Si eu sunt unul dintre ei.Da, nu sunt un om normal, ceva de genu regular joe.De aceea, e foarte greu sa disimulezi acest rol social, de moment ce ti l-ai asumat.Tot din acest punct de vedere am deosebita placere de a anunta si consecintele pe care le atrage propria ciudatenie.But it's lovely.
O buna prietena mi-a spus acum vreo doua seri ca este foarte greu sa incerc sa par normal, de moment ce natura mea nu e una comuna.A fi o persoana ciudata presupune a atrage dupa sine un numar deosebit de mare de persoane poate si mai ciudate.De aici si dorinta de atrage persoane normale.Insa nu si nu.Se pare ca eu atrag numai oameni dezaxati si asta ar fi un cuvant bland.Solutia optima, zic eu ca ar fi retragerea din lume.
La alimentara, in spatele scolii, vis-a-vis la chiosc, in curtea facultatii...peste tot vei da de oameni ciudati, mai ciudati ca si tine care te vor ochi si iti vor cere prietenia.Romania este de altfel si o tara cu un deosebit potential in ceea ce priveste numarul de persoane bolnave psihic sau care sufera de numeroase manii.Suntem o tara de maniaci si de teribilisti.
Or, in Bucale, sansa de a da peste persoane cu tendinte schizoide sau care contrastant, iti dau de inteles ca au la activ ceva nevroze...este deosebit de mare.De aceea, constientizand totusi ca sunt un ciudat, imi repet in fiecare zi inainte de a da piept cu orasul:"Comporta-te ca un om normal...comporta-te ca un om normal, comporta-te ca un..."
Si tipu pe care-l vad in oglinda, pare sa inteleaga ce-i spun si sunt sigur ca nu ma va dezamagi cat timp ma voi afla in oras.
Dar in afara noastra de fapt este Iadul, si odata cu el apar si diavolii cei multi care tind sa absolutizeze...si fiecare om din jur este un diavol.
Inteleg ca nu sunt un om din turma, insa nu inteleg de ce daca-mi dau silinta sa fac parte din turma...(care uneori poate reprezenta normalul)...nu-mi reuseste.De ce tre' sa dau peste pizde schizofrenice sau uitate de lume sau... care la 24 de ani isi traiesc perioada rebela a vietii, sau oameni care isi intorc capul cand intr intr-un bar sau intr-o institutie...e instinctul ala de antilopa Thompson, despre care voi scrie putin mai tarziu.
Sa ma simt invins?Sa inteleg ca e anormal ca la aproape 22 de ani sa nu mai fii teribilist si sa incepi sa te axezi pe chestii de viitor gen profesie sau cariera?
Sa ma simt aiurea totusi?Sa inteleg ca daca petrec foarte mult timp in casa si daca imi exercit dreptul de a cunoaste pe cine/cand vreau...e anormal?
Sa inteleg ca sunt ultimul descendent al speciei mele?
Ok, ciudatenia are multe fete, in sensul bun dar si in sensul rau...dar uneori ideea de a nu fi ca restul devine un blestem, pentru ca te simti invins sub povara propriei identitati.
Deocamdata ma retrag din lume.Si incep sa visez cum ar fi sa fii inconjurat de normalitate.Si sa ai teluri mediocre.
Ok...brain...let's go salsa tonight.
2 comments:
pai singur iti ai timp mai mult sa te gandesti la ceea ce esti, si nu e tocmai placut. Asa ca mai bine stai in lume, sa uiti de tine
Sincer, eu una apreciez faptul ca nu esti a regular boy :). Poate de asta te consideri ciudat, pentru ca majoritatea lumii nu mai are un scop, un tel pe care sa il urmeze. Si eu am incercat sa ma 'introduc' intr-o turma, dar totusi parca nu ma potriveam acolo. Pentru mine ceea ce a devenit greu de acceptat si insuportabil este faptul cum unii oameni nu se mai maturizeaza niciodata, ci doar cresc.
Post a Comment