Friday, August 28, 2009

Armata Imparatului Infinit


De multe ori imi pun intrebarea cat de tanar sunt sau cat de batran poate lasa trupul sa arate ca este...de multe ori ma intreb daca mai am timp sa mai fac aia si ailalta, sa termin una si sa fac alta....sa incep vesnic altceva.
De o luna stau in cetatea eterna...a plictiselii...stau si vad oameni pe strada, fiecare cu povestea lui...increzator sau poate nu.Tot eu, meditator nerecunoscut de altfel :)) stau si ma intreb daca fiecare e constient cate poate construi si sfarama intr o singura zi.

Well...daca ti s-a daramat un turn, refa-l, timpul nu l va ierta.Niciodata.Daca ai uitat sa zambesti, fa-o.Oamenii nu ti vor fi alaturi mereu sau poate niciodata.Tu esti singurul tau sprijin.Nu-ti necinsti viitorul.Trecutul e acolo unde s-au dus sa moara berzele si cocostarcii, acolo unde ai vomat prima oara cand stangaci, ai baut prea mult, acolo unde te-ai pisat pe zid prima data, acolo unde ai luat primul 10 din viata ta, acolo la masa aia...unde ai pierdut prima data la macaua...ma rog.Asta se juca pe vremea mea.


Te-ai gandit ca poti fi Imparatul Chinei pentru o zi?Te-ai gandit ca ai pentru o zi demnitatea unei tari de aparat si ca in acelasi timp vei intra in istorie?Te-ai gandit ca asa cum primii imparati ai Chinei credeau ca pot lua in stapanire timpul, asa o poti face si tu?
Da, chiar acum...dragul meu cititor, ai luat in stapanire timpul...chiar acum citind aceste randuri care ti trimit un mesaj, la nivel psiho-afectiv, tu, muritorule ai luat in stapanire aceea ce numim inert si ignorant existenta temporala.
Caci timpul nu exista, el se face si fiinteaza pentru a fi.

Si asa cum stimabilii imparati isi construiau temple catre ceruri doar de ei cunoscute, asa iti poti face tu, cititorule al meu, planuri.Roaga-te la o divinitate adorata de tine, apeleaza la o judecata superioara tie si cere iluminare.Daca te afli pe carari intunecate, poposeste la primul han si cere hangiului sau hangitei ajutorul , spune-i ca te ai ratacit si zi-i sa te trimita pe drumul cel mai scurt catre o poiana.Si ramai acolo pana vor veni zorile.

Poti lua in stapanire totul...si ca sa vedeti ca nu vorbesc aiurea despre armate de imparati chinezi, nici despre statui de teracota ce interpreteaza fidel siluetele soldatilor armatei Imparatului Quing...va voi trasa in mare ideea de constiinta si de fiintare intru ceva.

Acu o luna, ajuns fiind in minunata Roma, la familia mea, incercand sa ma vindec oarecum de stigmatele nemeritate ale unui trecut nu foarte indepartat, am ales calea de a practica sport...zilnic, pentru o mai buna devenire intru constientizarea bios-ului, pentru aceia ce nu stiu, sa fiu dracu si eu constient ca am doua picioare si doua maini si ca sunt VIU.

Dupa nenumarate clipe in care am pus in balanta posibilitatea unei reale sinucideri, mergand la plaja zilnic, avand in vedere imediata apropiere a orasului in comparatie cu mediul marin, am avut o revelatie.

Intr-o zi oarecare, mai precis acum vreo saptamana, alergand de zor de-a lungul plajei, transpirat fiind din cap pana-n picioare si datorita soarelui arzator si datorita celor 45 sau 47 de gade din termometru si datorita nu in ultimul rand celor doi kilometri de plaja parcursi, cad lesinat in cele din urma in nisip si cer unui nene de prin Burma, Bangladesh, Andaman, Sri Lanka si ce mai aduce a hindu...uatevar o sticla de bere.Si o beau.Gal, gal, gal.Si mai iau una.
In timp ce era sa termin a doua sticla de bere, simt cum imi tremura toti muschii si imi dau seama ca afara e deosebit de cald, ca wait!!!I have a body!Ca sa vezi...si nu in ultimul rand ca sunt transpirat.

A fost o senzatie magnifica...nu stiu daca va dati seama.Dar in acea clipa, lumea era a mea, si nu va imaginati ca ma ametisem din doua beri.Cunoscutii pot confirma ca nu-s genul.I m not that easy, baby. :)))))
Doi la mana...atunci m-am simtit ca Imparatul Chinei, si toti oamenii de pe plaja imi pareau statuete de teracota care erau martori la momentul cand eu am fost trezit ca Lazar din morti de Mantuitor si am luat viata biologica in primire.


Asadar....este foarte posibil, dragii mei ca atunci cand nu va asteptati sa va dezmeticiti si fie si dupa o cursa de alergat, fiind transpirati si abia rasufland, sa va ridicati frumos si sa spuneti:"Sunt viu, traiesc, am un scop."

Iar scopul, dragul meu cititor, e insasi acela ca esti constient ca esti viu.E marre lucru...sa traiesti pentru a vedea ce se intampla si maine, pentru a nu pune punct aici.Caci oamenii din jur pot deveni dedata propria armata din teracota, viitorul tau, prpriul stat al carui Imparat Infinit esti.Caci ai luat timpul in stapanire.


Pentru mine plaja aia va ramane drept un Varanasi, un loc al iluminarii si al unei revelatii, locul unde mi-am dat seama de cat de multa energie pot avea si cata viata pot tine in mine.Si inca am mult de daruit dragii mei.Alexandros nu se opreste aici.

Si daca tot v-am batut atata la cap despre imparatii Chinei si conceptiile lor ce-i drept cam vechiute despre viata si rostul ei...atasez o piesa superba de la Corvus Corax, o formatie draga sufletului meu...Se numeste Chou Chou Sheng!Tribut adus unuia din primii imparati din dinastia Quing care au condus vreodata China.Eterna, fascinanta China.





Auditie placuta va doresc.

Friday, August 21, 2009

Importanta de a fi vulgar...


Buna seara, dragi crestini, Radio Trinitas va saluta.Nu, iata ca nu e Radio Trinitas, aici e Mojo Jojo si va pune la indoiala urmatorul aspect de care ne izbim fara sa vrem:vulgaritatea.De ce e naspa sa fim vulgari?De ce e asa fain sa mergem ordonati la serviciu si sa fim romantici si sa dam buna ziua vecinei de 70 de ani al carei pechinez ne uda dimineata de dimineata presul din fata usii?

Pentru ca asa am vazut noi in filme si pentru ca asa se cuvine.Nu dragii mei..."cuvine-se cu adevarat sa-l fericim pe Domnul" si atat.No more, no less...Sa nu ne inchipuim ca stramosii nostri, bunicii de exemplu, in cazul meu fie-le tarna usoara, erau mai putin vulgari.Nu dragii mei...si ei aveau destule frustrari, si ei aveau orgasme, si ei aveau fantezii sexuale, si ei si-au inceput viata sexuala cumva, si ei vorbeau urat, si ei se imbatau...poate mai rar decat noi.Dar o FACEAU.

Cu constiinta unui om care se declara bun crestin, as dori sa mentionez urmatoarea speta:De ce o tipa care poate fi a multora sau o tipa care umbla mai mult cu baietii ori o tipa care vorbeste foarte deschis cu baietii despre aspecte ale vietii sale sexuale e considerata o japita si o taratura ori o femeie vulgara?De ce?

Pentru ca alte o mie de mironosite n-au tupeul sa o faca?Pentru ca ele nu parasesc Doamne Fereste coaja sigura a fructului pe care il reprezinta...

De ce sa nu spunem lucrurilor pe nume?De ce nu?De ce sa nu avem propria lume?

Visul meu de exemplu ar fi sa duc un stil de viata la limita dintre misticismul catolic si un stil vulgar ostentativ...intre academic si non academic, intre sacru si profan intre gri si gri souris (nu suna misto gri souris?l-am auzit odata la o tanti de vindea cartele de metrou flencanind Orbit Herbal)

De ce nu te poti imbraca goth sau spre black seara si ziua sa fii foarte elegant intr-o tinuta office?

Pana si Kama Sutra e vulgare, desi biata sutra e o forma ancestrala de filosofie din valea Indusului, dar de cele mai multe ori spunem:wow!Kama Sutra, aia i cartea aia cu prostii, unde i arata pe aia de se...in fine...nu mai conteaza.

Da daca vedem pe Discavari Ceanal ca ii nu stiu ce britanic bagat pana n gat in vreun templu hindus sau indonezian, admiram basoreliefurile...aceleasi basoreliefuri care pun in evidenta scene din minunata si adorabila Kam Sutra atat de repudiata.


Cine ma opreste ca in aceeasi zi sa fumez tigari de foi cu gust de cirese(mama, ce pofta mi s-a facut....) si seara sa pun la cale o petrecere deocheata?

Pentru ca ne aflam cu totii la acel carnaval venetian, unde sub mastile care savarseau fel de fel si mnazau stie cate si mai cate in timpul noptilor orgiace ale orasului din laguna, ziua regaseam oameni de vaza ori simpli palmasi preocupati de aceeasi viata impovarata de griji.
Masca savarasea totul.Masca nu cunoaste decat profunzime, nu si vulgaritate.

Omul de rand o cunoaste si o exercita fara cel mai mic sau vag discernamant.E ilegitim si e brusc...nu prezinta un proces gradual si nu e justificata optiunea.Ne ppronuntam:Da, e vulgar!

VULGAR, frate!Ce uraaat!!Ioti-te la aia...la el...la aia!La calul din batatura!Da ni place asa di mult!

Monday, August 17, 2009

Cati o sa mai ramanem?V-ati intrebat vreodata?


Cati dintre noi om mai ramane prieteni si peste 20 de ani?Hm?Dar peste 3 ani?Peste 6 luni?Peste 1 an....cine stie?Viata este atat de imprevizibila incat nu ne lasa sa vizualizam contextual decat atat cat crede ea de cuviinta.
Sa ne gandim numai la varsta pe care majoritatea dintre noi o au acum...undeva intre 14 si 31 de ani.Well...suntem inca tineri.
Dar asa cum suntem datori cu o moarte , suntem datori si cu o binecuvantata varsta a treia, varsta trezirii si a recuperarii, a pregatirii pentru cele vesnice.
Sa ne gandim ca unii dintre noi acum suntem studenti si ca in curand vom termina o facultate, provenim din domenii si medii sociale diferite...avem convingeri diferite...si totusi deocamdata suntem prieteni.
De cele mai multe ori, barierele de comunicare intervin atunci cand oamenii nu mai adera oarecum la aceeasi axa ... cum ar fi nivelul de trai.Multi dintre noi vor avea cariere de succes, altii poate nu.Si cum istoria asta ne invata atatea si atatea chestii folositoare, tot ea ne-a invatat si ca datorita banului, ochiu aluia incornorat, oamenii au foste adesea dezbinati....s-a ajuns la conflicte...s-a ajuns la violenta si la neliniste.
Ne vine greu sa credem ca actualii nostri prieteni ne pot deveni in timp dusmani, poate in ani...insa sa ne gandim numai ca poate ei vor avea cariere de succes, "se vor invarti" ca sa folosesc aceasta expresie parazita, in alte cerucuri de insi si cu timpul vom deveni doar indivizi care ne salutam...asta in cele mai dezirabile cazuri.
Sincer, nu ma vad ca viitor call centerist sau lucrator cu toptanul la Carrefour, genu de om care s-ar bucura de atentia vreunui jurnalist, al vreunui inginer, medic, arhitect sau ce o mai fi...nu ma vad.
Si va spun si de ce:pentru ca oamenii gandesc incadrat...eu imi asum aceasta posibila speta si consider ca ajuns la acel moment cand datorita profesiei si unui trai de azi pe maine...voi privi cu nostalgie si deosebita placere la momentele astea de acum cand eram toti...cand ne simteam bine si ne ajutam.

Cu asta ramanem, dragii mei.Asa cum era de acord si Tacitus, nu trebuie sa judecam istoria "ira et studio", adica cu ura si partinire...propria viata e propria istorie...propriile fapte, sunt propriile imagini despre trecut...iar prietenia e un lucru frumos, cu care vom ramane...indiferent de intemperiile vremii...si totusi...timpul trece...si noi ne trecem, si poate veti ajunge sau nu la vorba mea, poate ma veti gasi sau nu la un supermarket la casa...atunci cand veti face cumparaturile de week end sau raspunzand la un call center.

Sa stiti atunci, dragii mei ca voi fi tot eu , cel ce a scris acest post...tot eu...dar poate mai batran, si poate putin mai taciturn ca acum...atunci nu voi mai putea da glas decat propriului eu strivit de insatisfactii prea mari de ordin material...caci asta e viitorul...asa mi-l vad eu.

Ei, si totusi:v-ati intrebat asta vreodata?Stati putin si meditati, respirati usor si apoi eliminati aerul din plamani...am sau nu dreptate?