De ceva luni de zile mă lupt să pricep de unde avântul acesta sprinten de a schimba lumea și de a renunța în același timp la lupta de idei.Dacă cineva chiar doreștesă schimbe lumea, atunci o va schimba, dar asta se va produce în timp, în sute de ani, nu în câteva luni sau în câteva săptămâni.
Eu mă număr printre aceia care se simt bine atunci când propria lume cunoscută este aceea reală, în care zilele au rostul lor secular și în care nu intervin schimbări bruște.
Lumea, societatea de azi este rezultatul unor alte milenii de civilizație și revoluții ideologice care au condus către lumea din zilele noastre.
Trebuie să o acceptăm așa cum este, de ce atâta răzvrătire?Această rebeliune este o dovadă destul de clară de egoism, pentru că nimeni nu se gândește la generațiile viitorului.
Le vom lăsa o lume modificată după bunul plac al propriei epoci, o lume în care valorile mor.O găină face un ou în dimineața zilei de mâine.Cocoșul va cânta din nou iar eu probabil îmi voi bea cafeaua uitându-mă peste gardul vecinilor la vișinul nou crescut în ogradă întrebându-vă câte borcane de 800 de grame de gem vor ieși din fructele coapte.Nu-mi pot imagina o altfel de dimineață, o zi în care cocoșul nu va mai cânta iar găina va depune ouă de altă culoare.
Îmi place normalul deranjant de monoton, rostul fiecărei zile și ideea de orânduială seculară.
Lăsați lumea să se dezvolte în tihnă, în secole de trudă și decenii în care societățile vor cunoaște o evoluție specifică, dar treptată.
Așa că rogu-vă, dragi revoluționari, lăsați-mi planeta în pace.Aruncați-vă din tren, însă eu sunt tânăr și nu vreau să cobor.Iar găinile mele nu au învățat să zboare încă deoarece au aripile tăiate.
dragostea e ca o căpiță de păi
11 years ago
No comments:
Post a Comment