Ba, ce baiat am fost..

Ma simt misto cand scriu postul asta.Fericit,debordant de implinit si foarte dornic de necunoscut.Nu o sa scriu rahaturi de genu ca acum imi "vine sa musc din viata cu pofta", traindu-mi clipa, din simplul resentiment ca viata nu e un mar.Asa ca nu am de ce sa musc din ea.Si mai ales cu pofta.
In postu' asta o sa ma uit cu nostalgie la ce as fi fost io dispus sa fac daca...

Daca mai aveam 19 sau poate 20 de ani.


Pai daca mai aveam io 19 ani sau haide 18 si dadeam 17 examene cum am dat acum, mi-as fi ciuruit iar fiecare lob, buza, limba si alte alea, dupa fiecare examen luat, asa cum am facut la BAC, dar mai degraba mi l-as tatua pe Ganesh pe spate...ca e mai kinky si pizdelor proaste de pe plajele calduroase le plac tipii cu tatuaje kinky, groovy, etc

Daca as mai fi avut 18 sau 19 ani probabil ca as fi tinut iar petrecerile si bautele si m-as fi laudat cu cat am fost eu capabil sa beau si sa retraiesc moemntele caderilor mele pe jos.Acum nu stiu daca as mai iesi o seara in oras daca nu s-ar anunta a fi una spectaculara.Statu in casa rockz anyway.

Daca as mai fi avut eu 18 sau 19 ani cu siguranta as fi fost agatat usor si as fi manifestat un interes sporit pentru gagicile bune care se freaca de tine prin bar seara pe la 1 00, as mai fi salivat dupa una care danseaza lasciv sau pur si simplu dupa una care-mi face complimente, imi lauda tinuta si-mi apreciaza cunostintele.Cat de tru.Si chiar as fi iubit-o pentru urmatoarea luna sau pentru urmatoarele doua luni cand ea s-ar fi plictisit sau eu n-as mai fi avut timp.
Acum nu mai e vorba de timp.E vorba de chef.Stiu, sunt un om trist.

De ar fi dat Domnul sa mai am fabuloasa varsta de 19 sau 20j de ani as mai fi craierit pe strazile Bucurestiului noaptea pe la 12-1...in cautarea unor bodegi.Ce pacat ca acuma la ora 22:30 ma grabesc sa prind ultimul metrou.

Daca as fi avut 19 sau 20 de ani, probabil ca as fi avut credit pe telefon, probabil ca as fi fost mereu disponibil...probabil ca nu m-ar fi durut picioarele asa cum ma dor seara si nu as fi folosit gel relaxant pentru circulatie.:)

Daca as fi avut 19 sau 20 de ani as fi stat descult in iarba cu una si i-as fi povestit ce frumos e sa te uiti la soare si la luna si sa-i spui cu sinceritate(da, atuncea nu bagam vrajeala, eram sincer)ce buze misto are ea si cat de speciala e ...
si cat de norocos sunt eu sa o am.
Acuma de cand cu criza pentru mine toate sunt unice si speciale pentru o noapte ca dimineata le expira termenul de valabilitate.Si nu consum chestii expirate.Ma intoxic repede.

Sunt un drama king, cum zicea o anume cineva.Si un nenea si un obosit deopotriva.Si cand te gandesti ce "baiat de viitor" eram, oai, God, si ce baiat am fost io la usa parintilor...si ce sclav jegos corporatist am ajuns.:)

FCRP.3 ani plini cu oameni

Asa cum reiese din titlu, acest post este concentrat asupra celor trei ani petrecuti la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice din cadrul SNSPA-Bucuresti, facultate pe care tocmai am absolvit-o.
Dintr-un sentiment al despartirii fata de unii oameni pe care i-am cunoscut aici, ma voi abtine sa comentez despre oroarea de a locui trei ani in Bucuresti, despre superchiriile pe care le-am platit si despre infinitul numar de nopti nedormite, asezonate cu enrgizante si cafea.Sentimentul despartirii anuleaza de fapt acea scarba colosala nutrita de altfel si fata de materiile marca FCRP, de sistemul insusi sau fata de ideea ca ai frecat duda trei ani si ca nu te-ai ales cu nimic si ca pe licenta ta se vor rahati porumbeii, dar in the long run...sa zicem ca voi ramane cu impresia ca a fost un loc in care socialul a primat si ca asa am putut cunoaste unii oameni deosebiti pe care nu speram sa-i cunosc.


Before FCRP:avem un colegiu national cu aliura de grup scolar, o clasa de manelisti si retarzi, dorinta de socializare:0 si incredere in sine mai joasa decat Groapa Marianelor.Singurele escapade ramanand cele din cadrul olipmiadelor nationale in care puteam cunoaste oameni altfel, dezinvolti si gata sa incerce noul, sa comunice , sa descopere, sa le pese.Intr-un astfel de ambient am cunoscut-o pe Andreea.Cine este ea...putin importa.Ceea ce este foarte interesant este ca femeia asta mi-a demonstrat ca se poate.Cand spun Andreea spun vointa.Iar dupa 3 ani de facultate probabil o sa spun "vointa tare"...pentru ca Andreea mi-a fost si colega de facultate si culmea...de la ea stiu de aceasta universitate.


Anul I: sau "Aetas Aurea"

Anul I a fost anul in care am petrecut cele mai multe zile din viata mea la BCU, a fost anul in care am iesit cel mai mult la baute, anul in care am organizat cele mai multe petreceri, anul in care am mers la cele mai multe petreceri din cadrul facultatii, anul in care invatam la orice materie si-mi luam si optionale in plus, anul in care n-am avut nicio absenta si veneam integral si la cursuri.
Tin minte ca pe primul semestru, dupa cursuri obisnuiam sa mergem in Jack...sau oriunde unde se bea bere...etc.
Primul an a fost nesperat de plin, anul bodegilor,anul in care am borat cel mai mult de la alcool, anul betiilor, anul voluntariatelor, al concertelor...everybody loved me.
Anul I a fost anul in care m-am luptat cel mai mult pentru medii, anul in care ma pregateam foarte mult pentru orice seminar si anul in care am fost integralist.Atunci chiar imi placea facultatea si chiar credeam ca imi va folosi la ceva.

In octombrie aveam sa aflu ca desi intre mine si linia de buget erau doar 7-8 persoane cu medie similara, niciunul dintre noi nu avea sa pupe vreun buget pentru ca deh, erau cazuri sociale si alte cazuri si mai "speciale" care se pare ca trebuiau sa stea la buget, neimportand media.
Pe langa aceasta lovitura nu tocmai suportabila, am facut o scurta analiza:well...cu ce m-am ales dupa primul an?Cate chestii noi am invatat?Cate chestii practice am invatat?0.Ok...la anul mai rarim cu prezenta si mergem doar le ce ne foloseste.


Anul II: Anul Desfraului


Anul II a fost anul introvertirii, anul in care am mers sporadic la scoala, anul in care am stat cel mai mult in casa, anul in care am bagat etanol in mine cat altii pentru 10 ani, anul in care am fost high mai tot timpul, anul multiplelor incercari de suicid, anul primelor 4 restante, anul dezlipirii de realitate, anul in care facultatea deja era pe ultimul locusor...anul in care BCU nu mai exista, nici petreceri fcrp, anul in care pe prietenii de la facultate ii vedeam mai des in mediul virtual, anul in care am depins mereu de pastile, anul in care dormeam pe timpul zilei si stateam treaz pana dimineata la 07:00.
Anul in care am pierdut total acea dorinta de viata.Anul mortii mele spirituale.:)

All we are is just dust in the wind...



Anul III:Anul zen.


In ultimul an, am ales sa parasesc draga noastra tara pentru o cura ca sa zic asa "muy lejos" :))), departe de tot si de absolut toate cele intalnite inainte.Am stat departe de romanica noastra vreo 8 luni, am respirat alt aer, am facut alte conveniente, am uitat, m-am regasit, am gasit o forma de spiritualizare noua.Dar mortul viu nu se mai face.M-am regasit prin Alpi, prin burgurile Belgiei, prin parcurile Londrei, pe plaje nisipoase, prin baruri vechi...
Incet, m-am descoperit pe mine.Si stiu pentru ce am facut asta.Stiu.Mi-am dorit cariera si bani si siguranta.
Si m-am cam pisat cu jet pe treburi gen "luv, care'n drugs"...a fost anul unui miserupism total in care NU AM VENIT DELOC LA FACULTATE.Si nu am regretat o clipa treaba asta.Am zis de la inceput: scopul ultim este sa termin cu aceasta facultate fiind si prima mea facultate...ideea e ca trebuia sa o termin cu stressul minim.Acela de a veni in Bucuresti, implicit de a da pe la cursuri si seminarii.
Si asa se face ca am ramas cu 16 restante+reexaminari pe care le-am dat in 3 saptamani.Kewl, isn't it?

Si daca atunci cand m-am intors din Italia aveam 94 de kilograme, dupa sesiunea de restante+reex. aveam 86.:) Si fire albe in barba.Deci sunt ok.

Nu regret nici treaba asta pentru ca am terminat cu facultatea si mai am de platit cateva rate la taxa si de dat licenta.Deci e foarte bine pana acum zic.La apitolul asta chiar a fost ok, desi foarte solicitant din punct de vedere al neuronilor.

Acesta a fost anul in care am fost admis la Coventry, anul in care voi pleca definitiv in UK si anul in care mi-am dat seama ca viata profesionala este esentiala pentru ca eu sa fiu implinit.

Acesta va fi anul in care voi parasi pentru o vreme destul de lunga Romania.In acest an mi-am dat seama ca majoritatea prietenilor din facultate imi vor ramane prieteni si peste ani...ca facultatea pentru mine a fost de fapt un mediu in care am cunoscut oameni si le-am oferit sansa sa ma cunoasca.
Sunt sigur ca voi intalni peste ani sau chiar in lunile ce vin o parte din ei prin diverse tari din Europa...sau Asia...avand in vedere ca o buna prietena pleaca definitiv in Malaysia.Si pe care o voi revedea de-abia vara viitoare.:)

Ideea e ca pe oameni ii pastrezi.Ei raman acolo.Ei raman...acolo.Uneori acolo e la mii de kilometri, dar deodata kilometrii devin 3-4 kilometri.
Totul e sa crezi in tine.Si viitorul este al tau.


Cu ceea ce ramai pana la urma sunt:locuri, imagini, oameni.Enjoy, people.

Despre complexul gazelei Thomson.

Cu siguranta multe dintre Domniile Voastre au auzit despre fragila si agera gazela a lu neica Thomson(o gasiti in atlasu' zoo si sub numele de Eurdocas thomsonii), una dintre creaturile erbivore cel mai des intalnite prin savana africana.Trup zvelt, coarne medii si subtiri, apetit sexual ridicat si...o cina pe cinste pentru lei...cam asa as putea corbora(vedeti ce frumos suna?:D) trasaturile acestei cervide.
Cine a fost nea Thomson asta, iarasi nu ne intereseaza, pentru ca nu e vreo chestie de apare prin cursurile unei anumite facultati( nu dau nume :))))...a se mentiona ca in aceasta perioada incarcata de restante si (sa speram ca nu!) RE-examinari, memoria mea trebuie sa aiba la cunostinta doar noname-urile, astea...personajele marcante sau mai bine zis personalitatile care au marcat semiotica, PR-ul, marketingu' sau stiintele politice.Stiu ca toata lumea ma invidiaza acum...da asta e.:D
Asa...sa revenim la oile si cervidele din batatura.Cu totii stim ca in societatea(bolnava) in care ne ducem zilele, instinctul de turma este puternic evidentiat iar tot ceea ce nu este conform acestui instinct primar(uneori poate fi tratat si ca primat), este:anormal, absurd, aiurea, uncool, ingrasa, are e-uri, e iac, d-astea.
Acest comportament este pe cat se poate de uman si de multe ori face parte din normalitatea speciei de care(din foarte mare pacate) apartinem.Oamenii din jur preiau in mod constant atribute si moduri de a concepe lumea, chiar din regnul animal, in special de la cervide, mai exact comportamentul acestei gazele Thomson.

Complexul Thomson este un complex amplu care se remarca in grupurile mari de indivizi, atunci cand acestia ochesc(recepteaza) in aria lor vizuala noul, ACELA, diferitul, strainul, moartea, necunoscutul, repulsia.Manati de angoasa, ei devin sclavii propriilor stimuli si isi dau seama ca in arealu lor de desfasurare a aparut ceva strain despre care nu stiu nimic.
Prima reactie este dilatarea pupilelor, a doua fiind intoarcerea capului, urmatoarea fiind cea a cotului sau a cotuirii celorlalti membri din grup(cireada, turma).Insii care prezinta simptomele fricii de nou, sau a acestui astonishment cand dau moaca-n moaca cu ...hai sa-i spunem realul, nu cunosc decat realitatea grupului de care apartin.
Ei au o certitudine a grupului lor si de aceea, simpla imixtiune in aria vizuala a unei alte entitati le da starea de repulsie, uneori groaza.


Vizual, v-as ruga sa va imaginati o dupa-amiaza incendiara in savana africana, unde laolalta zebre, antilope gnu(care pun pariu ca au lapte mai bun ca vacile din Alpi) si gazele a lu neica Thomson asta, pasc in voie iarba arsa...si alte socoteli.Deodata, se aude o pasare.Prima gazela intoarce capul si beleste ochii inexpresivi catre tufisuri.Pericolul este aproape.La 2 secunde, toate cele 125 de capete de gazela Thomson intorc capul in aceeasi directie.Nu gandesc, insa urmeaza instinctiv gestul primeia...acela de a-si intoarce capul si de a beli ochii catre zona tufisurilor...banuiesc, ca daca ar avea si ratiune, ar putea barfi.Disting silueta unei feline.E o leoaica ce incearca sa sfredeleasca cu privirea materia din care e compusa o gazela de-asta.
E senzatia aia de nolife.Just flesh.
Nu, eu nu sunt impresionat de moartea caprioarei si alte treburi.Felinele dupa ce ca arata super misto, mai sunt si inteligente si hey!au asa, o latura dark...cum are de fel si pisica din apartament, dar asta e alta treaba.Strapung materia si vad dincolo de suprafata asta captusita cu resturi.
De-asta imi plac mie pisicile mari sau mici.

Acum sa ne indreptam studiul de caz catre exemple concrete din savana urbana.

E1: Hypermarket Cora:

O duduie ca la 36 de ani cu un copchil de mana la vreo 4-5 ani, pune pe bara aia rulanta pe care se pun produsele cand tre sa le platesti cica la casa ce a cumparat, si incepe sa insire...una alta.Femeia luase niste cutii de bulion(ce-i drept cam de calitate indoielnica), niste orez Battisti din ala cu bob lung, niste masline si cred ca mai erau puse si cateva fileuri de somon...si nu zic asta intamplator, pentru ca stand la coada, imediat dupa dansa, o retarda in spatele meu zice:

-Fata, vezi ce-a luat asta?A luat somon.
-Las-o dracu ca tu nu vezi ce mai pus pe bara aia...a luat bulion ieftin si orez scump, masline de 2 bani si somon frate.Crap nu putea.
-Ne-am dat dracu', zice o voce de frecangioaica, mai in spate.
-Las-o fa de saracie...

Cam asa mi-au revenit cuvintele in memoria afectiva, asa redau.Biata femeie isi luase si ea sa faca ceva papa bun, pentru ca din cate am intuit eu nu se numara printre cele 2 milioane de nevastuici de la Dalga care fac "mancare de paste" in loc de paste cu sos si iahnie in loc de cartofi la cuptor, dar in lumea asta faina, se gasesc idioti si revolutionare de-astea de la Palamida, care au uitat oala cu sarmale acasa si se pun sa comenteze.

A se remarca imediata intoarcere a capului catre cosul femeii si catre bucatelele de somon cu pricina.In acel moment, reactia mea a fost inversa, si anume aceea de a numara cate capete au fost intoarse.Cred ca am numarat 4 ori 5.

Cireada de gazele Thomson: oamenii de la rand.
Emitator potential pericol/element strain: retarda din spate.
ELementul strain:femeia, copilul si preferintele ei culinare.


Ex2: din seria "In curtea scolii"

dupa cum am mai mentionat, anul asta mi s-a cam rupt ca sunt anul 3 si nu m-am dus deloc.:) Nu a fost o decizie inteleapta, insa nici ceva la modul la care constiinta mi-ar face scandal la usa zilnic.In fine, ma duc io cu o treaba acu vreo saptamana si ceva la facultatea la care sunt(cica inca nu s-a tinut cursul de absolvire, deci inca sunt)...si dau sa intru in curtea respectivei facultati.
Pe de o parte si de-a alta arespectivei curti, erau cate o turma de-asta, cireada de indivizi iesiti la fumat, formand grupuri compacte.
Scena a fost oarecum tragi-comica, deoarece inca nu iesisera studentii in pauza, turmele astea se vroiau "la o tigare...inainte de seminar".Ideea e ca desi urasc soarele si purtam ochelari de soare(tocmai pentru a incerca oportunitatea unei atentii distributive), eram in sunlight exposure, moment propice pentru fiecare din emitatorii fiecarei cirezi de a da alarma.
Cand am ajuns la jumatatea curtii, deja si de o parte si de alta, insumat erau intoarse 30 de capete.
Senzatia a fost gen wtf, dar...imediat am facut legatura ...Cum s-ar simti un ghepard sau un leu in tufisuri atunci cand si-ar da seama ca tocmai a fost descoperit...probabil ar percepe masa asta de insi, drept flesh, o masa de carne...statica.
Cam asta a fost senzatia mea cand am fost intampinat in aria vizuala de acele bucati de carne.Probabil eu eram ceva nou.Eram pericolul si moartea si neajunsul si intunericul cu ele laolalta.Si o data cu acestea si frica.
Oricum, lumea se vede foarte bine prin ochelari de soare.De fapt, neasteptat de bine.(mai ales pentru ac cel putin eu nu mai am asteptari de la oameni).

Evident ca acelasi instinct al gazelei Thomson s-a repetat si cand am iesit din splendida curte a facultatii.



Cireada de gazele: grupul de persoane din curtea unei facultati din Romeinia
Emitator potential pericol: o gazela sau alta.(ce frumos a sunat...)
Elementul strain: io.(:D)


Ex3: metrou...the daily joy


Scurt pe 2: Metrou plin cu moace obosite, cu pensionari, babe, dudui de-alea cu coada pe spate, tocilare cu hartii pe brate, cateva pitzipoance care se faceau ca citesc ceva literatura pe val, un emo ori doi, pentru gust...si eu.(chemical X)...stiti am impresia ca metroul in sine e ca un ghiveci de-ala de-ti vine sa borasti dinainte sa-l mananci.Te uiti doar cum arata si-i simti mirosul.


La Izvor intra un tip cu dreaduri...parea ok, omu' asa, gen se suise in metrou si incepuse sa se uite pe geam, pierdut oarecum in peisaj.O gagica sparge un balon si-i zice la o alta:
-Ce are si asta n cap...
-Muhahaha...(un ras strident in fata mea).O muiere(care se vroia studenta, bine ca fiinta o fi avut 18-20-23 de ani nu stiu)...pentru mine tot tanti ramane, adica genu' ala de milf dorita de aurolacii de la Gara de N...insa nu asta e important.
Mi-a atras atentia felul in care era imbracata.Imaginati-va ceva gen balena albastra incalatata cu Conversi cul, dresuri galbene pe trend, fusta cu buline...bolero...si nelipsita bentita pe cap...cu funda.
Plus ca se pare ca tenu ei imbibat de cosuri nu a auzit vreodata de laboratorele Vichy sau Garnier sau orice altceva care aplicat dimineata cu putina apa scade riscul de a-ti expune moaca precum bombardamentul de la Hiroshima.
Si pana atunci discutase cu bbf a ei despre maineventul saptamanii, Noisettes...cre'ca se vroia o trendoasa de-asta care ia de fel toata lista de pe la eventim sectia Urban (shit)...events.Da cred ca daca o scarmanai asa oleaca,se cam ducea dracului instinctu ei de autoconservare.Asa ca'chestie.

Dupa cum spuneam, la ticnalu aleia, au intors capetele alte 4-5 gazele catre tipu' cu dread-uri de privea pierdut.

Cireada de gazele: oamenii din metrou
Emitator potential pericol: unfuckable bitch
Element strain: tipu' cu dreaduri.

Si dupa cum va povesteam, traim intr-o lume plina de oi si antilope...de arici si de bursuci, de gazele si de vulpi cu rabie.
N-ar fi mai frumos sa fie populata lumea de sacali si de coioti, de lei si gheparzi, de lupi si de pantere ce ranjesc de cele mai multe ori salbatic?

Cu siguranta nu ar mai intoarce nimeni capul atunci...:) Si daca ar intoarce, ar fi halit. >:)

E plina lumea de ciudati.

Si eu sunt unul dintre ei.Da, nu sunt un om normal, ceva de genu regular joe.De aceea, e foarte greu sa disimulezi acest rol social, de moment ce ti l-ai asumat.Tot din acest punct de vedere am deosebita placere de a anunta si consecintele pe care le atrage propria ciudatenie.But it's lovely.
O buna prietena mi-a spus acum vreo doua seri ca este foarte greu sa incerc sa par normal, de moment ce natura mea nu e una comuna.A fi o persoana ciudata presupune a atrage dupa sine un numar deosebit de mare de persoane poate si mai ciudate.De aici si dorinta de atrage persoane normale.Insa nu si nu.Se pare ca eu atrag numai oameni dezaxati si asta ar fi un cuvant bland.Solutia optima, zic eu ca ar fi retragerea din lume.
La alimentara, in spatele scolii, vis-a-vis la chiosc, in curtea facultatii...peste tot vei da de oameni ciudati, mai ciudati ca si tine care te vor ochi si iti vor cere prietenia.Romania este de altfel si o tara cu un deosebit potential in ceea ce priveste numarul de persoane bolnave psihic sau care sufera de numeroase manii.Suntem o tara de maniaci si de teribilisti.
Or, in Bucale, sansa de a da peste persoane cu tendinte schizoide sau care contrastant, iti dau de inteles ca au la activ ceva nevroze...este deosebit de mare.De aceea, constientizand totusi ca sunt un ciudat, imi repet in fiecare zi inainte de a da piept cu orasul:"Comporta-te ca un om normal...comporta-te ca un om normal, comporta-te ca un..."
Si tipu pe care-l vad in oglinda, pare sa inteleaga ce-i spun si sunt sigur ca nu ma va dezamagi cat timp ma voi afla in oras.
Dar in afara noastra de fapt este Iadul, si odata cu el apar si diavolii cei multi care tind sa absolutizeze...si fiecare om din jur este un diavol.
Inteleg ca nu sunt un om din turma, insa nu inteleg de ce daca-mi dau silinta sa fac parte din turma...(care uneori poate reprezenta normalul)...nu-mi reuseste.De ce tre' sa dau peste pizde schizofrenice sau uitate de lume sau... care la 24 de ani isi traiesc perioada rebela a vietii, sau oameni care isi intorc capul cand intr intr-un bar sau intr-o institutie...e instinctul ala de antilopa Thompson, despre care voi scrie putin mai tarziu.
Sa ma simt invins?Sa inteleg ca e anormal ca la aproape 22 de ani sa nu mai fii teribilist si sa incepi sa te axezi pe chestii de viitor gen profesie sau cariera?
Sa ma simt aiurea totusi?Sa inteleg ca daca petrec foarte mult timp in casa si daca imi exercit dreptul de a cunoaste pe cine/cand vreau...e anormal?
Sa inteleg ca sunt ultimul descendent al speciei mele?
Ok, ciudatenia are multe fete, in sensul bun dar si in sensul rau...dar uneori ideea de a nu fi ca restul devine un blestem, pentru ca te simti invins sub povara propriei identitati.
Deocamdata ma retrag din lume.Si incep sa visez cum ar fi sa fii inconjurat de normalitate.Si sa ai teluri mediocre.
Ok...brain...let's go salsa tonight.