Wednesday, September 23, 2009

Romanian trip.(sau de ce nu vreau sa ma intorc in Romania(


Uhm...a trecut vreo saptamana de la super tripul meu in Romania.(nu spun excursie, las asa "trip"...e mai cul...nu stiu, da mai bine, never mind.Niciodata nu speram ca Bucurestiul sa ma sperie asa cum a facut-o de data asta.De fapt am avut revelatia minunata si anume, ca eu si Bucurestiul nu vom fi prieteni niciodata.Deh, io baiat de provincie am incercat, el nu si nu.

Totul a inceput intr-o frumoasa seara de septembrie, cand am aflat dupa cina, ca trebuie sa revin urgent in Romania pentru ca si deoarece din varii motive am ramas pe drumuri, adicalea doamna proprietara ne-a dat afara...well...ceva gen daca nu vii in 7 zile hainele tale zboara in strada.Fara a bea red bull in prealabil.

Bine...si ca sa fie ecuatia completa, a urmat o suita de 3 nopti nedormite in care m-am zvarcolit de pe o parte pe alta, mai ceva ca pastravul lui Schubert...culminand cu scuiparea de sange intr-o dimineata, o prea alba dimineata.
In mai putin de o saptamana am gasit in nelinistea mea tot felul de oferte unde sa stau:pe Magheru intr-o hruba cu teckelu sau maidanezu ce-o fi din dotare a gazdei, ba cu persoane care "ma invythau sa sthau q ei", cu manele people sau cu cupluri.
Frate, mi se pare ffffoarte ciudat si deplasat in acelasi timp atunci cand esti "cuplu" sa pretinzi ditai apartamentu cu 3 camere semidecomandat pe care sa-l imparti cu persoane singure.Gen:Iote cine suntem noi, noi suntem cuplu, si te facem pe fata pe tine, sic!

Apoi au urmat alte si alte oferte care mai de care, de la nimfomane la "baieti cuminti, seriosi care au camera lor si care nu consuma alcool, nu fumeaza, nu beau...nu vorbesc mult...si nu prea ar vrea personal feminin in casa".Bine, cred ca au gura ocupata mai mereu, de aceea sunt asa tacuti.Nu ca as avea ceva cu insii mai taciturni de fel...da asa ca idee.

A venit si ziua suitului la low cost(desi sa dai 280 de e nu pre ae low cost, deh ... asa e cand iti iei beletu azi si pleci poimaine)...si luandu mi la revedere de la parintii mei si de la vecina mea Patrizia...am ajuns in superbul Bucuresti...orasul tentacular al destinelor unde regasesti aceeasi apasare cauzata de criza.Nu stiu, eu as pune o placuta la intrarea in Bucuresti:Bucuresti-Orasul Crizei...sau Criza city...ca un fel de placuta bilingva pentru cei ce nu ntelege.


Luandu-mi lucrurile de acolo si mutandu-mi-le la o prietena, Paula careia i multumesc pe acesta cale si care m-a gazduit o noapte la ea...am respirat pentru cateva momente usurat.

Desi ma simteam foarte obosit mi-am luat un pachet de tigari de foi si m-am dus langa copiii emo(care sincer mi s dragi de altfel) de la TNB si am inceput sa fumez.
Imi asteptam prietenii cu care urma sa merg la un concert la Atheneu unde avea sa concerteze un alt prieten de-al nostru, Oliviu...al carui blog il veti regasi in lista mea.

Si cum n aveam de gand sa pierd sansa de a auzi vioara maestrului Oliviu...m-am gandit sa particip in acea seara la spectacol.Si a fost unul frumos, unul reusit chiar.
Acel spectacol dedicate valurilor Dunarii lui George Enescu mi-a mers la inima, si m-a impresionat totusi...oameni de valoare ai acestei tari care stiu sa te transpuna in alta lume...mai buna, unde nu exista criza, nici nesimtenie, nici cladiri ceausiste.Un Bucuresti al valorilor...un Bucuresti utopic, care are destinul Atlantidei odata cu terminarea spectacolului.

Ma gandesc ce salarii au acesti oameni, care este viata lor...cum spuravietuiesc.Merita mai mult, dragii mei?Da?Chiar merita mai mult?Sunteti siguri?

A fost o surpriza placuta cu siguranta.Urmatoarea zi a fost o zi bucuresteana tipica, o zi in care tot ceea ce mi-am dorit a fost sa se faca noapte si sa mi vina avionu si sa plec.

Peste tot lume stresata, peste tot forfota, injuraturi...discutii despre bani, bani, bani...munca pe degeaba...teluri marunte...si totusi, nu-s oamenii de vina...asa s-a incetatenit.E criza, deci avem probleme.De un an jumatate numai asta aud.

Am stat, neavand unde o zi intreaga in soare in fata Universitatii de Arhitectura "Ion Mincu", consumand diverse sucuri in exasperarea timpului care parca statea in loc, vazand un amalgam de oameni stresati perindandu-se prin fata mea.
Ma duc la Spring Time, cer o salata, aia sare repede cu :"Avem coleslaw...", eu ii cer salata de sfecla rosie, ea sare iar cu "coleslaw"...mama mi se impleticeste si limba cand pronunt.

Deci in Rumeinia daca ceri o amarata de salata de sfecla, lumea se uita la tine ciudat.In schimb e normal sa ceri un "coleslaw"...e si mai ieftin, e si mai eficient, si hey...e din America!!
Pe sistemul:"Or sa ne salveze americanii"...bucurestenii inca mai considera cul asemenea elemente preluate epigonic de peste ocean.

Intru intr-un magazin, Timberland sa ma uit de niste bocanci.Nici n-apuc bine sa examinez o pereche maro deschis, ca sare alta distrusa:"Vezi ca aia nu s la oferta, is mai scumpi..."
Adica daca ii vroiam pe aia care erau vreo 3 milioane si ceva, adica vreo 85 de euro, ceea ce nu-i o avere (spun eu), nu era ok.Trebuia sa ii vreau pe aia care s la oferta.Pe urma am inteles de ce era atata de straniu gestul examinarii mele..."pentru ca e criza"...tot distinsa vanzatoare m-a lamurit.
La care io..."Ooook."

In fine...astea au fost cam scenele magistrale ale celor 48 de ore petrecute cu succes in Romania...picant ar mai fi totusi de mentionat si scurtele interogatii de prin aeroport gen:"Hables espanol?"
La care io:"Is roman, bre, chill!"...no comment.
...sau micile sporovaieli pe care le-am auzit pe ruta Universitate-Piata Moghioros din sectorul 6...criza, serviciul, vecina de la apartamentul nu stiu care, ce a mai adus la piata, si viata e grea.

Nu stiu, dar pentru mine sunt chestii care ma deprima sa aud asa ceva numai in doua zile.Criza, criza, criza, criza, criza.

Si daca Bucurestiul are ca a doua natura criza economica, eh...se pare ca in seara asta am intrat si eu in criza.Primesc un comment pe hai cinci de la o individa miss nu stiu cum de prin Ramnicu Sarat, comment care trada cu evidenta necunoasterea ortografiei limbii romane actuale...motiv destul de temeinic de a sterge respectivul "komm".:-s

Fata nu se lasa si imi da add pe messenger, invocand laitmotivul "schimb de liste", sau cum sa ma scuz ca sunt o imbecila.
Ma abordeaza cu:"Bona sera"...la care io: "Buna"...pana sa aduc eu vorba in treacat..."Da de unde pana unde eu cu tine in lista mea?", ma trazneste cu urmatoarea afirmatie...
"Ma le tue foto sono davvero?"(adica pozele tale is pe bune?)
La care io:Da, sunt foarte pe bune...si vezi ca stiu romaneste.(crezand ca o duce mintea sa faca o analogie ca sunt roman).
Nu folosesc photoshopuri sau alte minuni, alea s pentru oameni retardati...totusi...am mai adaugat.
La care mirabila fiinta, imi trimite urmatorul emoticon: :*

La care eu fiind putin cam blocat am mai asteptat sa mai scrie ceva, neintelegand din prima incarcatura simbolica...

:"Dove hai imparato rumeno?"

"Tu fata, ti-am mai zis, ca-s roman...ti-am scris pana acuma n romana, nu vezi bine?"In gandu meu..."Mai ia mananca niste morcovi, niste dulceata de afine, poate vezi mai bine, vaca..."
La care ea:

"Ei na...spui tu asa ca ti place de mine"(bine, de scris nu a scris chiar asa dar acum este o adaptare)

La care eu:Vaya con Dios, hija!(sau cu cine o vrea sa mai mearga numa sa ma lase).I-am dat ignore si m-am rugat pentru cele 7 vieti ale sale...sa se reincarneze si ea in ceva mai inteligent intr-o viata viitoare.Habar n-am...un bonsai, un nuc, un cires, un prun...ceva macar productiv din punct de vedere agricol.

So, dear Romania, you scared me, sis.

Ma sperii tare de tot si mi se pare ca nu mai vreau sa mai dau de tine in urmatorii ani...ma sperie specimenele, ma sperie Bucurestiul, ma sperie criza si ma sperie de moarte vanzatoarele.

PS:Nu s deloc spaniol si nici italian.M-am nascut in Romania, vorbesc fluent limba romana si scriu corect in limba romana.Multumesc pentru intelegere.

In continuare, atasez piesa unei italience dragi mie, care la cei 51 de ani ai ei inca are tupeul sa surprinda lumea...o luptatoare zic io, o diva, o mama, o pulisugista pentru unii, un icon pentru altii, o tanti care canta fain si mie mi place.MADONNA.

Tuesday, September 8, 2009

Si a fost si Jacku'.


Acu vreo doi ani tin minte ca mi-am inceput existenta in acest oras tentacular, plin de oameni adepti ai cultului anti-apa, oras cu cladiri gri, haite de caini fara stapan, gunoaie aruncate pe jos, autobuze care nu vin la timp si multe altele...
Un oras plin de viata, de evenimente, un oras care incepea sa ma inghita, un oras plin de baruri si cluburi in care te puteai regasi, mai ales daca 18 ani traisesi intr-un oras uitat de provincie unde haosul si depravarea au lucrat constiincios ceva vreme.

Una din bodegile unde mi-am inceput existenta, a fost Jack...mda, micul si totusi marele Jack, plin de plete, plin de fum, plin de muzica buna si oameni cu care aveai ce vorbi.Tin minte ca atunci cand eram anul I veneam pret de trei luni aproape in fiecare zi in Jack.Si stiam ca in ziua urmatoare imi doream la fel de mult sa revin...sa beau bere Stejar si sa dezvolt aceleasi subiecte cu prietenii mei.Iar berea curgea in fiecare seara, ma intorceam mereu cu aceeasi placere in locul unde stiam ca lumea e a mea si stateam pana stiam ca e momentul sa prind in fuga ultimul metrou, cel de 11.:D

In Jack acum doi ani daca nu ma insel, intr-o seara ploioasa de noiembrie mi-am cunoscut cei mai buni prieteni...pe care ii am si acum si care regreta la fel de mult disparitia acestui loc de pe harta bodegilor bucurestene.In Jack era cateaua, in Jack era muzica, rockereala, mirosul de parchet umed, lumea imbracata cernit, lumea care vroia sa se distreze, capatanile de vita(sau ce faptura incornorata mai era aia)...in Jack se duceau momente din viata noastra.

Mereu am asociat toamna, ploaia si nu in cele din urma berea cu atmosfera din Jack.Mirosul de heavy metal cu muzica buna de demult, cu rockeri batrani, cu pantaloni de piele... cu rockeri tineri sau simpli amatori, cu parchetu umed imbibat poate de alcool...cu miros de vin fiert iarna...

O bodega la care stramba din nas majoritatea celor care n-aveau legatura cu ce se petrecea acolo, un loc mizer pentru cei cu nasu' pe sus, un paradis pentru altii, un refugiu pentru betivanii care-si beau ultimu franc...acela era Jacku.

Si Jacku nostru nu mai e...nici muzica...nici cateaua...Jackul nu mai e.(scuzati-ma dar mi se pare cam greu sa scriu fraza asta...nu stiu cat de bine a sunat dar exprima realitatea).

Sunt scarbit de faptul ca unele locuri se inchid asa peste noapte, unele locuri care poate au devenit legenda, unele locuri care au unit oameni si identitati, locuri de care oamenii isi vor aduce mereu aminte cu placere...locuri care au ramas mereu vii in acel colt de memorie.

M-a intristat nespus cand am aflat vestea de pe blogul Cristinei, pe rockonhome.wordpress.com acu vreo doua luni jumate...si mi s-a parut necinstit ca un asemenea loc sa fie sters de pe harta barurilor de rock.Si-asa sunt putine la numar, si totusi numeroase in comparatie cu multe capitale europene, una dintre ele fiind cea in care ma aflu de o luna si ceva, si in care in afara de un Hard Rock Caffe tras oarecum de par, altceva nu mai e...nemaivorbind de evidenta inexistenta a unei bodegi ca Jacku'... Jacku' cel care nu mai e.

Un bun prieten de-al meu cu care am mers de mai multe ori intr-acolo sa bem cate ceva, mi-a zis cand i-am povestit ca baru nostru s-a inchis:"Eh, nene aia or sa trebuiasca sa faca o sfestanie zdravana cand s-or muta pe locul Jackului"...eu cred ca nu mai e nevoie de nimic, odata ce spiritul Jackului a disparut...a disparut cel putin pentru o perioada si o lume cu el.

E drept?E fain?Asa, deodata pe nepusa masa sa se inchida una din cele mai faine bodegi in care am baut vreodata?Omenire, daca ai ceva de spus, orice referitor la acest subiect, manifesta-te...vreau sa-ti aud parerea.Daca stii ceva de urma Jackului, unde a fugit, unde-l pot regasi in Bucuresti, da-mi de veste caci eu il caut pe batranu, fascinantu, mizerul, fumigenul si heavy metalistul Jack. :| :(




Tuesday, September 1, 2009

Hai sa facem dragoste!


Deci, deci, deci... inteligent inceput de fraza btw...astazi vom discuta despre dragoste.How sweet!Da ca sa nu ni se aplece voi tine esential de mentionat ca nu mananc ca toti oamenii, nu beau ca toti oamenii, nu dorm ca toti oamenii, nu ma imbrac ca toti oamenii..ca sa vezi....si mai presus de orice nu am aceeasi conceptie despre dragoste ca toti oamenii.

Pentru mine dragostea e acel ceva care dadea bine prin oracole sau acel El Dorado care exista si pentru armata lu alde clanul Santa Ana, dar car era de neatins.Ca sa nu fiu calic, ma voi pronunta ca ea exista, dar nu in perimetrul meu de lume.Is sec, asta e.

Zero feelings, more pleasure.Stiti, e ca la reclama aia cu Coca Cola zero...gustul conteaza, zaharul mai putin.Dragostea ingrasa, prin urmare nu face bine organismului, si in consecinta trebuie inlaturata.


Treaba dezastruoasa nu e neaparat legata de dragoste in sine, ci de facutul ei.N-aveti idee cat de penal imi suna in urechi expresia "a face dragoste".
E ca si cum ai pune un T-rex sa danseze cha cha.Nu vad nicio conexiune intre verbul a face, care in reprezentarea mea lingvistica poarta o incarcatura mai mult fizica...alaturat frumosului, diafanului, inexplicabilului si inexistentului(in viata mea) sentiment, mai precis "dragoste".

Stiti voi partea aai cu "Dragoste de tara, fiecare pasare pe limba ei piara".Eh, de pierit o sa pier si eu, dar cel putin nu pentru patrie.
Multa lume confunda, ceea ce e si mai hilar, "a face dragoste" cu "a face sex".Da, chiar si in Europa secolului 21,iar pentru asta vom lua studiul de caz al serii:

Acum un an, pe nisipul din Vama Veche, o fatuca, una la parinti si mandra-n toate cele, cu par de Cosanzeana facea furori prin Vama.Niciun cort pe o raza de 200 de metri nu iertase.Cosanzeana noastra dupa doua, trei beri, rupea randurile, cu prezervativ, fara, pe spate, pe fata, in sus, in jos, in apa, sub apa...nu conta.Cosanzeana rula.

Omege, de-abia acuma-mi dau seama, that's rock attitude, si...totusi.Imi vine randul!Yes, yes,yes!(bine, eram si beat, deci extazul se tripla)...si dupa ce se laudase de-a lungul celor patru zile de sedere in Vama cu ce peripetii erotice avusese ea parte si cum nu e ea in stare sa depuna sentiment, Cosanzeana noastra vine catra moi, si-mi zice:"Auzi, hai sa facem dragoste!"

Asta a sunat ca Titanicu lovit de aisberg.Bang, bang!Cum fa, fata sa mi propui sa facem dragoste cand asta mi se intamplase doar o data in viata mea de 20 de ani pe atunci, si in conditiile in care te laudai ca ti-ai pus-o cu juma de hectar de corturi...sau erai in cautarea dragostei?Dar pe urma mi-am dat seama ca ea-l iubea in final cel mai mult pe Dumnezeu, da cum n-avea cum sa si-o puna cu El, a preferat sa aleaga cateva(cateva cam multe ce-i drept) din creatiunile Lui.

De mentionat ca nu era pitpoanca...era doar putin mai extraterestra ea, asa...numa ea si cu Nikita erau capabile sa faca dragoste si cu maidanezu din fata scarii blocului.

Bineinteles, ca in culmea luciditatii mele, am refuzat rarisima sansa de a face dragoste cu benevolenta duduie, preferand sa fac sex cu altcineva, intr-o seara urmatoare...cel putin, una un pic cu picioarele mai pe acest pamant.


Asadar, dragii mei, sa facem dragoste nu prea ne e la indemana, si nu tine asta numai de concept , ci si de vointa.Putem, daca ne dorim, daca simtim, daca stim cu ce fel de vin se mananca alaturi friptura de iepure.Si totusi, iti mai e dat sa mai dai si peste elemente de genul...
Si acum stau si ma gandesc la cat de abrupt a putut sa sune faza aia cu :"Hai sa facem dragoste"...jeeez.

Asa ceva nu mai intalnisem, si oricat de beat as fi fost, tot as fi fost izbit de incarcatura acestor vorbe de duh...anyway, the people we meet is all we need, the present is all, the future is bright, the future is orange.

Stai, nu-i asa...the future rocks.Ah, da.

PS:Hai sa punem toti intr-o seara de-o orgie, si filmuletul sa l trimitem undeva in Germania.Mai scoatem si bani.

Conditie esentiala:sa facem dragoste!Eh, ce ziceti?:))))))))