Monday, January 26, 2009

About Hermannstadt, about love and crazy people


Nici nu stiu de unde sa incep...habar n-am cum a inceput totul...ca s-au intamplat multe cu o logica aparte sau nu, dar cum nu stau sa caut adevaruri redundanta la ra asta, gasesc cu intlepciune sa va fac partasi la ceea ce am trait/pus la cale.
Se facea ca eram cu cartea de semiotica in fata ascultand Amon Amarth si plictisindu-ma la culme.Si cum un peisaj de un gri obscur nu face decat sa te plictiseasca...la oricat de multa imaginatie care sa te poarte spre locuri mai faine ai avea, tot iti doresti sa pleci.
Si asa se face ca plec la Sibiu cu o treaba anume, si iau cu mine pe Heidi, una bucata fiinta aflata la locul de munca, si cu mare dor in suflet de Vovin, al meu coleg de camera...uh, da incurcate is caile Domnului si tare mult iti ia sa le strabati.
Cu alte cuvinte am apucat pe o cale a Domnului, aceea aratata de un personal seara pe la 8 00 spre Brasov, de unde aveam sa schimbam...spre Hermannstadt.Bineinteles am calatorit cu nasul...am ascultat muzica si fiecare a vorbit de persoana care ii e draga.
Si...ajunsi pe la miez de noapte in orasu de la poalele Tampei, in ciuda faptului ca nu era frig, asa cum ne asteptam sa fie, ne am uitat la luminile orasului...am hoinarit fara tinta, ca omu care asteapta sa vina celalalt persoanl mai repede.La 2 16 noaptea.Ne am uitat la fundurile unui grup de 20 de porumbei care stateau amenintator cu gaura curului spre noi...in orice caz eram pregatit de un shitstorm.
In final, vine trenu, vine si somnu odata cu el, face figuri nasu, primeste banutii, ne culcam...

Negura peste campuri si peste dealuri, popor!Glia intinsa...si trenu soseste pe la 6 00 dimineata in Sibiu...ORAS PREA LUMINAT NOAPTEA SI PREA CURAT PENTRU JUMATATEA SUDICA DE ROMANIE.Pace si prosperitate si liniste in oras...cu toate astea, am atipit intr unul din parcurile din oras.(scuze Shavy da ne era somn)...si asa iti dai seama ca ipostaza de homeless e cea mai faina.
Si tot asa iti dai seama cand esti away from the concrete city...cat de faina e lumea si tara asta...si sa mor de nu eram fericit ca dormeam ca ultimul boschetar prin Sibiu.

Anyway, niste zori splendizi, si niste Fagarasi albi de tot au marcat primele ceasuri ale unui rasarit cum numai in Sibiu poate lua nastere...si tot asa am ajuns sa mi fie pofta de casutele alea sasesti ingrijite si sincer iti venea sa le mananaci.Dupa o sedinta foto in Piata Mica, unde alta data vedeai sasi discutand diverse, acuma vedeai doi oameni care discutau aprig de cei pe care ii iubesc.Weird, isn t it?

Si cu cat inainta timpu mai adanc in carnea eternei zile, cu atat sapa si doru in Heidi.O fi ea fata calita ca la munte, da doru nu i cu una cu doua.Doru ucide vise.
Si asa ne treziram noi sa jucam rol de Andreea Marin si sa i facem o surpriza lui Vovin tocmai la Curtea de Arges.Jeeeees!

Sincer, va intrebati cumva daca sunt normal la cap?Sa nu faci asta ca o sa va deie cu rest.

Asa...si cum va spuneam, daca tin p lume la ceva, tin la mine si la prietenii mei, si pentru ei fac cam totul.Si cum nenea asta imi e prieten foarte bun, si iubita lui la fel, va dati seama in ce incurcatura m-am bagat.But that s me.Scuze Vovin, you know how i am.Really sorry dude, da ti am zis ca ti-o fac.
Si asa parasim noi ca inculturistii unul din cele mai faine orase din plaiul mioritic si ne indreptam spre sud.
Si deodata esentiala intrebare apare:Avem oare tren direct?Cu o fuga pana la gara am aflat ca nu.Nici spre Rm- Valcea.Doar maxi taxi....eh, si asa am stat la cat eram de obosit sa ma minunez la faina vale a Oltului si la cat de misto se schimba arhitectura saseasca cu cea munteneasca fara sa ti dai seama...si tot in maxi taxi ul ala m a abordat o duduie sexy ca la 28 de ani dornica de baieti cu pleata si de urcari pe masivele din valea Oltului...eh, se mai intampla.

Ajunsi in Rm Valcea, am luat repede un maxi-taxi, si am urmat o pe Heidi spre taramul fermecat al prietenului meu si al iubitului ei...ascultand Therion la maxim, melodiile lui preferate si exasperandu l pe nenea care ne a dus 65 km cu 500 de mii.
Si asa se face ca am ajuns si in Curtea de Arges unde nestiind bietul om ce i se pregateste, ne astepta.Si ghici, in loc de oameni care vroiau proiectul la info eram eu si Heidi cu o pizza mare in fata.

Pe urma au urmat momentele alea faine intre indragostiti, s au plimbat whatever intr un oras fain intesat de monumente istorice si asta pana pe la 11 jumate noaptea cand...am descoperit ca nu avem unde sa stam.
Totusi, era frig, si cand spun asta spun ceata provenita de la lacul Vidraru(in care nu stiam de ce vroiam sa fac baie, desi am fost convins de colega miu ca asta s ar solda cu o moarte sigura si fericita)...anyway...frig bre!

A venit si momentul dureros al despartirii si asa se face ca am ramas sa ma grija de iubita lui ca de sora mea in singurul bar deschis pana in zori, dar care s-a inchis subit la 2 noaptea...fiind nevoiti sa dam ture pana la 6 fara ceva dimineata, ora primlui tren, in centrul istoric.

Mentiune:-8 grade, niciun mijloc de transport(vai de tine Vovine cat faci saracu de tine:4 km pe jos de la gara pana la tine acasa)...si chiar adac ziua sunt cateva, nu sunt multe la numar.Asta e partea naspa.In rest, orasul e de un pitoresc aparte si sincer se merita sa traiesti acolo o vesnicie.

Si oricat de pitoresc ar fi orasul, oricat de primitori ar fi oamenii, cand numeri minutele pe ceas, stii ca frigul iti intra os prin os si trenul nu mai vine, te dor picioarele, ai rani si basici, nu ai mancat aproape deloc...si culmea, pe peronul garii la 6 fara 10 dimineata ai vedenii...asta se cheama naspa sau ca ai dat de dracu.

Imagineaza ti sa nu treaca nicio masina, sa fii doar tu si fiinta aia langa tine.

O ba da...mai era un caine care nu stiu din ce motive latra la niste umbre care erau asimilate de noi unor fantasme, viziuni...and i swear i tell you the truth.I am not bullshitting.:((

6:10.Vine sageata, noi in ea, banii lu nasu...si asa se face ca am tremurat desi oamenii au dat drumul la caldura in tren...pana la Bucuresti...incercand sa adorm.

Eram fericiti...Heidi ca l a vazut pe Vovin, eu ca am avut parte de o aventura pe cinste in Ardeal...si ca am vazut doi oameni fericiti care mi sunt dragi si carora le urez multe zile fericite de acum inainte.


Si acu ma pregatesc...de Baia Mare, acolo sa vezi nebunie, pai deh, doar unu i Alexandros si mai nebuni ca prietenii lui n-o sa intalniti.

Thanks Shavy, knight of Hermannstadt, Mihaela, David, Oana(Blackwido)and so on...
Dedic postu asta atat celor de mai sus cat si lui Heidi+Vovin, si persoanei mele dragi.

La mai mult!


Atasez acum o melodie care sigur ii va placea d-lui Vovin...Therion(na, formatia ta preferata)...

The birth of Venus Illegitima.

4 comments:

Caroline said...

Esti mult mai sanatos decat restul lumii care nu se bucura de viata asta asa cum trebuie si se cantoneaza in probleme nesemnificative.

Dar trebuie sa recunosc ca postul tau m-a facut sa pacatuiesc - am simtit pentru cateva momente un sentiment de invidie. Mi-e si mie dor de Brasov, de Sibie, de clipe de liniste si fericire nemasurabila. Apoi nu am putut decat sa fiu si eu fericita prin fericirea voastra. Si sa ma bucur ca ati avut parte de clipe frumoase si sa va doresc multe si de acum inainte.

Vor veni si zilele mele! :D

Ai grija de tine si de cei dragi, tinere cavaler!

Alexandros world said...

Hey, u must have a talk with Heidi.O sa petrecem, o sa calatorim, u ll see Oana!Ce, ori nu i asa?But have a talk with her...we re gonna put up another surprise...and we REALLY need your help so, for further information do not hesitate to contact Heidi.

Transylvanian Sjel said...

it's called sibiu*..:D.. apropo, next time.. vara iarna.. sau orice intre.. vin fiert, clar??!?!?.. toti 3( alexandros, andra+vovin) la pachet plus un tur de mini-ghid turistic si poate si muzeul satului.. nu mai scapati:)

michiyuki said...

Ce mai faceam si eu d'astea cand eram tanara! Imi aduc aminte ca eram la un moment dat cu a mea prietena (la fel de cu piulitele sarite ca si subsemnata) si asteptat un maxitaxi salvator si eram exact asa cum zici tu: deliram de frig frate!! tot pe calea dorului..in prezent nici una nu mai suntem cu tipii respectivi, dar am ramas cu amintirea...
Arina