Tuesday, November 15, 2011

Despre naturalism

Naturalismul m-a fascinat întotdeauna prin bogăția de elemente pin care își construiește realitatea.Îi este superior realismului care doar creionează o copie fidelă a realității.Naturalismul însă se asigură că nu îi va scăpa niciun detaliu, nu va omite nicio trăsătură a vreunui element real.
Este un stil adevărat, bogat, eteroge și compact.Este însăți esența Adevărului.Fie că vorbim de pictură, artă decorativă sau literatură, naturalismul este observat ca o fereastră deschisă către lume, proiectând un orizont conform cu realitatea, complex, prin care cititorul poate face apel la propriile simțuri.
De multe ori am folosit sinestezia pentru a induce cititorului plăcerea lumii pe care o descoperă.Apelul la mai multe simțuri este acela datorită căruia suntem capabili să atingem, să simțim sau să vibrăm în conformitate temporală cu personajele.
O literatură potrivinică Adevărului este aceea în care realitatea este multiplicată până la abstract, iar după cum știm abstractul nu poate fi perceput prin simțuri.Dar poate fi intuit, iar intuișia nu oferă o cale spre Cunoaștere.
Aici s-a dat de zeci de ani bătălia crâncenă între scriitorii absurzi, avangardiști și naturaliștii care păstrează intact firul epic al realității.
Mereu mi-am imaginat simbolistica naturalismului ca o Carta Marina alcătuită din mii și alte mii de elemente care impresionează prin vechimea și veridicitatea lor.
Naturalismul a avut mereu curajul să spună "EXISTĂ UN SINGUR ADEVĂR.REALITATEA ESTE DOAR UNA.ȘI ESTE DEFINIT PRIN AUTENTICITATE ȘI BOGĂȚIE".
Pentru că iată, în artă putem vorbi uneori și despre multul cel frumos, multul care impresionează și ne ia ochii, căci iată se pare că ce este mult, enciclopedic este de fapt întruchiparea Adevărului unic.

Monday, November 14, 2011

Personajul.

Așa cum citeam prin manualele de psihologie la capitolul "Personajul" despre atribute și despre valori însușite de către un individ, toate astea scrise într-un limbaj vag, alteori rigid, ne amintim că personajele sunt de multe ori reprezentări inconștiente ale propriilor trăiri.Ceea ce am experimentat și ceea ce am gustat în trecerea prin viață.
În prima mea carte, "Povestea Jamilei", personajele apar conturate concret, ele au o formă, au dorințe, mor pentru o cauză.Ai zice că nu au depășit sfera romantică a secolelor 17-18, dar iată că personajul ia asupra sa o serie de atribute specifice epocii noastre.
Deși este plasat acum aproape un secol depărtare de societatea anului 2011, trăirile și pornirile fiecăruia dintre personajele din carte se aseamănă cu oricare dintre trăirile omului de rând din epoca noastră.
Mereu mi s-a părut magic cum pornind de la o simplă idee se ajunge la un set de valori care vor da naștere unei entități nemuritoare.Unui personaj.
Memoria colectivă păstrează eroii și eroinele.
Așa cum Carl Jung atrage atenția asupra densității de simboluri cu care operează inconștientul individual și prin urmare inconștientul colectiv, este important să precizăm faptul că personajul nu are autonomia interpretării.
El are soarta dinainte scrisă de către autor.Nu putem vorbi deci de o trăire autentică.El învinge timpul prin propria existență, ca orice erou prin gloria sau absurdul său.Dar va fi mereu lipsit de autonomie.
Și totuși, la urma urmelor după orice carte citită, câți nu ne-am întrebat : Cum ar fi fost oare dacă toate personajele astea ar trăi printre noi și ar lua o formă concretă?
Ideea este că chiar dinainte să formulăm această întrebare, personajele îndrăgite se vor fi sălășluit deja în lumea noastră, ancorându-se în propriul univers.
Cum?Prin puterea interpretării de care noi ne putem bucura.Interpretându-ne lumea, le oferim și lor posibiliatea unor universuri paralele.
De ce sunt ele vii?Pentru că sunt suflet din sufletul nostru.