Monday, June 30, 2008

Capitolul X:"Kalmand lan"-"Din Romania cu dragoste"


Drumul care ducea spre Tarlisua era unul de munte plin de noroi, si pe alocuri zdruncinat de grohotisuri care ii intrerupeau caracteristica circulara.Plouase mult in Muntii Nasaudului si locuitorii satelor se rugau sa inceteze ploaia.Cand se despica cerul, nu era loc sa te ascunzi, nici sub desisul vibrant al coniferelor lascive, nici prin pesterile ce se cascau din pietrele muntilor abrupti.
Aici domnea linistea si poate pacatul tenebru al noptilor imbibate de sange si de strigatele acelora care erau supusi festinului macabru al jupuirii si al eviscerarilor pe viu.
Laolalta popa papistas si cel ortodox al romanilor bistriteni se rugau ca demonii padurilor sa se linisteasca si sa lase oile ciobanilor in pace...numai, ca de la un timp incepusera sa lipseasca si enoriasi, nu numai ovine sau cai...recent trupul Kiss Dorothyei, femeii ce trebuia sa isi duca vitele la pascut spre Nagykaroly la 4 ceasuri spre apus, fusese gasit despartit de cap, care zacea in balta de sange.Dorothya ramasese asa parca de cand lumea, cu buzele smulse, si cu limba sfartecata, pe care viermii si alti necrofagi incepusera sa o ia in primire centimetru cu centimetru, cu sanii murdari de noroi, si cu gaura din dreptul inimii, innegrita ca arsa, loc pe unde fiarele astea hulpave ii eviserasera inima, inca batanda, inca suculenta, cu mirosul imbatator de sange, care se prelingea sinestezic pe boturile inca pline de bale de culoarea sangelui.
Duhoarea impanzise padurea...corpul Dorothyei Kiss era intr-o stare de nedescris emanand o iasma morbida si totusi aducand cu sine un anumit erotism, care te facea sa ejaculezi in toiul zilei de placere...cadavrul avea o feminitate a sa...aparte, un "fatum" al sau care era sa se implineasca de acum in orgii demonice noaptea pe munte.
Cu limba umflata si plina de viermi ca o imputare, cadavrul astepta...Soarele se dadea ca la 40 de metri peste varfurile brazilor, iar rasina incepuse odiseea sa olfactiva, coplesind padurea...chemand spre ospat.

Oamenii din Tarlisua se pregateau pentru sarbatoarea Fecioarei Rozalia pe care o celebrau la Lacul Sf Ana din Muntii Harghitei, iar procesiunea avea sa porneasca din fata primariei din Tarlisua...si apoi sa se roage frenetic cufundati in enzimele ezoterice ale Crucii pe drumul sinuos catre lacul sacru.
Toata lumea era pregatita sa primeasca cum se cuvine marea sarbatoare a "purtatoarei Mielului lui Dumnezeu", si sa isi dea pe fata cu apa sfanta.

Acasa la Monika Tunzi, era plin de oameni care sedeau pe scaune in fata unui vin fiert, ascultand detalii despre traseu, precum si ultimele noutati in legatura cu ovinele rapite la ei in localitate de 3 saptamani, dar si despre corpul neinsufletit al Dorothyei.Monika, gesticula, miscandu-si grasimea incoace si incolo, soldurile sale care ieseau mult in afara capotului-cam murdar de ulei de peste-explicand cum anume credea ea ca or fi ucis-o "alea" pe amica ei din copilarie "Dorko"...dar Dorothya nu murise.Sangele ei se scursese, dar in trupul sau spurcat de dintii incubusilor din Ilva Mica, se cuibarise dorinta nestavilita de a sfarteca, iar imediat dupa scapatatul soarelui, avewa sa alerge si ea dupa vreo caprioara a carei spinare avea sa i-o franga si sa ii suga maduva cea dulce, in timp ce pe gura animalului aveau sa iasa bale de durere, caci incubusul mergea pe sistemul hedonist al torturii...nu putea trai decat daca provoca durere...iar odata ce sufletul parasea corpul macelarit, fugea si dorinta de a sfarteca.

In fata troitei romanilor de la intratrea in localitatea Tarlisua, un barbat, Vasile a lu Iovan Cizmaru, om de vaza pe raza a 4 comune...se ruga.Simtea mirosul umed ce venea dinspre padure, si stia ca intr-o zi o va gasi pe Maria sa undeva, aruncata in vreo prapastie:"Ehe, moroii au luat-o, da no bine...Domnie daca o gasesc oi face dupa voia ta ce vrei si oi merge la popa Damian a lu Bida si oi merge la manstire la Nicula tocmai la Feleac."
Dar noaptea aducea iasmele ei...mirosuri si fantezii de un romantism pe care cu greu ni-l putem inchipui...aducea spiritul salbatic si descatusat al padurilor de conifere care inconjurau Nasaudul si plaiurile Tarlisuei, se pogora cu incredere si spaima ca o ceata deasa si pacatoasa peste sufletele oamenilor.Numai crucea celor trei biserici, stapaneau semete printre norii negri.
Jucau energiile in noaptea bistriteana, se topeau scanteile vietii intretinute de soare si odata cu molcoma pornire a soarelui dupa paduri si stanci, o noua lume era deferecata din catusele Iadului chemand spre desfranare...si spre chinuri.

In zare, norii de un mov alterat se pierdusera haituiti de haitele de aburi verzui ai padurii, caci padurea era o noua lume, un salas infinit si atemporal al placerii, pacatului si al crimei sadice, al fiarelor cu ochi roz si cautatura dementa, care isi urmau filosofia lor ab origine fara sa se justifice propriilor vixtime.

Ultima incercare timida a luminii a fost inghitita de aburul morbid al padurii-cimitir, cu alei care duceau cine stie unde, catre cate alte scorburi si catre cate alte spirite damnate.
Deodata, in curtea lui Vasile, omul de la troita, calul incepu sa necheze fara o cauza anume si incepu sa dea din coada ca speriat de ceva.Linistea cuprinsese localitatea Tarlisua, in eternul ei bistritean, in care se contopise de cand venisera primii sai locuitori acum un mileniu si ii daduse sens si ii proiectasera un destin aparte de care nu avea sa se dezica prea curand...
Mirosea a tamaie si a moarte...a speranta si a lemn umed.

Pe drumul dinspre intrarea in Tarlisua, veneau la circa 450 de metri Kinga Biosz si o silueta masculina alaturi de ea, si anume, aceea a lui Ianos Anthal, plini de dorinta.Kinga Biosz avea 15 ani si in curand avea sa faca 16, venea dintr-o familie instarita si mergea la liceu la Targu-Mures, dupa vointa alor ei care isi pusesera mari sperante in ea.Fire usuratica de felul, ei, copila isi dadea trupul tuturor acelora care ii ofereau placerea de care avea atata nevoie.
Il cunoscuse pe tanarul Ianos a lui Antal, bacanul din Nagykaroly acum ceva timp, cand mersesera impreuna la Kalmand , la o discoteca, aflata la 1 ora de mers cu automobilul.Iar Ianos avea masina...o primise la majorat, dat de alde taica-sau om cu judecata care desi avea 5 baieti, ii multumea pe toti, pentru ca mai tarziu, acestia sa nu aibe ce ii reprosa...iar lui Ianos acu aflat la 20 de ani avea sa-i gaseasca o sotie.

Fata il tinea strans pe omul caruia vroia sa i se daruiasca, si desfacand sticla de Fanta, incepu sa bea pasional, scurgandu-i-se pe bluza desfacuta provocator, picaturi mari si galbene, iar stropi de suc si saliva ii udara sanii mari si de acum evident de tari.Incepu sa se mangaie, invitandu-si omul spre desfatare.Ianos, isi scoase tricoul cel negru luat de la Bistrita cu sigla companiei Kenvelo pe el si incepu sa ii linga sanii Kingai, care isi desfacu parul rosu sarutandu-i buzele uscate.Scotandu-si tenisii, adolescenta incepu sa perverteasca poftele barbatului, facandu-l sa intre in extazul pe care numai sexul ti-l provoaca, ispita pacatului si fericirea traita plenar.Era liniste, si mirosea a rasina uda si a transpiratie, asa cum miros fetele astea care vor sa se daruiasca...dar, dincolo de freamatul celor doua trupuri, se simtea vibrarea crengilor si tiuitul unei pasari de noapte, undeva mai spre varf.

Tarlisua dormea pe la 10:45 , in linistea ei milenara si nu astepta miracolul Domnului a doua zi.Avea insusita demult Golgota lui Soren Kierkegaard , dar Domnul sau nu vroia sa se expuna "fata in fata" cu ea, caci Tarlisua nu era bine vazuta in ceruri.Alesese pamantul, si intunericul si desfraul, groaza si tamaia ca bolta in catedrala sarmanelor sale victime, si ca linie de nastere alesese dementa.

Delirul atinsese apogeul...la nici 5 metri de curtea Monikai, se tara nevazut un incubus...era popa reformat care cu mainile prevazute cu gheare, arse, incerca sa sara la gatul oii din staulul finei Monikai.Incepuse sa maraie, iar oaia il rpivea nedumerita rumegand niste fan proaspta, desi tremura ca zdruncinata de frigurile pe care moartea salbatica le aduce cu sine.Popa reformat, se arunca nesatul cu ochii sai rozii, in care sclipea lumina spiritului sau damnat, asupra ovinei care ingenunche sub impulsul durerii si al spaimei.bale albe, iesira pe gura animalului, care se zvarcoli in chinuri, ca viermii ce aveau sa ii devoreze corpul plin de lana peste cateva ore, odata cu roua proaspata din zori.


Revenind la scena din vale, odata ce fata fu penetrata cu atat daruire de barbatul pe care il adusese la satisfacerea maximei placeri, scoase un geamat in care se putea descrie si aroma dragostei si placerea seducerii sexuale...Domnul ii privea fericit din cerul fara stele, caci in Rai, entitatile angelice salivau incantate si si-ar fi dorit sa coboare 2 minute pe pamant, sa moara si apoi sa se suie iar la Ceruri plinde speranta si fior mistic...

In timp ce Monika isi incepuse felatia, Ianos ii cuprinse capul roscat si incepu sa ii dezmierde suvitele ce ii cadeau pe fata alba ca ceara.Orice barbat ar fi dorit-o, orice om s-ar fi eliberat, avand-o pentru o noapte, iar noaptea asta Ianos era cel mai ferice barbat din Muntii Nasaudului.
Clocotea sangele in el si in sufletpentru ca stia ca de acum va avea femeia lui care poate ii va deveni sotie, caci venise vremea.
Dar deodata, in vale incepusera sa fosneasca ierburile deshidraate ale toamnei si sa se rupa ca de o forta dezlantuita, neomeneasca ...ramurile...ceva venea cu iuteala spre poteca si taia aerul cu un marait ciudat, ca sunetul pe care il emit pisicile cand torc.
In timp ce cei doi adolescenti se tineau in brate, o forta nemaivazuta, incepu sa cante o balada de cand lumea...asemanator cu acelea pe care le cantau bunicii cand erau tineri...aducea dintru catva cu "Kalmand lan", fata din Kalmand...dar cei doi nu bagara de seama acest pericol.
Suna asa melodios, iar vioara era asemeni aceleia din "Tzigane " de Maurice Ravel...balada povestea despre moarte si despre viata vesnica plina de placeri dusa de o fiinta de o puritate anume...erau oare pregatiti cei doi tineri obsinuiti cu muzica epocii acestui secol, sa primeasca o melodie de peste veacuri?

O femeie slaba, cu pielea verzuie si ochi rozii, sosise cu o violina in mana, cu hainele sfasiate si plina de rani negre pe tot corpul...cei doi tresarira, si incercara sa arunce cu o piatra la vederea ciudatei creaturi.Dar o gheara strapunse deja pieptul baiatului, lasandu-l intr-o balta de sange, zvarcolindu-se in spasme pe jos.Era Orsollya Markos, studenta de la Turda care isi gasise sfaristul in staulul bunicului Tamas acum 3 zile...inca mai avea ochelarii sparti.Si ii era foame.
Apoi incepu tortura...ii smulse unghiile, ficatul, si incepu sa ii rupa degetele, smulgandu-i-le cu dintii, in timp ce tanara ce ise daruise incepu sa planga intr-un delir greu de imaginat.
Odata ce ii smulse inima, ochii lui Ianos se acoperira cu o ceata albicioasa si spume ii incepura sa i se reverse din nari ca imputare la savarsirea pacatului.
Cu inima baiatului inca batanda, studenta de 19 ani , Orssollya ii arunca un amestec de sange regurgitat si carne in putrefactiei senzualei Kinga, care pierduta, incerca sa se apere, dar incubusul cu vioara o prinse de gat, ii scoase inima pe care i-o mesteca si apoi i-o scuipa, frecandu-i-o de fata.Capul cu plete roscate , plin de sudoare se lasa in jos, iar incubusul isi infipse gheara in ochii ei, pe care i-i smulse.Valea tresalta de spasmele mortii si de strigatele Kingai fata din kalmand.Orsollya, incepuse sa se impreuneze deja cu biata adolescenta, in timp ce femeia-incubus ce cantase balada, incepuse sa ii linga intestinul subtire, al carui continut, incepu sa il bea.Zambea cu ochii ei mari si rozii, in care aurora noptilor din Iad isi facea simtita prezenta.Mirosul corpului extenuat dupa o ora de sex, acum se difuza morbid in miasma cadavrului care cade la pamant cu pleata murdara de transpiratie si bale albe de incubus.
Mai dura inca 2 ceasuri pana intreaga vale se linisti si cele doua trupuri pangarite si tavalite, zaceau in linistea cuvenita...pana a doua noapte cand aveau sa vaneze...mereu impreuna, dupa mirosul sangelui.

Troita de la intrarea in comuna Tarlisua gemea sub presiunea aerului umed dinspre vale, care aducea starv si enzime erotice, spaima si desfrau acumulate intr-o simpla adiere de vant.Mai era un ceas si soarele avea sa se iveasca dupa zarea crestata de piscurile dantelate ale muntilor blestemati din Nasaud.Satul nu avea sa mai cunoasca niciodata mantuirea si lumina credintei pe care o avusese odata, iar de aceea avea sa ramana in stapanirea unor entitati salbatice din adanc.

In Kalmand, oamenii se pregateau de procesiunea spre Lacul Sfanta Ana...si femeile aveau sa coca peste o ora deliciosii colaci secuiesti...plini de lumina credintei aveau sa se indrepte cu toata smerenia spre apa binefacatoare...in miros tamaduitor de smirna si tamaie, taind potecile...si vaile, padurile de conifere, pana la locul promis de preotul lor.Fara a lua in seama tragediile de peste noapte...caci nu-i asa, in puterea zilei, bestiile nu pot porunci luminii divine care ii arunca in genunchi sa ceara implorarea si ii ingrozeste ...caci "Multe sunt in ceruri si pe Pamant, multe in vazduh si prin ape, multe in gand si pe carari"(Leviticul, Septuaginta)

Lumina ii calauzea catre apa Sfintei Ana.

Monday, June 23, 2008

Pontice-drama unei muzici care a indraznit sa stapaneasca vremurile.


Este 3 am.So what?Ma simt excelent.Cu ciocolata langa mine, si cu tigara uitata undeva piezisa cu forma ei pacatoasa pe marginea pervazului, ca o forma de imputarea neglijentei mele omniprezente.Seara seaca bucuresteana.Amagit de aroma iubirii care este si ar putea fi, care se daruieste si totusi ramane acolo...ca ploaia din Bucuresti:rara si trecatoare.
Cautand dupa aproape 3 ani de zile, descopar in asta noapte lipsita aparent de orice finete katatonica, un link pe omniscientul sistem GOOGLE:da, i-am gasit!!!Da, iata-i....in limba lor...in tara lor se fac cunoscuti.
Poate va intrebati cine anume?De ce vorbesc eu cu atata pathos despre acel "ceva"?Ei bine, poate fiecare are in viata un anumit ideal pentru care sa lupte sau are a sa cotidiana si alterata "cause a defendre"...iar a mea este chiar povestea unui grup instrumental romanesc pe care l-am intalnit la Sf. Gheorghe acum 6 ani.


Cum a inceput tot...

23 mai 2002...Szent Gyorgy, COVASNA.

Eram la adunarea tinerilor din diocezele extracarpatice, sub indrumarea parintelui Arvanally...ma adusese pe locurile lui natale sa imi arate ca ceea in ceea ce credea cu atata stradanie EXISTA:o lume noua, uitata in spiritualitatea ei baltica de seculi, printre scoarta aromata de conifere si poteci ce serpuiesc prin munti...unde gheata inca se mai iveste de mergi ori pe drumul spre Mohos(Mohazs) spre apele turbariei, ori spre drumul care ocoleste pe la Bixad...splendid.
Acolo am vazut pentru prima data un festival de muzica medievala...da, in inima Szekelyfold(a Tinutului Secuiesc), o formatie romaneasca isi facea sprinten aparitia...lume multa adunata si intreg centrul istoric al orasului sufocat de afise pretutindeni dcare vorbeau despre o formatie ce canta piese medievale de cand lumea si pamantul...formata la Sibiu in urma cu 1 an...si se parea ca aveau sa vina si fanii din intreaga Europa, deoarece erau cunoscuti in tot acest rastimp peste tot pe vechiul continent...in Romania...mai putin.
Entuziasmat, ii spun lui Dany, unul dintre ministranti sa mergem pentru ca vroiam sa vad...asa ceva era o ocazie unica pe care nu aveam sa o mai intalnesc niciodata in orasul meu.
Dany nu auzise niciodata de formatia respectiva, asa ca (usor influentabil, scz Dany daca citesti dar nu sunt dusman adevarului), am ajuns la Piata centrala unde avea sa se tina concertul.M-a impresionat in primul rand ordinea si modul in care asteptau oamenii sa inceapa spectacolul...lauda secuilor!Acolo am invatat ca poti astepta in perfecta liniste un artist, fie mmai multi, fara sa spargi seminte sau sa incepi sa scoti vorbe pe gura care mai de care mai picante si mai vulgare.
Pe la 9:45 pm spectacolul inceput.Primarul orasului si prefectul(care era roman) au prezentat in limba ROMANA formatia respectiva, dar si in limba MAGHIARA pentru ca majoritatea oamenilor nevorbind limba nationala ar fi fost dificil sa priceapa...senzatia din timpul prezentarii imi da fiori si acum.
Am auzit in sfarsit numel mult asteptat:PONTICE, da...un nume ce strabate peste generatii si peste timp, un nume divin care a fost cazut in mizeria ignorantei originare.Rusine popor roman!!!Rusine sa va fie ca nu stiti sa va apreciati muzica si valorile nationale.
Tot atunci aveam sa aflu ca micul grup format la Sibiu colinda de 1 an tarile Europei, din Castillia y Leon, Spania pana la Hilversum in Olanda, propovaduind magia muzicii medievale romanesti de traditie, atat romanesti cat si spaniole, franceze, grecesti, italiene sau flamande...inaltator, nu?
Starea traita atunci nu a putut fi descrisa in cuvinte si nici acum nu ma simt in stare sa o fac...habar n-am de ce si nici nu ma chinui.E lesne...MUZICA ESTE MIRACOL DIVIN.Si ca sa-ti dai seama nu trebuie decat sa-i asculti...te rupe de cotidian, de prejudecati si de obscuriatea unei lumi cazute in declin de mult timp.
Atunci am auzit si eu drama acestui grup adorat in occident, dar repudiat cu deosebita convingere de publicul roman...care nu "se regaseste" in muzica lor.Au povestit de altfel si de reticenta oamenilor la a asimila muzica medievala si despre cum sunt cei de "acolo, in tarile Apusului, cele pline de gradini verzi", si cum sunt cei de aici...o doamna de langa mine incepe sa planga.O intreb:"Viszed keret Aszony?"-Ce s-a intamplat, doamna?, vazand ca tanara femei ii privea extaziata.
"Nem, feket lary nagyon.Kossy, vem"(Nu, nu e nimic...doar ca nu vor mai veni.Multumesc dvs.")
Multa vreme nu voi uita aceasta replica..."nu vor mai veni", o sintagma care se intoarce acum mai vie ca niciodata asupra mea...mai adanca decat orice taina...dar taina asta nus e spulbera in zori, ci in apusul unor noi idei...care sper sa se materializeze.
A fost o noapte de pomina, in care micul oras a inceput sa vibreze sub influenta muzicii trezite la viata, inconjurat de padurile intunecate care abunda in miros nestricat de rasina, taram binecuvantat de izvoare de legenda si ape ce spumega din maruntaiele vulcanice ale muntilor intunericului.
Multa vreme n-am sa uit acea noapte...secui si romani au simtit la fel...Duhul Sfant era printre noi si isi facea neindoielnic simtita prezenta...toti eram in acelasi acord, caci muzica celor de la Pontice uneste si te face sa fii una cu TOTUL...cu veacurile si cu oamenii, cu aceia care au creat-o candva in diferitele colturi ale acestei lumi zeloase pe o bucata de ancora trasa la tarm, care acum este mancata de rugina...Drumul spre Tusznad este luminat...si zorile vin...peste secui si peste romani deopotriva, peste popoarele Europei venite acolo.



Slavita fii Marie cea pururea plina de har!Domnul fie cu tine si binecuvantat fie rodul trupului tau Iisus!





Acum ma uit la ceas:4:12 am: Dimineata seaca.Termin tigara...si observ ca din Red Bull nu mai e decat un strop...de parca mi-ar pasa...acum am descoperit muzica celor de la Pontice...si un link care vorbeste despre ei...poate ca doamna de acum 6 ani s-a inselat.O, Doamne cat te rog eu asa, sa se fi inselat doamna aceea...sa-i fi fost plansul degeaba!Sa reconstientizeze poporul roman ce a pierdut si ca in tot acest timp(in care in zadar am incercat sa mai gasesc urme de Pontice in Romania)...valoarea noastra ca spirit national se duce...prin Pirinei, prin nordul indepartat sau prin insule celte...dar muzica uneste si muzica transforma indezirabilul in dezirabil, caci muzica de calitate uneste oamenii si ii face sa simta la unison...sa lupte cot la cot si sa reitereze epoci si valori.
Sper, ca toti aceia care cititi acest post sa constientizati existenta unei formatii de o valoare inestimabila despre care pun pariu ca n-ati auzit...si n-am sa va acuz ca nu este vina voastra...ascultati numai piesele si veti sti ce am vrut sa spun...DIVINUL ESTE.


El nu se naste, nu traieste si nu moare.El este asemeni orgiilor, a rugilor, a inteleselor talmudice, a balalaicelor rusesti de odinioara si a Sturm und Drangului acelor nemti nebuni!Divinul se face simtit prin muzica...si ia in stapanire timp si veacuri si popor.Ehei, popor roman, mai ai o sansa caci Domnul te-a lasat binecuvantat...atunci asa sa fii pe veci!
Asadar, sa facem ceva si sa promovam mai departe valori si aspecte care tin de specificul nostru national si de muzica cea datatoare de speranta...caci ea te face sa tresalti, sa simti, sa lupti paa la autonimicire si sa reinvii mai nou decat oricand.Indeobste, sa salvam muzica si tot ceea ce este ea.Sa primim cum se cuvine zeii, caci ei s-au intors si vor veni cu forte proaspete la Sighisoara anul acesta(si nu voi fi!Asta e , ma multumesc cu spectacolul lor de la Interlaken)...binecuvantarea a sosit si PONTICE au decis sa mai dea o sansa Romaniei, tara unde a inceput existenta lor si pe care au purtat-o mereu in suflet!

Sa primim binecuvantarea asa cum trebuie!

Tuesday, June 17, 2008

Sabbath...de ce iubesc iudaismul?



O experienta cu totul noua este aceea pe care mi-o imprima mersul la lacasele de cult straine de cultul caruia apartin...sau nu.Nu pot spune ca aceasta noua experienta este complet diferita de ceea in ce am crezut pana acum, dar vine pur si simplu sa completeze ceea ce eu consider ca lipseste din misticismul ce da impulsuri zilnic.
Ei bine, exista momente cand vrei ceva nou si nu gasesti, si mai stiu ca exista perioade mari ca zilele de post cand gasesti involuntar si redundant, incerci sa compari cu ceea ce ai avut...
Mai nou, merg de 2 saptamani la Sinagoga de la Romana, mai ales sambata, pentru a vedea si altceva, pentru a sti ca exista si alti oameni care isi manifesta religiozitatea altfel.
De ce iudaism?Greu de spus...poate datorita formarii mele in sfera catolica, poate pentru atasamentul pentru popoarele dur sanctionate de istoria asta nemernica si perversa, care a convertit in termenii ei de intelegere valorile primordiale si emanatia individuala pe plan mistic.
Si pana la urma nu e ciudat?
Nu e frustrant?
Nu te vorbeste lumea?
Si ce daca? poa' sa vorbeasca.
Sunt mandru ca merg la rugaciune...pentru ca acolo este Jahve...este Dumnezeul pe care mi l-a prezentat intotadeauna parintele Arvanally, pe care l-am intalnit la 14 ani la Kucz(Ciuc) in Harghita...uhhh...dar sa nu mai evocam amintiri care acum nu fac decat sa reitereze dorul si nostalgia intr-o lume in plina destramare si scrum.A ars mult.Iar pompierii au venit din pacate prea tarziu...iar in calitate de primar al acestei lumi nu pot decat sa apelez la o inteligenta superioara mie si anume, cea divina.
Acest Jahve a fost dintotdeauna acelasi, unul si vesnic de cand lumea care a complotat dintotdeauna pentru proximitate si pentru certitudine, pentru iubire si devotament.
Dumnezeul meu a fost intotdeauna unul bun, iertator care a fost mereu cu mine si mi-a trasat dintotdeauna caile pe care trebuie sa o apuc, caile pe care trebuile sa le urmez, si de fiecare data...cand gresesc drumul, sa ma intorc bucuros spre el.

Asadar, mersul la sinagoga nu imi ofera doar liniste, ci si acel ceva pe care nu mi-l garanteaza biserica:profesia ca parte integratoare a religiozitati.Si din acest motiv, de multe ori ma simt confuz:Gresesc oare daca vreau sa am o cariera?Ok...vreau o familie...este vremea cu siguranta...dar parca as vrea sa am si un loc de munca, parca as vrea mult mai mult decat am impresia ca pot.
Iudaismul imi da pacea asta a sufletului...dar imediat dupa recitarea Talmudului, simt aceeasi insatisfactie si aceeasi deceptie pe care cu siguranta nu eu am creat-o, ci monstrii inconstientului...numai ca la mine "personanta" lui Blaga s-a pierdut.
Acolo gasesc tineri de varsta mea care au tot ce isi doresc:o facultate, un loc de munca, o familie(pentru ca evreii se insoara devreme) si stau si ma intreb:"Eu de ce oare nu sunt evreu?Huh?"
"Pentru ca nu esti si nu vei fi", imi spune prietenul meu cel bun din inconstient.
Imi aprind o tigara si, mai impacat realizez ca si asta e o cale, numai ca te lovesti de nerozia oamenilor si de prejudecati.Care se manifesta neindoios si in mod splendid in toata lumea ab genesis suis.
Dar, aici la sinagoga, vad sambata fete...o da...cele mai faine pe care mi le-a dat Bucurestiul asta introvertit sa le vad vreodata...care dispun de o sexualitate aparte, si credeti-ma pe cuvant ca nu este mai sexy o fata decat cea care se roaga...pentru ca Domnul insusi s-a salasluit in ea.
Si dupa ce ies pe usa de lemn a lacasului de cult...simt o stare de extaz si speranta care se termina subit cand ma dau jos din metrou.Nu stiu de ce...
...Dar jur ca metroul potenteaza acest mister sacru al credintei.
Daca as fi primar intr-un oras ca asta, as scoate metroul pe motiv de considerente personale, expunandu-ma riscului ca oamenii toti sa-mi sara in cap si sa declansez o noua Revolutie pe baricade, si cum eu nu sunt vreun Gavroche si nici nu am vreun elefant in care sa dorm noaptea...accept agresiunea acestui metrou pana la dezintegrare...pentru ca metroul dezintegreaza speranta si creativitatea.Cel putin asta este parerea mea.
Dar, pana sa-mi dau seama daca e bine sau nu sa-mi mai iau abonament la metroul din Bucuresti, noile frustrari si convulsii sinapsice revin in constient si iar ma intreb daca e binesau nu sa merg la Sabbath fara nicio remuscare ca m-am nascut crestin si ca nu de alta, dar o vreme indelungata am purtat in suflet regretul de a nu fi preot...cum ar fi aore sa fiu rabin?M-ar ajuta mai mult Mishnah sau Torah?Nu cred.
M-as regasi in Biblie...dar oare pana unde?Pai pana unde ma regsesc si in muzica de black metal sau progressive rock.Pana unde ma regasesc in Bucuresti si pana unde ma regasesc in Transilvania cea departata...uh... si iar imi revin amintiri si nu e bine deloc(ca daca ar fi dupa mine as pleca acum...as stinge tigarea si as arunca-o si as pleca spre Transilvania)!
Sa ma convertesc sau nu?Dupa mine 30% spune sa da, sa devin iudaic...cu toate ca preotul meu mi-a dat binecuvantarea si oricum mi-a atras atentia ca gresesc...
Alti 50% imi spun sa raman catolic, aici intervenind un conservatorism nativ mainifestat de generatii, pe cand 15% sunt doar spasme din trecut...si mai raman 5% care este negocierea cu mine insumi...5% care stau la temelia templului lui Israel sau a Basilicii din Piata San Pietro.
Redundant sau nu, evident sau sporadic, fenomenul ia amploare in sufletul meu si de aceea prefer sa tin in mine pana mai incolo...sau sa il scriu.
Da, poate este mai bine ca l-am scris, ca daca nu-l scriam poate vointe obscure ale inconstientului iar pacaleau paznici de la intrarea in Eu si iar luau mita...da chiar, o sa ii pedepsec crunt de-acum incolo daca iau mita.Ca sa scap de ei si sa steie acolo inchisi in inconstient...
Dar pana una alta ma gasiti Sambata dimineata la sinagoga incercand sa inteleg ydish-ul si nu numai...sa vad oamenii cu cata intensitate se roaga, sa invat si sa ma regasesc in misterul unui popor condamnat si pus la zid secole la rand...si sunt mandru ca sunt un catolic care merge in lacasul de cult pe care secole in sir, semenii sai l-au incendiat si pe veneratorii sai i-a tocat, i-a scuipat si i-a ars de vii...
Asa ca lumea poate sa vorbeasca...sa vorbeasca mult ca nu ma intereseaza si mai mult...ma motiveaza mai mult.
Pentru ca acolo ma regasesc...este piesa lipsa a puzzle-ului, si nu ma intereseaza daca imi veti zice :"jidan" sau nu.As fi onorat.
Si pentru ca merita sa mergi pana unde nu mai poti si sa obosesti si imediat sa o iei de la capat...pentru idealul tau si sa fii mandru de asta...sa te opui oamenilor si sa calci in picioare prejudecatile...care se zvarcolesc pana la asfintit asemeni starvurilor ofidienilor cand isi dau ultima suflare, cu capul despartit de trup.
Soarele cade dupa blocul din fata, tigara mea e pe sfarisite si lucrarea lui Garcia-Marquez "Dragoastea in vremea holerei" ma asteapta.Ca sa mai tempereze:nelinisti, sperante, destine si drumuri care duc departe in noapte pe o cale "de fier" catre o tara a mea, necunoscuta...sa nu uit sa ma urc mai devreme in tren decat de obicei...mai devreme.

Wednesday, June 11, 2008

Le deluge des espoirs


Le deluge de la nuit des ames tue l'espoir des jeunes qui se posent dans le jardin des malherbes,
Je fume ma cigarette sans saisir le gout de l'ete...
L'odeur du chevrogne de l'amour me fait partir dans autre dimenssion...la dimenssion des foux.
Les espoirs sont blessees par les peches du passee,
Mais rien prouve l'existence eternelle d'un amour...

Avant de finir la cigarette, la pluie commence,
Et dans l'orgie du ciel:des bettes et des gens nuds mettent en scene leur ouvrage bravard
Les femmes dansent dans la pluie et Dieux se rejouit...fumant ma cigarette
Le deluge amene l'esprit de la peste dans le jardin des fleures et des anges
Puisque les anges sont deja les beaux-amis de quelqu'un.

La pluie cesse et l'orgie commence:des gens et des bettes font de l'amour dans l'eglise de la citte,
Prouvant l'effroi et l'extasys, et j'y pense faisant de l'amour avec les phantasmes des passee...
Les annees passent, les ames damnees exigent couramment le corps de ma fiance.
Elle rit, comme chaque chevrogne.


Le deluge des phantasmes tue les sentiments d'un avenir morbid
Ma fiance demande mon corps, mon sangue et mon ame,
Mon ame fut damnee naguerre...quand je ne me rapelle pas plus
Le deluge des espoirs tue l'extasys des anges qui se posent devant l'abbaye des ames.

Monday, June 9, 2008

Capitolul VIII:Blestemata scoala a Caraibilor!-"Din Romania cu dragoste"


Desiree se pregatea sa adoarma in timp ce mierlele inca mai isi duceau cantul lor frenetic spre necunoscut.Avea 35 de ani si inca mai credea ca avea ce da tineretii sale...o sansa, un detaliu sau un sut in fund.Toata viata ei crezuse ca oamenii se nasc si mor pentru ca asa vrea Domnul, cum stia ea de la parintele Yves, dar acum nu mai credea asta.Si nu pentru ca acum frecventa intrunirile cu specific candomble, ci pentru ca acum stia ca tineretea ei trecuse.Nu mai putea face sex in nestire pe malul Marii Caraibilor ca toti adolescentii din Martinica, lipsititi de constrangeri sau de frustrari...fusese candva si vremea ei.Acum era vremea altora.
Pe masa se afla un talger plin cu nuci de cocos, iar o pisica birmaneza tocmai descoperise o nuca sparta pe care o folosea acum drept instrument de joaca.Desiree isi schimba capotul binecunoscut de majoritatea barbatilor care ii trecusera pragul, si anume acela roz cu care ii punea foarte bine in evidenta soldurile si talia...si inca se tinea bine pentru cei 35 de ani ai ei.Ii placea viata asta tumultoasa dusa la extrem pentru ca inca nu se saturase desi de multe ori dorise sa spuna stop.Si stia asta de mica, inca de pe cand mergea de mana cu verisoara ei Lourdes la Scoala Catolica. unde trebuia sa se imbrace decent, in uniforma si sa mai dea si teste din istoria Frantei luna de luna, caci sora Aimee nu era o fiinta de induplecat.Aaaa!Si unde mai pui la socoteala catehismul ala de doi lei pe care trebuia sa il invete sine qua non saptamanal...dar a fost frumoasa copilaria ei.

Se intinsese acum pe pat si isi aprinse tigarea de foi...nu avea chef mai de nimic si simtea o oboseala de nedescris cum nu mai simtise demult...cam de vreo trei luni incoace.Obosea repede, desi doctorul ii spusese sa nu-si faca griji ca se rezolva si ca nu are probleme cu pancreasul sau cu inima...dar exista o indoiala.Era o fierbinteala pe care o simtea, si nu stia de ce anume, o durere care era gata sa-i sfasie pieptul si sa-i rupa coastele dar stia ca nu era normal:"Sigur, ceva nu este in regula cu mine"...
Acum se auzeau doar greierii prin planatatia de ceai verde...departe in vale.Acum simtea toropeala asta inexplicabila si nu stia pe seama cui sa o puna?Sa fi fost de vina caldura asta din zona Caraibilor sau sa fie mai mult la mijloc...Barem nu voia sa moara asa tanara.
Aprinse o lumanare, care punea in evidenta silueta adolescentina a Fecioarei din Guadeloupe.Durerea se inteti si mai tare si nu putu sa isi mai constranga un straigat care ii sfasie pieptul, asemanator cu acela al unei fiare insetate de sange, ca strigatele dansatorilor de candomble, fara motiv si fara constrangeri.Acum i se perindau imagini din timpul dansurilor ritualice si prin fata ochilor, siluete negre isi incepusera dansul orgiac in in jurul unui foc rosu.Nu, nu erau umbre chinezesti, erau fapturi ale Iadului care venisera sa isi ia un suflet in primire, si sa il faca al lor pe veci.
Greierii scartaiau in continuare, iar mai in vale, doi caini incepura sa se agite in linistea noptii, ca fiind agresati de ceva anume.
O entitate necunoscuta se simtea in aer, un pacat suprem se pogorase peste casa lui Desiree si o sete de sange nesabuita sta sa-i sfasie spiritul.Si-ar fi dorit sa strige de ecitatie, dar nu putea.Durerea era coplesitoare.Se zvarcolea fara motiv in pat, urmarind iluziile optice de pe tavan:barbati si femei dezbracati dansau in jurul focului asa cum facusera stramosii lor candva.Tocmai o vazuse pe bunica Maria in timp ce se impreuna cu un baiat ca de 14 ani...fu surprinsa caci bunica era moarta de 2 ani.Dar, stia ca prin dansurile candomble era posibil orice:mortii deveneau vii, viii mureau pentru a renaste si tot ceea ce aera pacat devenea pofta, lacomie si placere.
Acum imaginea Scolii Catolice din Riviere Salee disparuse pe vecie, si nu avea sa mai revina in memoria ei afectiva niciodata...dar avea inca ceva de pus la punct...trebuia sa ajunga la ultima persoana care nu-i dadea pace de atatea nopti:Justine, colega ei de banca:"Da, avea sa mearga la ea in seara asta, imediat ce durerea si pofta asta necunoscuta avea sa se domoleasca", isi zise, umezindu-si buzele pentru ca o sete infernala ii cuprinse trupul.

Isi puse pe ea halatul verde cu care mergea dimineata pe terasa sa fumeze sau sa se uite la mare, si deschise geamul:pisica veni tiptil pana la geam si mai sigura pe ea ca niciodata scrijeli calcaiul lui Desiree chiar atunci cand aceasta dadu sa sara.Nu simti durerea.In momentul urmator, se arunca pe geam.Cazu in gol 5 metri...si se prabusi cu un zgomot asurzitor pe pamantul inca umed de la ploaia de dupa-amiaza.Era noapte si era libera sa mearga oriunde dorea mai ales ca acu durerea din piept se mai domolise.
Acum stia de cand se procopsise cu ea...inca de cand il cunoscuse pe ungurul ala sau sarb ce era el...Gavrilo, care ii povestise intr-o noapte de sex atatea despre tara lui si despre oamenii care locuiesc in ea, care o facuse sa iubeasca ura intr-o singura noapte si sa isi nege convingerile.Stia ca Gavrilo o asteapta, chiar de disparuse in ceasul diminetii, inainte ca ea sa se trezeasca si sa-i faca o cafea calda.Ii lasase doar o scrisoare si un trandafir alb pe care scria:"Te voi astepta".Disparuse.


01:12 am, un cartier marginas din Riviere Salee


Incepuse sa transpire, mergand singura in puterea noptii pe strazile laturalnice din Riviere Salee, alteori mustuind de lume adunata in jurul aprozarelor cu fructe si a pescariilor...vedea acum Primaria, in fundul unei strazi inguste care dadea in Place de France unde se afla statuia lui Napoleon al-III-lea de ceva vreme.Trecuse de atatea ori cu colegele de la Scoala Catolica pe acolo dar abia acum vedea cat de insipid si de pustiu putea fi locul acela.Transpiratia i se scurgea pe fata, iar sufletul incepu sa tresalte in convulsii demonice, contrastand unei temeri pe care o cunoaste fiinta umana de cand se stie, dar nu era vorba nici de frica de moarte, caci stia ea ca nu va muri, nici de teama de divinitate.Era acum ceva mai presus de cunoasterea umana care o impingea sa se opuna coordonatelor cu care era obisnuita si sa contracareze atacurile din partea necunsoscutului.
Slabita, Desiree se prabusi la poarta unei case cu gard de lemn de jojoba, investigand daca acolo era vreun caine...si nu avea sa se insele, caci acolo se afla un caine lanos cu smocuri de par in ochi si care isi ranjea coltii amenintator.Dar, nu il lua in seama, caci nu era putere animala sau omeneasca care sa se puna in fata vointei ei.
Se ridica in schimb o intrebare cu valoare de cliseu:"Vointa ei sau a altceva, un altceva pe care nimeni nu il stia?"
Escalada cat ai clipi gardul, si foarte ferm convinsa se repezi spre intrarea casei.
Dar, coltii cainelui ii si sfasiara gamba, iar siroaie de sange incepura sa curga pe iarba.Dar mirosea asa frumos...da, era mirosul sangelui cald.Propriul ei sange care acum curgea fara oprire.Cainele isi ranji si mai tare coltii amenintator spre femeia care parea asa de fericita tavalindu-se prin iarba, si se repezi la gatul acesteia.
In acelasi moment, Desiree simti cum o forta inexplicabila o cuprinse si cu aceeasi fierbinteala pe care o simtise si in pat in urma cu o ora, isi infipse coltii(pentru ca incisivii i se marisera enorm in mod inexplicabil) si sfasie beregata cainelui...care incepu sa tresalte in convulsii agitandu-se in iarba.Cu ochii sclipind de fericire, mai sfarteca o data beregata cainelui, dupa care cu o singura stransoare de maini ii rupse capul.
"Delicios", isi zise.Intunericul deja lucra prin ea, si cu fiecare strop de sange pe care il sorbea din cadavrul canidei, cu atat se apropia mai mult de intuneric, si devenea una cu el.Forte necunoscute incepeau sa joace in jurul ei, dar nu un dans candomble, ci unul al agoniei si al groazei, al desfatarii pe care numai incubusii si damnatii le au.
Desiree era un incubus, din specia acelora despre care se credea ferm ca fusesera eradicati in urma cu 300 de ani in Marea Caraibilor dar nu era asa.Un incubus putea infesta alti 6 numai intr-o singura noapte.Sorbind picatura cu picatura din cadavrul cainelui, simtea cum se umple de o energie inexplicabila, simtea cum se alataura la ceva, o aderenta la umbre si intuneric, la crima si la orgie demonica.
Acum tresalta de fericire si era cuprinsa de instinctul hidos al lumii acesteia refuzate, un mar oprit care acum se intorcea in:pasi, in vise si chemari.Era o chemare inspre fericire si extaz, implinita in contingent, iar contingentul era chiar sangele si intunericul.
De acum avea sa o arda aghiasma si lumina soarelui, iar mirosul de trandafiri albi avea sa o faca sa verse.
Dupa ce sorbi si ultimele picaturi de sange, murdara de sange pe halat si pe sanii care ii ieseau in relief, batu la fereastra unei camere apropiate intrarii.Stia ca Justine era acasa.Probabil sotul ei plecase la mina aflata la 4 km distanta de ieri si ea ca de obicei dormea singura acolo...asa ca avea sa bata instinctual la geam.Dar nu primi niciun raspuns.Absolut niciunul.
O femeie livida se lingea pe buze acum in puterea noptii, inca mai dorind sa mai simte gustul sangelui.Cadavrul cainelui statea de un ceas si jumatate lat pe iarba, cu capul relativ despartit de corp, iar pana maine, viermii aveau sa colcaie in desfraul lor continuu, nesatui ca si limba lui Desiree.Avea sa se imputa si sa miroasa a carne stricata, dar asta nu avea sa conteze caci in lumea umbrelor domneste duhoarea insuportabila a putrefactiei.
Cu o noapte inainte, in Romania, in fata Primariei din comuna Tarlisua, alti doi incubusi sfredeleau intestinul subtire al unei oi care behaia in chinuri, dupa ce o necinstisera timp de cateva ceasuri.Nimeni nu avea sa afle asta pana dimineata cand politia avea sa dea vina pe lupii din padurea din apropiere.La Cjetje o fata de 11 ani era jupuita de vie de doua vampiroaice.Pe urma avea sa fie aruncata in Dunare.Halcile de carne aveau sa pluteasca in deriva o vreme, pana cand stiucile si obletii aveau sa manance din ea.Copila suferise mult si fusese luata din apropiere de Albertirsza in urma cu cateva ceasuri.Numai ea avea sa stie cat patimise.Caci fiarele acestea nu cunosteau indurarea si cu cat era chinul mai mare cu atat devenea mai intens festinul.Nimeni nu avea sa afle asta vreodata...

Isi duse mana la crucea pe care i-o daduse mama ei la prima comuniune, dar simti o arsura de nedescris si drept urmare, o azvarli in iarba intrucat durerea ii spinteca sira spinarii, ca atungi cand un fulger te alege tocmai pe tine sa te zdruncine.
Crucea cazu neputincioasa in iarba, cazuta avea sa fie pe veci.Desiree facea pasi decisi spre lumea intunericului , acolo unde Domnul ei o astepta, inca de cand se impreunasera prima data si se trezise cu acele urme pe gat.
Decise sa sparga geamul cu mana stanga, taindu-si venele, iar un sange negru incepu sa curga suvoaie pe halatul verde, care aducea miasma putreziciunii, ca de mormant.O femeie ca de varsta ei tresari din pat.Cu un gest nefiresc, Desiree se arunca in camera, cazand pe podea.Ochii ii ardeau in cap ca la lupii ce cutreiera muntii Europei Centrale, in cautare de prada.Acum simtea mirosul codrilor si al izvoarelor din tara indepartata a lui Gavrilo, acela care o facuse sa devina a lui si a lumii intunericului pe vecie...
-Cine esti?tresari ca zdruncinata de o putere inerenta ei, femeia din pat.
-Cine sunt?Sa spunem...o fost colega de banca.Ma mai tii minte?!
Desiree incepu sa rada frenetic scotand limba si suierand in linistea noptii.
-Am venit iubito sa te eliberez...Mi-e foame si tu imi vei da de mancare.Mai tii minte cum faceam la Scoala Catolica?
-Desiree?Tu esti?Justine incepu sa fuga din colt in colt disperata in agonia prazii care stie ca va muri in curand.Ce este cu tine?
-Nimic nou.Mi-e foame.Ochii ei incepura sa sclipeasca si mai intens, iar lumina Iadului se facea intrevazuta in privirea ei, prin care un suflet condamnat la desfrau vesnic isi cerea ofranda.
-Am fost colege.Nu-mi poti face asta.Desiree se apropie si mai mult de ea si isi arata coltii intr-un mod senzual.
-Vreau sangele tau, iubito.N-am venit aici sa pierd vremea.Justine se facu ghem pe podea.Justine se facu ghem pe podea.
-"Bucura-te Marie cea plina de har, Domnul este cu tine, Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul trupului tau...Desiree cu o ultima sclipire in ochi, se napusti asupra fostei sale colege de banca.
-Acum nu te mai ajuta rugaciunile pe care le invatam pentru liturghia de duminica.Te eliberez, Justine.Vom trai libere in intuneric impreuna.Ar trebui sa-mi multumesti pentru asta, proasto!
-Iisus...termina ea rugaciunea, scurgandu-i-se bale din gura desclestata.

In curand femeia-incubus incepu sa sfartece maruntaiele lui Justine dupa ce va fi eviscerat-o, desfatandu-se cu inima ei inca batanda.Dupa ce festinul si intregul supliciu lua sfarsit, incubusul sari din nou pe geam, si descoperi ingrozit lumina firava a zorilor care anuntau de peste mare ca o noua lume se ridica puternica in lumina zilei.
"Puternica pana deseara cand va incepe din nou petrecerea.Maine seara mi se va alatura si ea".Incepu sa alerge frenetic plina de sange uscat spre casa, casa care avea sa devina un cuib, si nu avea sa mai semene in veci a locuinta omeneasca, deoarece durerea si pacatul pusesera stapanire pe ea.Soarele deja se ivise deasupra nivelului marii, cand Desiree se arunca intra in curtea casei sale.
Pisica incepu sa miorlaie neincrezator, intuind pericolul...Festinul incepu...caci carnea de pisica era mai dulce ca niciodata.Deja Desiree avea sa o pastreze intr-un borcan, mai ales grasimea pe care avea sa o guste mai tarziu.Dupa ce o jupui, arunca maruntaiele si blana caci era satula deocamdata.
Deocamdata...mai era totusi destul pana deseara...cand se va desfata din nou, iar de data asta locuitorii din Riviere Salee nu mai aveau nicio sansa.In Romania incepea o noua noapte iar Tarlisua si Lunca Ilvei intrara din nou sub asediul creaturilor intunericului....o noua noapte dedicata altarelor sangelui si a focului ce mistuie sufletele damnate tocmai incepea.