Monday, January 30, 2012

Drama "oraselor-sate"

Na, am zis ca o sa scriu despre treaba asta odioasa orice-ar fi.Tot am cautat niste motivatie zilele astea si-am zis: "Domle' una si cu una fac doo, eu tre' sa-mi vars ofu neaparat in legatura cu orasele mici ale patriei, ca numai denumirea lor insasi mi se pare strigatoare la cer"

Cu totii am trecut macar o data printr-o localitate cu doua sau trei scari de bloc, inconjurate complet de case in curtile carora localnicii(orasenii) cresc vite, porci, cai, pasari, iepuri si alte oratanii. Uneori, de la caz la caz, cum iesi din scara blocului dai de camp si de un minunat lan de floarea soarelui sau de porumb, prin care vara mai zaresti cate-o orasanca, doua, la sapa, "cum is femeile".(nu e de mirare ca in scarile blocurilor se aduna soareci)

Orasele astea isi trag lunga lor istorie seculara din negura evului comunist, cand oricarei comune mai mari cu potential agricol sau forestier i se atasa imediat un combinat, o fabrica de ace brice si alte chestii ori un C.A.P. sau o fabrica de conserve unde toate femeile din sat puteau fi angajate, facand trecerea de la traditionala sapa-care curand avea sa devina un hobby de week-end in aer curat- la decapatul ardeilor grasi sau la spalatul muraturilor.
Potentialul economic al comunei crescand, normal ca orgoliul socialist a simtit mereu nevoia de a construi ceva edificator in cinstea progresului catre civilizatie si modernitate, si anume blocuri gri de 3 sau 4 etaje, pe partea cealalta a strazii pe care se afla de obicei si C.A.P. ul sau fabrica de conserve, ca atunci cand deschizi geamul dimineata sa poti da de mirifica priveliste impusa de propriul loc de munca ce avea sa-ti marcheze de-a pururi conditia-din om la sapa devenai automat orasean cu acte-n regula care munceste la combinat sau "la conserve".
De-a lungul sutelor de ani, satenii au inceput sa isi formeze o falsa identitate despre sine, si anume...aceea ca ei, ca sa vezi, ar fi oraseni si ca mai mult (idee dezvoltata prin anii 90) spatiile in care locuiesc poarta denumirea de "spatii urbane".


Desigur ca multi dintre voi probabil vor incepe acum enunturi care contin inevitabil structura cabalistica "tuzgatu", daaaaaar la randu-mi, provin dintr-un oras-sat, asa ca stiu ce rahat mananc iar asta nu ma impiedica sub nicio forma sa sanctionez aceasta unitate administrativ-teritoriala absolut inutila pe harta tarii.

Majoritatea acestor "medii urbane" despre care vorbesc sunt raspandite in general in afara arcului carpatin, in principal in zonele de campie si dealuri joase, unde dintotdeauna agricultura a proliferat.
Printre acestea amintim: Ianca, Insuratei, Faurei, Macin, Medgidia, Corabia, Mizil, Roznov, Tecuci, Marasesti, Brazi, Titu, Bascov, Calarasi, Adjud, Slobozia, Urziceni, Fetesti, Caracal, Slatina, Alexandria, Rosiorii de Vede, Pogoanele, Ramnicu Sarat, Buftea, Pascani, Targu Bujor, Babadag, Petrosani, Vulcan, Tandarei.

Orice imagine de pe google cred ca ar fi destul de folositoare spre o mai buna lamurire in ceea ce priveste maiestuoasa infatisare pe care aceste "spatii urbane" o au in comun. Ori de cate ori v-ati deplasat cu trenul prin sudul sau estul patriei, ati putut observa acele stationari absolut inutile si de-a dreptul enervante in tot felul de "noduri" de cale ferata ori "halte", remarcand peroanele acelea dezastruoase si lumea fina care se da jos de obicei la aceste statii, de obicei cu sacosi pline de merinde, legume, fructe, carnuri, pasari vii, etc...
De remarcat ar fi si acele case din caramida rosie comunista din care mai iese uneori cate o tanti cu moaca de betivanca-ce pare ca tocmai si-a terminat etanolu dat prin paine sau vodka Polar or Tanita- sau un nene cu obraji rosii, burta la inaintare cu cate un steag jegos in mana dreapta pe care il fultura de zor inainte de a stationa trenul.
Niciodata nu am putut intelege ce hram poarta oamenii aia si de ce pana mea nu se demoleaza cocioabele alea de "case cefere".
Odios.
Bineinteles ca oriunde ne-am afla exista si oameni de calitate.La randul meu cunosc din fericire foarte multe persoane capabile care provin sau locuiesc in astfel de "spatii urbane", insa ceea ce incerc sa spun este ca o zambila nu a adus niciodata primavara.
Un prieten imi povestea acum cateva saptamani despre o cafea pe care a avut nenorocul sa o bea la o cafenea din gara "orasului" Faurei, unde pe pereti erau prezente inca scene din perioada de gratie comunista, scene agrare reprezentand culesul porumbului sau scene in care pionierii erau reprezentati ca model al patriei.
De obicei, infrastructural vorbind, cand intri intr-un astfel de "spatiu urban", devine foarte greu sa iti dai seama cam pe unde este centrul, iar "centrul administrativ" apare de obicei conturat in zona celor cateva blocuri, unde se manifesta si "viata orasului" de altfel. Tot pe-acolo e de obicei si discoteca, barul de zi, un magazin mixt sau mai multe, depinde de la caz la caz si bineinteles liceul de profil tehnic sau dispensarul.
O mica parte din populatia acestor spatii urbane ajunge prin orase mai mari de obicei, iar odata cu aceasta migratie catre zonele cu adevarat urbanizate, se creeaza o confuzie incet, incet in legatura cu originea sau locul de provenienta.
De exemplu, de cate ori ati intrebat pe cineva din Urziceni, Slobozia sau Corabia ori Pogoanele "De unde esti?", ce v-a raspuns?
In 95% din cazuri, vi se raspunde transant: "De undeva de langa Bucuresti", asa cum si cineva din Medgidia poate fi "de langa Constanta" sau cineva din Pascani poate fi " de langa Iasi", chiar daca de multe ori petreci cu masina mai mult de o ora pe sosele vai de mama lor atunci cand vrei sa ajungi dintr-un oras mai mare "de langa" intr-unul din aceste "orase-sate".(foste sate, scuze)
Aici cred ca intervine mereu acea drama si acea prapastie adanca din care fostul locuitor al acestor minunate "spatii urbane" nu mai poate iesi.El nu mai retine de unde a plecat si cumva, simte necesitatea vadita de a se raporta la orasele mai mari de care se va agata ca o musca verde pe o balega de cal.Aici cred ca intervine elementul dramatic al acestui segment de populatie care traieste in confuzie/sau poate isi doreste sa ne induca pe noi, astilalti in eroare, sa ne faca sa credem ca, iata, intr-adevar, ei cei batuti de soarta nu isi mai amintesc de unde sunt.

Bineinteles, ca exista si orase mici in tara asta care arata frumos, placut ochiului si care au acea demnitate si dimensiune culturala pe care orice spatiu cu adevarat urban ar trebui sa il aiba.
Aici amintim: Sighisoara, Medias, Dej, Sulina, Curtea de Arges, Targu Lapus, Sinaia, Busteni, Cozia, Fagaras, Rasnov etc.
Dar sa ma scuzati rogu-va, mi-a fost imposibil mereu si intotdeauna imi va fi, sa pot concepe alaturarea aia grotesca de lanuri de porumb si floarea soarelui cu blocurile gri.

Satul va ramane sat, porumbul va fi porumb iar ce-i urban, urban va fi.

Hai ca ma dor si degetele de la tehnoredactat.

Fuckthatshit.

4 comments:

Pompilia Petanca said...

Asta a fost comunismul, a obligat comunele mai mari si fara un renume turistic(vezi sudul tarii)sa devina orase industriale create in jurul unor colosi industriali care dupa '89 au intrat in faliment.Eu locuiesc in Giurgiu, un oras cu o arhitectura speciala care s-a pierdut definitiv in ultimii ani, devenind unul din cele mai urate orase din ...lume.Despre oamenii ce le populeaza...nu uratenia varstei sau dizgratia needucatiei ii caracterizeaza cat mai ales un sentiment de neputinta pe care singuri si l-au cultivat.

Alexandros said...

Asta așa este.Din câte rețin Giurgiu nu e unul dintre cele mai frumoase orașe din țară, dar nici unul nou.a fost parte din Imperiul Otoman în perioada medievală din câte rețin.Oricum este o reședință de județ și na, mai o Dunăre, mai una, mai alta, se mai acceptă.Eu în acest articol am sancționat acele orașe vai de mama lor, majoritatea sub 60 000 de locuitori și cu un puternic aspect rural.Am și enumerat ceva din câte rețin.

dorel said...

http://ro.wikipedia.org/wiki/Roșiorii_de_Vede


arunca o privire aici, cand te uiti din satelit ("mai urbanule") nu se vede si istoria.

si daca o sa mergi vreodata cu trenul si opreste in Rosiori, si tu o sa te enervezi si o sa te intrebi oare de ce opreste intr-un satuc plin de porumb, afla ca pe acolo a trecut prima cale ferata din Romania, fiind multa vreme principal nod feroviar.

cu stima si respect, un satean simplu catre un urban simandicos, plin de pretentii

Alexandros said...

Stimate Dorele, m-am născut la țară, mai precis în Măcin, județul Tulcea, care e o așezare antică dar asta are puțină relevanță.Normal că așa cum am menționat în articol, mulți dintre locuitorii acestor orașe-sate se vor simți ofensați de părerea mea, aceea că localitățile respective, după ce că au un puternic aspect rural, nu întrunesc nicio clitate de a fi numite centre urbane.De 3 ani locuiesc în UK și aici de exemplu există sate, comune cu o vechime de aproape o mie de ani și care în ciudat faptului că numără mai bine de 15 000 de locuitori și dețin un vast potențial turistic, ele rămân sate.Cu atât mai mult cele din sudul patriei mume.Ce să-i faci Dorele, taie și tu porumbu și amenajează și tu spații verzi, convinge-i pe ăia de la Consiliul Local să nu mai râdem noi ăștia simandicoși și plini de pretenții de satele dumneavoastră.

Pentru cultura ta, domle Dorel, țin să vă informez că nu am călătorit niciodată către Oltenia așa că nu am avut cum s trec prin județul Teleorman.Am avut treabă cu Transilvania, Cu Bucureștiul, cu Dobrogea și cu Nordul Moldovei.Luv to keep my shit that simple.

Dacă mai vrei să afli detalii despre mine, îmi poți trimite un mail când ai tu timp și promit să-ți răspund.Așa cum ai zis tu, exact...simandicos și plin de pretenții.

Te salut.