Tuesday, January 3, 2012

Asasiasa




















Ce cacat.N-am diacritice la momentul asta da' oricum nu-i un capat de tara.Desi e frustrant.
Ma gandeam ieri ca e cumva obositor sa incerci sa stergi amintirile.De ce sa le stergi?Lasa-le acolo ca nu-ti cer de mancare si chiar daca ti-ar cere, nu este o crima.Candva te-au reprezentat ca om si tu acum ce faci?
De ce sa le stergi?Pentru ce?Bucura-te pentru ceea ce ai fost, pentru ceea ce esti acum si pentru ceea ce vei fi maine sau peste niste ani.
Candva as fi dat oricat sa le sterg (ca sa nu zic "sa le dau delete like forever), m-as fi bagat in tot felu' de calatorii de-astea care puteau dura saptamani si care m-ar fi purtat prin tot felul de coclauri unde as fi intalnit oameni si oameni...dar azi mi-am dat seama ca stersul amintirilor e de domeniul trecutului.Nu ne face mai buni sau mai rai.
Nu mi-ar aduce nimic bun dar nici ceva rau.
Nu le-as mai sterge pentru nimic in lume.Le-as lasa sa fie acolo.
Ca deh, asa e cu trecutul.Ramane colorat, de neschimbat si...cum mai e trecutul...mai de doamne-ajut-asa, poate e ca noi insine...intr-un moment dat al vietii.



Intrinsec.



*Acum mi-am dat seama ca a trecut mai bine de un an de cand nu am mai atasat un cantec vreunuia dintre posturi.

2 comments:

yonne said...

yep
mi-ai adus aminte de cand ma rugam sa uit ... si acum ca nu imi mai aduc bine aminte multe chestii ma gandesc: bai.. am alzheimer sau am imbatranit? :))

Alexandros said...

Amintirile nu se pot șterge cu adevărat doar dacă intervine un proces de semiobscuritate care anihilează orice instinct de conservare.