Monday, November 22, 2010

Un om


Prima oara cand il vezi,ai impresia ca acuma s-a dat jos dintr-o masina gen anii '70 cu flori vopsite pe ea si inauntru plina cu gagici cu ochelari cu lentile rosii.Mai pe intelesu' norodului, masina d'aia faina cum avea gasca lu Scooby Doo...numa ca daca masina lor strabatea lumea misterelor, iata ca si masina asta a omului despre care va voi vorbi strabate o lume a necunoscutului si cu cat da mai mult de necunoscut cu atat parca, proiecteaza sens asupra lui.
Cu pleata-n vant, omul din masina saptezecista m-a privit mereu de sub lentila ochelarilor lui de soare cu intelegere.Am stiut de prima data ca are o poveste de spus.
Oricine il asculta, nu se plictiseste.E asa ca un Pan care in loc sa cante din fluier pentru a atrage norodu salbaticiei in jurul lui, acest Pan isi foloseste chitara.Isi canta iubirile si dorurile.Si tristetile si amintirile.
Si nu canta oricand si nu povesteste oricui.
E o placere sa-l asculti.Oriunde s-ar duce in lume, va duce cu sine o parte din spiritualitatea locurilor sale, o parte din salbaticia aia primordiala, o parte din cantecele neamului sau.
Cati oameni poarta cu sine locul in care s-au nascut?Multi uitam de noi, multi ne lasam prinsi in furtuni si ajungem sa nu mai stim de unde am plecat.
Dar uneori cand raman pe drum fara bani de tren ori de ocazie, de se-ntampla sa aiba treaba prin partea locului, se opreste si-mi face si mie loc pentru putin timp ce-i drept in masina lui cu flori vopsite.Si acolo-n masina hippiota incepe de fapt o alta lume.
Dar ca sa intelegi cu adevarat drumurile vietii, trebuie macar o data sa le strabati cateva statii in masina colorata a lui David.


3 comments:

David said...

si stau la margine de drum ..
astia n-or avut noroc ..
poate-or mai rodi vre-odata ..

Alexandros said...

Hei, ia pleaca matale cu gandurile-astea pesimiste de-aci.Cum sa nu rodim?Ce vorbesti?

David said...

e bine sa iubest cu nostalgie, dar sa nu lasi tristetea sa te copleseasca.

Toti suntem nostalgici...