinar ce esti!Uita ce e de uitat, fii mai putin prost pe viitor, ca vei musca cu mi multa incredere din viata asta, care in p..a mea e a TA!!!!!!Si sa dormi, asta sa faci, ca ai stat 5 luni sa faci nopti albe.

Aurora boreala s-a diminuat, sa vina noaptea cea zdravana si sa cada peste sticla de Jaggermeister, sa aline suflete si indrazneli.

Thursday, October 23, 2008

Ce v-ati face fara mine...


La intrebari de genul celei care confera sens acestui titlu, am ajuns reflectand putin asupra conditiei mele...si anume de persoana care asculta mult, traieste mult si primeste inzecit...si totusi ma intreb ca daca viata mea ar fi alta, cu siguranta locul meu nu ar mai fi la fel, si m-as simti naspa.

In primul rand, datorita faptului ca eu convietuiesc in aceeasi locuinta cu inca cinci-sase frati de-ai mei, am invatat sa ascult, si sa stiu cand acestia au nevoie de ceva fara sa-mi spuna, si asta pentru ca stiu ca intr o viata anterioara chiar am facut parte din aceeasi familie.Chiar daca de multe ori izbucnesc mici neintelegeri, luam repede cursul de teoria comunicarii si aplicam o metoda de acolo, ca na, eu le am cu papagalul asa cum m-au catalogat ei, motiv pentru care voi fi si omul ce se va ocupa de promovarea altor planuri de-ale noastre...ma rog, cu voia lui Dumnezeu la anul.
Urmeaza acum etapa sentimentala, si anume atunci cand cineva are nevoie de mine, acel cineva care ocupa jumatate din sufletul meu, poate viata asta si inca una...atunci cand cineva are nevoie de incredere si stie ca numai la mine o poate avea, atunci cand vorbim ore in sir, cand ne spunem ce trebuie schimbat si ce nu...cine e vinovat si cine e de urcat cu o treapta mai sus, pe esafod, unde un calau simpatic foc iti taie capul in timp ce trupul tau se prabuseste excitat.
Mai exista si etapa prieteni, dar nu de categoria celor din apartament, pentru ca asa cum am mai spus, ei sunt ca un fel de frati, adica ducem existente care sunt comutabile in spatiu si timp.
Prietenii sunt de fapt pozitionati in ierarhia reala, cu o treapta mai jos, acolo unde eu gasesc interesant cate ceva de invatat de la fiecare, ca daca toti ar fi la fel, nu ar mai fi prieteni cu mine, pentru ca nu imi plac fiintarile intru monotonie, si din pacate am intalnit la viata mea destule.

Ca vorbesc cu ei la telefon noaptea de ma uita Dumnezeu, ca ii cicalesc, ca trag de ei sa iasa in oras, ca beau cafeaua dimineata la vecina mea care sta la doua blocuri si pe urma vine la mine sa bea ceai de cirese, pe urma mergem la facultate.
Ca ascultam muzici impreuna, ca uneori discutam fugar cand ne vedem, dar pe urma inrosim messul si ne zicem vrute si nevrute, sau mai socializam pe la baute ori mergem prin munti...carunti, batrani munti.
Si iata-ma-s si la capitolul parinti, care ntotdeauna au avut o temere in privinta mea...mai nou primesc un telefon in care sunt intrebat daca nu cumva am de gand sa fug in Canada, si sa nu termin facultatea asta care imi ofera un viitor!!Acuma, sincer, as ramane 1000 de kshana indice acolo, si Shamballa daca ar fi tot in Canada as rea sa fie...dar sincer, nu as risca sa raman pe meleagurile alea mai mult de doua luni, mai ales ca am si un termen garantat de o viza, pe care trebuie sa o respect.
Nu fug de nimeni si de nimic, cred ca am ajuns la varsta la care stiu ce vreau, ba mai mult, astia ai mei nu m-ar lasa acolo, pentru ca stiu ca au nevoie de un advertiser pentru firma noastra de arhitectura-proiectari...asa ca road back to Bucharest is undoubtful.
Si acuma va intreb eu asa pe-astia toti citati mai sus:Baaaaaaaai!Ce v-ati face fara mine, pui de cuc?Huh?Daca maine da metroul si febra galbena peste mine, ce faceti?O sa mancati coliva de-aia buna cu jeleu si o sa ma imbracati cu ceva negru(btw...slava cerului si cuprinsului pamantului...ca majoritatea hainelor mele sunt negre)...o sa ma lasati la morga, unde-i fain ca stiati ca o viata intreaga mi-am dorit sa ajung in Laponia, asa ca in morga e numai bine, si a doua zi varsati un teanc de flori pe care le-am urat oricum o viata...si vreo douazeci de kilograme de pamant...cam atata.

Ce o sa va faceti fara mine?Va spun eu:Gasiti pe altcineva.Si stiti de ce va spun asta?Banuiti?Pentru ca va iubesc, de-asta.Si in ziua de azi e cam mult.Da stiu ca nu e zi sa nu i multumesc lui Dumnezeu ca va am.

Wednesday, October 22, 2008

Bucurestiul noptilor mele...




Niciodata nu am fost atras de un oras precum Bucurestiul, niciodata nu am sperat sa apar vreodata imaginea acestui oras.Gri neutru, suparat, agresiv...polarizand contextul unui oras segmentat intre dorinta expansiunii si nevoia anonimatului timpuriu.Poate ca asta am gandit pana de curand...pana acum cateva saptamani, cand am descoperit Bucurestiul...mare, provocator, irezistibil, orasul tacut al noptii care este al tau.
El devine, fiind cuprins de forma, noutatea extrema a fiintarii factice intru noapte, intuneric, libera constrangere.
Pentru a nu ma intelege gresit, va trebui sa faceti un exercitiu de imaginatie, si sa va inchipuiti la modul cel mai grosolan, dupa capacitatea fiecaruia, ca eu nu sunt genul de persoana care intelege viata nocturna a Bucurestiului prin baruri pana la miezul noptii, si cheama repede un taxi ca sa-i duca acasa, sau genul care pierdut, in oras la miezul noptii, gaseste o intrare intr un club de pierzanie si astfel si a atins scopul delectandu-se pret de cateva momente.
Nu domnilor cititori, Alexandros, copilul noptii merge pe strazi pustii noaptea si se bucura de ea, se bucura de lumina diferita a strazilor, de pietrisul sau zgrimturos si de cladirile mutante ale zilei care invita, care cheama sa le descoperi valul de cadana...pe care lumina bolnava a noptii...li-l confera.
Noaptea e in natura mea, noaptea da libertate pornirilor, te face sa te simti tu si sa te imbeti cu viata de extaz in pripa...e fain rau de tot orasul noaptea.Si asta daca am si prietenii mei langa mine.

Se face ca Dumnezeu cand a facut lumea asta, aceeasi pentru tot glodul-norodul, a despartit intunericul de lumina, si a zis Fiat lux, acel lux, care ramane adorat de unii oameni, dar pe de alta parte a ramas si intunericul sa fie adorat si slavit de blackeri.
Asa se face ca suntem noi, opt prieteni vechi, sau cel putin asa ne place noua sa credem, ca de fapt nu ne stim de cand lumea si pamantul, ne stim destul de recent ca interval temporal, si totusi avem impresia ca ne stim de mult...timp batut de vanturi potrivnice.
Si avem o pasiune sfanta, si anume sa iesim noaptea din casa noastra cea faina, si sa ne ducem in oras, cu ultimul metrou pe care eu il asociez deseori cu un dric...si coboram de obicei prin Piete...e minunat sa fie 11 si ceva noaptea, sa-i vezi pe ultimii muritori cum se indreapta gabiti spre casa si sa vorbesti tare de tot, astfel incat toti maidanezii sa latre la tine.

Ziua urasc cainii aia rapanosi cu bale la gura care dau din coada din dotare, imprastiind acarienii care incotro poate, dar noaptea simt un soi de complezenta, intrucat si ei sunt copiii noptii.

Lumina nu apare decat ca un cadru abstract care se leaga de hazard.Te arunca in realitatea revoluta care iti aminteste ca dimineata orasul va fi la fel de plin de gropi, si ca aceleasi cladiri vai de steaua lor te vor inconjura...aceleasi care te cheama sa bei, sa joci si sa te depravezi.

E minunat spectacolul noptii, mai ales spre orele diminetii cand obositi dupa vreo doua vodci si sase beri de caciula care cum a mai luat prin rucsace, fiind ametiti, ne spunem ce avem pe suflet, in locuri in care ziua oamenii discuta la telefon probleme legate de stress si de ziua de maine care oricum nu conteaza petru noi pentru ca dimineata ne prinde dormind.Este de fapt odiseea prieteniei si a hoinarilor care sunt fericiti astfel...pe care nu-i bucura nimic mai mult in lume.


Vantul proaspat te trezeste, si vezi in jurul tau inca 7 oameni care simt ca tine, si care stii ca iti sunt ca frati...alaturi de care asculti muzica care iti place si cu care fumezi si ultimul chistoc de trabuc, care te ridica atunci cand cazi rupt fiind, de beat.

E noapte in Bucuresti si opt oameni care par mai degraba ciocli, se bucura de festinul oferit de oras in perioada nocturna...fiecare stie ca trebuie sa-si traiasca clipa si mediteaza...si isi accepta conditia sa unica de adorator al noptii...al maidanezilor si al linistii nefiresc de compacte pe care o da noaptea.

Si noaptea e astfel in orice oras, in orice casa, pe orice strada, in fiecare piata unde opt roackeri fani de black, discuta aprins, se imping, ajung de multe ori la bataie, mediteaza si isi construiesc o lume.



PS:Acum ma adresez tie, stii tu.Stii foarte bine ca nu pot renunta la viata mea si oricat de mult ai pleda pentru aducerea unei culori datatoare de viata in lumea mea, aceasta este singura cale prin care ma vad implinit, si sincer stiu ca te bucuri, ca traiesti cu aceeasi intensitate cand stii ca sunt implinit.Negru, e de fapt cea mai complexa forma de a percepe lumea in dezarmanta sa restriste.

Sunday, October 19, 2008

Unde i elfu?Unde s-a ascuns?


Sa gasiti repede elfu, elfu mic si rau care a furat amintirea trista a verii, sa il trageti de urechile alea mari si tuguiate si sa mi-l aduceti.Da, unde o fi oare elful?Stie careva?Ultima data statea ascuns intr-o barca de bete de chibrit, pe lacul scurgerilor de memorie...statea si astepta impulsuri.

Ochii sai citoplasmatici flexionau lumina rece a trecutului...acum sunt opaci.

Prindeti elful si aduceti-l pe scarnavul ala de m-a pus pe drumuri de cateva zile...ala de nu ma lasa noaptea sa dorm, nici aer sa trag in piept, ala de statea mereu pe capul meu si ma cicalea de ziceai ajunge.

Elfu care a furat fericirea candva, dar care a scapat-o pe drum si eu am gasit-o...ca de, elfii nu fura niciodata complet ceva.Sa-l legati bine si sa nu-i dati drumul pana ce nu va asigurati ca nu mai misca.Va va privi rautacios, va va ocari sapte vieti si va va ierta daca ii dati putin elan...atat incat sa fiti fericiti, destul de mult ca sa va distruga.

E lumea plina de elfi...da elfu meu e vornic, peste trei sate de oameni marunti...cu aspiratii marunte, care viseaza la neimplinire.

Acum m-a parasit pentru ca el stie ca nu mai are ce cauta in mine si in lume mea exterioara...acum haladuie in cautarea altor sate...in vremuire pustie...care aduc vant de rau prin valea carnala a facerilor...si a desfacerilor.

Si dupa cu am aflat tot ieri, care a fost o zi speciala pentru mine, fericirea e irationala, pe cand elful vine atunci cand gandesti prea mult...si te chinuie, si te framanta si te bate in cap cu evanghelia fidelitatii...ca e preot peste traire.



Unde naiba-i elfu?Unde-i elfu?Unde s-a ascuns?Uite elfu.Nu e elfu.Elfu rau s-a ascuns.

Saturday, October 18, 2008

Si eu te iubesc!!


Azi a fost o zi fericita pentru mine...m-am intalnit cu persoana mea draga la care tin mai mult ca la viata mea si poate ca o parte din sensul vietii mele il reprezinta insasi ea...pentru ca prin ea traiesc.Si daca am invatat ceva in viata asta mare si ipocrita, am invatat sa ma bucur de orice...poate de aia il si iubesc pe Dumnezeu asa de mult.

Dar azi am invatat ceva deosebit de ciudat....si anume...ca atunci cand sperai ca iubirea e pierduta, ea se ntoarce in mii de forme, care sunt sincere...ca de fapt cand o vezi plangand iti dai seama ca rabdarea e siguranta de care are atata nevoie, ca atunci cand o vrei ...ea stie deja.

Ca putem sta imbratisati mult timp, fara sa ne pese...de lumea care se invarte in jurul nostru....ca periferia sociala in care traim tinde vertiginos spre simbolistica centrului.

Well, sunt fericit azi ca stiu ca ea mi-a zis ca ma iubeste, ca stiu asta...ca mi-a lipsit si ca in noptile mele de betie cand cadeam rupt, cineva se gandea la mine....cuiva ii pasa, acel cuiva care n-a avut parte de iubire mult timp.

Nu stiu daca intelegi cat mult tin la tine...daca viata intreaga ar fi asa de monotona incat sa dea sens altor vieti...daca nu am mai fuma tigara aia trista si am incerca sa facem alte chestii...ca atunci cand stam despartiti...si poate vara a fost un test.

Imi cer scuze fata de voi, cititorii mei daca domniile voastre considera oportun ca textul asta e kitschos sau se abate de la regula posturilor de pana acum...dar fiecare om sub asediul emotiilor si al fericirii, se bucura de darul minunat pe care il face erosul asta....si cauta sa dea si altora.

Da, stiu azi ca ma simt bine...poate nu gasesc cuvinte dar stiu ca lumea noastra nu e pierduta, ca merita sa beau si sa mai cad in sant de 1000 de ori...sa ma ridic plin de noroi , sa mi dai o palma asa cum mereu vrei sa faci...si sa stam impreuna, sa devenim impreuna ceea ce suntem deja...copia fidela a idealului nemeritat.


Mai exista ideal azi?Mai exista cred unii.Stiu ca atunci cand vei citi postul te vei bucura...stiu ca te vei gandi ceva timp la asta si stiu ca iti convine ca exist...si exist, iata-ma-s...si mai spuneai ca toamna nu e buna pentru treburi de-astea...ei, cine stie?


Oricum, iti raspund desi ai simtit perfect ca am facut-o de multe ori, cu precadere azi...mai mult decat tot intervalul de timp de cand ne cunoastem...Da, si eu te iubesc...sa nu te mai indoiesti niciodata de asta.


Pe voi, cei care cititi, nu pot decat sa va respect si sa imi cer scuze daca dvs consderati acest text vulgar sau inoportun, dar MA REPREZINTA, pentru ca azi am fost dupa multe zile fericit...ca de fapt stiu ca merita sa dai ca sa primesti.

Le debut de l aventure canadienne.


Chaque fois nous promettons ne faire pas des sottisses, nous nous rendons compte qu il est impossible...je dis ca, ayant une belle experience anterieure en ce qui concerne le hazard.Depuis mon enfance j ai reve vivre et decouvrir autres parts de ce monde.

Il s agissait toujours d un autre monde tres diverse et aussi magnifique...peut etre qu il soit necessaire de justifier les choses qui me rendent heureux...je ne sais pas pour quelle raison.

Mon aventure canadienne a commence lorsque j ai decouvert les paysages canadiens, avec ses forets sans fin, avec un odeur fraiche et bien conture, c est a dire que l image de cette pays a commence dans ma memoire comme une chasse...ou le gibier se cache toujours dans le fond des rideaux du passe.

J ai choisi vivre dans celle contree speciale, vu que j aime la langue francaise, et le Quebec m a fascine depuis long temps, mais la vraie raison et le fait que je suis attire involontairement vers les cultures du nord...le nord a ne toujours des espoirs dans mon ame, et il a tue jadis l horizont du future, mais aujourd hui je suis en train de preparer mon aventure.

Bien que je ne sois pas seul dans un monde que je n ai eu pas connu....mais, reussirais-je?Il faudrait penser mieux aux choses qui sont laisees devant...les souvenirs qui attendent...mais trouverais-je la paix et la joie de vivre?Nous ne savons pas...mais il doit etre applique sur tes projets d avenir afin qu on reussisse les finir.


Je mets ma confiance en Dieu...Qu y tu pense!!

Thursday, October 16, 2008

La contree que j attends.


Lorsqu on parle des mondes imaginaires, on parle biensur des modalites diverses afin d envisager une epoque ou peut etre une maniere d etre.Lorsqu on parle des aventures, de l odeur incontestable de l audacite, on exprime nos echeques et nos regrets.Les jeunes sont habitues de prouver l effroi de l aventure sourtout lorsqu il y a une raison a faire.

Mais pourquoi faire?Bien, a mon avis, l aventure que j ai recherche depuis j avais dix annees, est l aventure de ma jeunesse, dissons qu il est mon aventure...qui a attend assez pour demarrer.

Rever au Canada, est tres similaire avec rever au autre monde, loin, mais assez illusoire pour amener l atmosphere d antan.

J espere que cette nouvelle decouverte serra plus ouverte vers mes pensees, en satisfant les aspirations et les inquietudes, que l esprit jeune amene...que la nuit des espoirs tue...des chagrins et des ideels...des ames qui sont nees pour qu ils soient mortes.

Parfois, je pense au nouvelles villes cachees dans l obscurite des forets sans fin...au bord des lacs quebequoises, mais je peut saisir toujours que chacun a son lieu dans ce monde...

Il n importe pas comme foule serra l emotion de croire ou de haiser de croire que ta place se trouve dans autre part de ce monde.

Je suis fier, parce qu il est mon reve accompli, c est ma destination que j ai attende depuis long temps...le Canada est ouverte pour moi.

Et maintenant, je souhaiterais, exprimer le fait que je suis desole pour avoir commencer d ecrire en francais, mais je trouve la maniere unique d exprimer mes sentiment sur le monde canadien.


Je vous promets de maintenir au courrant avec les nouveautes qui ont lieu dans le Quebec, vu que j ai etabli des liaissances, avec des gens qui y habitent, etant dans le meme temps un projet de l avenir.

Je voudrais vous remercier pour l attention avec laquelle vous avez lit ce texte, esperant que j apporterai plusieurs articles sur la vie contemporaine dans celle parte du monde.


Wednesday, October 15, 2008

Midgard


V-ati intrebat vreodata spre ce tind toate relele lumii?V-ati facut cruce candva cu stanga cand ati vazut potrivnica soarta cum cade in fata voastra si va cere 10 bani de arama?

Ei bine, daca ati suit Golgota si apoi ati sarit in abis,daca dragostea si prietenia blestemata au facut tabara comuna impotriva ostilitatii, atunci stiti ce vreau sa zic.

Este un loc in lumea asta maare, un loc numit Midgard, taramul care se afla intre Infern si Paradis, o lume pestrita, mijlocie, unde sperantele si visele capata forma ca mai apoi sa moara in anonimat...sa creada ca ultimele lucruri au fost uitate.

Corbul cel negru de mult a asteptat botul de cas pe care o vulpe prea beata i l-a luat laudandu i penele suverane...cand plictisit de viata descoperi cat ai si cat ai pierdut.

Daca ai pierdut o iubita, vei avea alta...daca ai pierdut o lume, vei construi alta in zori cu caramizi pe care doar tu le vei pune.Daca ai suferit, imbata te, desfraneaza te si nu te gandi la ce ar fi putut fi dar nu a devenit sa fie.

Daca ai plecat dimineata de acasa, sa te gandesti ca drumul poate fi foarte scurt, chiar daca te vei intoarce maine, pe aceeasi ulicioara noroioasa.

Midgard...hm, bucolicul amalgam de nazuinte spre care cu totii tindem si spre care ne indreptam vrand sa prindem viata...sau o avem deja?Speri sa devii intr un alt ev cat mai departat un quark plin de curaj care va pune umarul la faurirea noului Midgard?

Incepi azi, continua peste doua minute dupa ce vei fi inchis ochii si dupa ce ai vazut cate sunt demne sa le iei in seama, cate sunt bune, cate oneste, cate fatarnice si alunecoase!!Priveste omule, la ce devii, la ce ai sperat sa faci...cat ai reusit sa darami sau cat ai convins cu limba ta meticuloasa...priveste si zi-mi ca ma insel!Vezi Midgardul?Te asteapta, batran Adam...Vino si uita te in oglinda...esti in sevraj in sicriul lumii pe care ai supus-o repede ca o natura sa te injunghie cu dreptate si avant maestru.

Tuesday, October 14, 2008

Luntrea de imprumut...


Habar nu am de ce muzica are o putere asa de mare asupra oamenilor...de ce are acest halo de curtezana neplatita la timp.
Habar nu am de ce trebuie sa ma supun regulilor ei...de fiecare data...cand vine in viata mea.
Habar nu am de ce ar trebui sa sper ca o pot cunoaste...cand mereu dimineata imi lasa aroma aceea de tutun imbibat in bere.
Gandurile ce trec peste nazuintele golfurilor sufletului sunt putine...well, putine pentru ca atat sunt adevarate...atatea putem cunoaste...din suflet vin tot atatea.
Nu ti s-a intamplat si tie?Sa strigi cu voce de negru sfumatto catre golful ala de doi lei...unde stau inecate refularile noastre...mirosind in aer parfumul de caramida incinsa.
Cimentul ramane sa vindece dar de cele mai multe ori trebuie sa stii ca ramane tot balastru caci sufletul mai are pana sa devina ciment.Sa te uiti peste golful sufletelor si ai sa vezi cata lume ve cunoaste...sa le faci cu man caci ei te vor vedea dar nu iti vor vorbi...sa iti dai jos doliul pe care il porti si sa te imbraci in gri.
Sufletele din golf au in stapanire luntrea aia care te-a adus pe aceatsa lume...ca atunci cand asculti psalmii pagani ai vechii Germanii...ca de exemplu Mirdin Half.Muzica transpune prin aerul ei de curtezana senzatia mortii si o face atat de dulce ca atunci cand dupa ce faci sex cu femeia iubita constientizezi ca oricand sufletul tau e al ei si numai daca ea vrea ti- poate da inapoi.Asculti urletele unor lupi rapanosi care au boturile sfasiate din cauza prea multului mercantilism...caci salbaticia e prozaica.
Sa vrei sa treci...ai nevoie de luntre unde un Charon obosit va veni la tine si iti va cere o linie.Sa tragi putin, atat cat ai bani...si pe urma te va urca la el in luntre...prea scumpa pentru gusturile noastre subrede ca sindrila caselor din campia Baraganului...
Sa nu ti fie frica de apa...pentru ca vei ajunge pe celalalt mal...unde vei descoperi ca nu ai pierdut un paradis dar ca ti s-a dat un mar oprit...un Jommurgand va veni sa te ademeneasca.
Vei da banii...mizerabilii de bani, nenorocitii bani, banii cei infami si scarbosi sa imprumuti luntrea...caci Charon ti-o va da...sa treci peste golful sufletelor pe malul celalalt unde vei fi doar tu cu tine intr o noua lume, suflet izgonit de acasa!Inoata.Inoata! Treci peste apa vietii!

Sunday, October 12, 2008

Hartia


Ma uit azi pe fereastra de la terasa si vad orasul, la fel de gri, la fel de scufundat in povestea lui de demult, in care palesc caractere si ambitii...fumez tigara impreuna cu colegul meu de apartament...altul isi termina sticla lui de bere.Nimic perfect in lume, si totusi nimic important mai presus de legea morala a mantuirii.
Discutam despre cum o sa plecam noi in Canada, peste niste luni si ceva, cum o sa vedem noi lumea cea noua si primitoare a celor de peste ocean, si cum o sa ne gasim noi chirie acolo...si cum o sa facem bani si o sa ne intaorcem cu multe chestii pretioase ca Invincibila Armada din Tarile de Jos.
Joan Baez suna lin undeva prin bucatarie dar ma enerveaza totusi hippioata din Hawaii, nu stiu de ce...as prefera Def Leppard in loc sa ascult chestia aia desi ma fascinase odata.
O hartie sta marturie in fata noastra pe care asternem ce vrem sa facem, ce nazuim si ce ni se refuza...multe vise, multe pentru 20-23 de ani, cand altii poate se multumesc sa termine o facultate.
Iau hartia aia incredintat fiind ca reprezinta legamantul meu cu lumea cea promisa, si scriu ca nu imi voi lasa la greu prietenii.Oscilez...si imi dau seama cat de meschin pare si totusi zdrobitor de convingator in roadele acestei lumi.
Canada...well, aceeasi lume pentru toti, nefaurita nici de vreunul din zei, nici de vreunul din oameni, cae dupa masura se construieste si dupa vremelnica masura...se ruineaza.
Am multe de facut, dar totusi prefer sa scriu despre ceea ce o sa fac, sa nu uit.Ca memoria prin scurgerile sale nu iarta nici credinte , nici elanuri vitaliste, nici idealuri.
Crezul meu de corb pribeag, de cal neinseuat imi dicteaza sa alerg asa cum am vazut de mic campiile intinse ale Baraganului si sa aspir la lumea magnifica a cerului...unde lopeti de praf se pravalesc din neguri de istorie stilizata...si cadavre ciopartite urla stingher in noaptea mortii unor orgolii.
Daca ar fi sa mai aleg o data as alege sa fiu nascuttot in mijlocul stepei si al nemarginimii, al unei saracii pline de isprava cunoscuta.Hartia cheama la regret si invita la iubirea prezenta pe care poate o voi parasi...in mijlocul tineretii mele.
Uitarea vine dintr un colt de calendar brodat cu miros de tutun, si frecat intre degete pline de jeg cleios.Hartia nu va uita, pentru ca ea va striga mereu ca sarmana Didona Ex ossibus ultor catre narcoticul Enea care va visa mereu spre tarmurile promise ale Troiei.
Daca vrei sa te dezlipesti de lumea asta sa o faci mereu, cititorule al meu...nu o face acum.Du te, si misca ti fundul catre fereastra si spune mi ce vezi!?Ce vezi o, Adame?Vezi cladiri si vise...si poate mai oameni izgoni pe lumea asta din bete de fag...vezi cariera?Vezi familie?Vezi moarte?Zi mi ce vezi si spune mi, pentru ca lumea asta are al sau destin la care numai noi putem complota pentru a iesi din anonimatul unui neam de chef...
Caci hartia mea merge la chef in seara asta, hartia danseaza in casa mea.
SI O LUME DANSEAZA CU TANARA MEA HARTIE IN SEARA ASTA.