%5B1%5D.jpg)
In aceasta zi ploioasa de sfarsit de iarna(let's hope, keep my fingers crossed), neavand ce face de fel, am inceput sa ma gandesc la chestiuni ce tin de existenta.O da...gen de unde ne tragem, cu cine ne-o tragem, pe cine tragem, d-astea.
Am observat cu prisosinta o treaba foarte dubioasa in mitologie si de asemenea si in marile culturi ale acestei lumi, mai precis geneza.Fiecare mare mitologie(si ma refer la cea clasica) incepe cu un futai, cu o pervertire, cu o scena de-aia de amor ghebos, cu prunci din flori, cu relatii incestuoase, cu zoofilie...ce ti-e si cu anticii astia.
Ieri rasfoiam Sakuntala, amor mai vechi din frageda adolescenta cand na...nevermind...si dau de futaiul dintre nu stiu ce erou si o pasare de-asta fermecata, sort of.Caut eu pe wikipedia, trec de Kalevala finlandeza la Izanami si Izanagi, fondatorii insulelor nipone...frate!Toti aveau ceva apetit sexual.Deci orice mare cultura incepe cu un futai sau cu o orgie.
That's weird.Sa ne gandim ca tot ceea ce cunoastem, tot ceea ce stim, tot ceea ce percepem empiric e rezultatul unui one-night stand.
Intrebare:aia se iubeau?Stiau sa faca dragoste sau era asa, de convenienta?Ma gandesc ca erau la inceputuri, si prea multa moneda s-a batuta DUPA perioada genezei respectivei mitologii despre curtarea femeii, virtutea iubirii, arta dragostei, kama-sutra, yin si yang, etc.
Pe mine ma pasioneaza sa stiu in momentul asta daca aia au creat lumea la inceputuri dintr-un act carnal sau au pus si ceva sentiment?
Jumatate din zeii Olimpului de exemplu proveneau din relatii extra-conjugale sau incestuoase, zoofilie sau mai stiu eu ce.Zeii aztecilor dupa ce se futeau ajungeau la BDSM si scene sado-maso, isi mai rupeau un umar, mai muscau o buza, in Egiptul antic, unii zei cand se plictiseau de zeitele pe care le aveau la pat, mai luau corabia si o luau in sus pe Nil pana la poarta Lumii de Dincolo, si si-o mai trageau cu moartele.Or fi fost bnune la pat?Anyway, egiptenii aveau ei asa un simt destul de rafinat pentru latura necro.Cel putin asa spune in Cartea Egipteana a Mortilor.
Oare se iubisera aia la-nceput?Stiau ei ce inseamna iubirea?Ca daca lumea fizica este rezultatul concret al unei orgii sau al unui act pur sexual, nu ar trebui sa practicam si noi mimesis-ul?Actul repetitiv al modelului primordial, creator?Adica tocmai pentru a ne apropia de divinitate si de vremurile pure, originare, primordiale, sa punem la cale futaiuri d-astea?
Daca din zeii fondatori ale marilor mentalitati colective, au degenrat munti, oceane, insule, vulcani, animale, rauri, semi-zei si izvoare...din noi oare ce-ar iesi?
Cineva mi-a spus pe facebook acum o saptamana ca "Are we human or are we dancer?", este una dintre intrebarile fundamentale ale lumii in care traim si la care in calitate de oameni datori cu o moarte, ar trebui sa raspundem.
Eu vin pe aratura si va atasez intrebarea din titlu:"Ce a fost la inceputuri?Arta dragostei sau arta futaiului?"
Stiti sa-mi raspundeti?
Triburile si popoarele (pe care refuz sa le numesc primitive) traditionale, sunt mai apropiate de sfera mistica si cu prisosinta de transcendent...poate ei cunosc lucruri pe care mintea noastra limitata nu este capabila sa le perceapa.V-ati pus vreodata intrebarea de ce lumea, potrivit lor, nu a aparut deodata, ci este REZULTATUL a ceva anume?
Intotdeauna a existat un motiv ab origine de la care lumea intreaga a luat nastere, si a fost modelata pana in acest moment.Dar oare care ar fi fost acel motiv?Sexul sau dragostea?
Instinctual, si-au propus divinitatile creatoare ale lumii sa se indragosteasca si apoi sa procreeze?Este lumea totusi vazuta ca o consecinta dorita sau nedorita?Am fost conceputi pentru a repeta instinctual acel act?
Si daca da, tocmai pentru a ne apropia de acel zeu sau acel cuplu originar, dupa cum sustin popoarele traditionale, mare parte dintre ele disparute deja, trebuie sa cream din dragoste sau din instinct?
Ghilgames, parasind cetatea Urukului, a fost pervertit spune epopeea de o silueta feminina, caruia Enkidu i-ar fi rezistat.Patima i-a adus moartea regelui sumerian.
De multe ori dragostea este vazuta ca ceva neclar sau nedorit.Patimasii, cei plin de "pathos", comit hybrisul deseori, uneori sunt razbunati, alte popoare ii lasa sa se zbata in agonie in anonimat.
Shakespeare, dupa mine, autorul unei antologii a kitschului, aduna elemente din mitologia clasica greco-romana si le azvarle intr-o noapte senina de vara, in care in cautarea sensului existentei, plini de patima, fiare si oameni deopotriva, zei si elemente ale naturii fac sex deliberat.Nu procreeaza nimic, insa traiesc clipa.Se vindeca si iau in stapanire vesnicia.
Nimeni nu-si mai aminteste nimic dimineata din orgia din seara precedenta.
Voi ce va amintiti?Suntem oare rezultatul unei orgii, sau al unui act de iubire creativ?V-as ruga sa excludeti sfera crestina(care mi se pare destul de nou aparuta, acum doua milenii), si sa analizati din prisma primelor mitologii si a imaginatiei primelor popoare.