Saturday, November 8, 2008

A fost odata in Macin...


Acest post se datoreaza faptului ca in ultima vreme multa lume m-a intrebat de ce sunt cunoscut sub numele de Alexandros, si nu sub romanescul si omniprezentul Alexandru...ma simt dator sa dau o explicatie cu mentiunea ca va voi spune o poveste de demult...cu radacini undeva prin nordul Dobrogei.
Asa se face, ca acum 20 de ani si cateva luni, s-a nascut in Macin(judetul Tulcea, daca ati auzit), micul Alexandros...si daca ar fi sa mai aleg de 100 de ori, daca destinul mi-ar oferi aceasta sansa, tot in Macin as alege sa fiu nascut.
Da, sunt de la tara si sunt mandru cu asta...sunt deosebit de mandru de originile mele.
Macinul e un loc splendid...un loc situat intre dealurile lui verzi, pe malul Dunarii...un loc unde vrei sa te intorci mereu, care cheama si implineste...unde esti tu aievea, apriori de orice eveniment cotidian care se scurge rin stramtorile memoriei tinere inca.
Acolo m-am nascut, nu departe de cherhana...intr-o casa faina, asemeni celor din zona Dunarii...cu acoperis de papura, in curtea careia se facea bors de peste.
Nenorocita asta de soarta nu mi-a dat sansa sa stau acolo decat 1 an si 2 luni din scurta mea viata...ai mei au decis sa locuiasca in Braila...un oras in care nu m-am regasit niciodata.Un oras care a ucis in mine multe, un oras in care nu ma voi mai intoarce.Dar asta nu inseamna ca nu asteptam vacantele si privilegiile sarbatorilor de iarna si de Pasti sa trec Dunarea cu bacul la Smardan si de acolo sa vad Macinul si sa imi vad matusa si pe bunicul.
Pe bunicul Dimitrie l-am prins batran...avea 71 de ani...cand ne-a parasit.El m-a invatat tot ce trebuie sa stiu azi pentru a ma descurca in viata...despre oameni, despre sate, despre stramosii nostri, despre vremea foamei si a razboiului...despre cum sa supravietuiesc pe malul celalalt al Dunarii unde traiam printre oameni nerozi si car iti mancau zilele.
Bunicul nu mai este...dar amintirea lui a ramas inca vie si asa va fi pana ma voi altura si eu lui in mormant.
Parintii nu mi-au zis niciodata despre faptul ca bunicul este jumate aroman si jumatate grec, lucruri pe care le-am aflat la cinci luni dupa moartea lui, printr a zecea.
De asemenea ei nu au inteles niciodata de ce trageam vesnic sa ma duc la Macin unde aveam prieteni si unde pescuiam, unde radeam si unde eram linistit...unde toate visele mele se implineau neconditionat.
Emotia care ma incearca vorbind despre acele locuri nu se poate descrie...intrucat este vie...si cand spun asta simt ca ceva exista in mine...mai presus de trairea in reluare a ceea ce a fost candva.Macinul e viata mea trecuta care sta la baza celei din prezent.

Prima problema care m-a trimis catre originile mele uitate in vechea Helada...a fost faptul ca bunicul Dimitrie mereu ma striga Alexandros...dar nu cum pronunta romanii ci cu accent grav pe dros...cum pronunta grecii din nord.
Niciodata n-aveam sa aflu cat a avut de suferit neamul meu si cate sacrificii au facut sa isi pastreze identitatea culturala.Chiar daca 98 la suta din rudele mele sunt de origine romana, mereu voi sti ca strabunicul a venit din Creta acum 9 decenii, fiind presat de seceta care a devastat Grecia la inceputul secolului trecut.Pentru aflarea acestor informatii nu am stat sa caut pe google, nici wikipedia nu mi-a folosit ca instrument...am intrebat pe matusa mea.Am cautta poze de familie vechi si am umblat la Consulatul Greciei.Am aflat astfel ca tatal strabunciului Alexandros, a venit cu tatal sau Iani Gheorghiadis din Thessalia acum un secol...pentru a se stabili in zona Celic Dere, apoi retragandu se in Macin.
Ideea covarsitoare care persista in sufletul meu este aceea a identitatii mele grecesti...de aici pasiunea pentru neogreaca...pentru cultura elena si pentru respectul acordat locurilor natale.
De aici am ales sa ma intitulez Alexandros...nepotul lui Iani Gheorghiadis...desi romanii au denaturat numele stra strabunicului care suna asa frumos...in Gheorghe care e un nume aroman.
Alexandros de abia asteapta sa se intoarca in macinul lui de suflet si sa incinga o paidusca...sa pescuiasca asa cum i-a aratat bunciul Dimitrie acum ceva vreme, cand Alexandros nu stia cate sunt in lume.
Daca e sa spun cuiva multumesc, o voi spune clar si tare:Papou, evharisto polli!
Acolo uit de mine, sunt eu si ma incarc cu o energie greu de inteles, energie pe care nici prietenii, nici istoria nici ate obstacole n-au putut sa o separe de fiinta mea.
Magnetismul Macinului se manifesta zilnic ...pe zi ce trece mai puternic, mai clar si mai complex...cu cat sunt la distanta de locurile natale...cu cat eu imi doresc sa imi vad plaiurile unde am vazut lumina zilei si curte in care fierbea bors de peste.
Acum ca ati aflat povestea numelui meu...nu pot decat sa ma simt mai impacat si sa va marturisesc ca nu esti mai implinit decat atunci can stii ca poti stabili o legatura cu stamosii tai...dar odiseea cautarii stramosilor mei greci se va desfasura intr-o alta etapa...pana atunci Alexandros al lui Dimitrie de la cherhana vrea sa se intoarca in Macin.

2 comments:

Anonymous said...

Foarte fain, AlexanDROS! Imi place f mult Paleologu (ai citit ceva de el?), care avea si el origini grecesti, si pe care il chema tot Alexandru... Ti-l recomand! Eu am origini germane, dar m-ai facut curioasa sa-mi descopar eventualele "radacini" italice, data fiind inclinatia mea aparent fara determinant spre mondo italicus... O fi, ca si la tine, o chemare careia trebuie sa-i descopar ascendenta! Te salut! Fain textul tau!

cris said...

ela, ela palikari!!!!