Thursday, March 11, 2010

Reinventand mandala.


Despre mandala si proprietatile sale au batut moneda atata vreme exegetii taoisti cat si calugarii budhisti Mahayana, insa Jung a facut-o accesibila lumii occidentale, dandu-i o serie de semnificatii care de care mai nebanuite, asociindu-le cu elemente ce strapung inconstientul.Cand vine vorba de inconstient colectiv, oamenii au tendinta de a ignora imaginea sacra a mandalei.
Mandala de fapt este o reprezentare detaliata, fidela, a Universului.Universul este totusi un agregat de mandale, fiecare dintre ele reprezentand o stare de spirit.
Mandala se afla in Centrul lumii, despre care au scris atat de mult scolasticii, centrul lumii in care se afla primitivul, casa lui situandu-se in centrul lumii, si dincolo de asta, intreaga sa comunitate, aflandu-se in centrul LUMII, dar despre simbolistica centrului gasiti si voi pe la Eliade si Levi-Strauss.Nu stau acuma sa fac teoria chibritului vizavi de importanta centrului.
Na, in momentele de maxim succes sau de maxima tristete, da voi insiva, stimabililor , va aflati in centrul lumii, intrucat nimeni nu a mai obtinut un asemenea succes rpecum voi si nimeni nu va fi suferit pe atat de mult.
Cine ar mai fi ca noi?Atunci de fapt ne dam seama ca reprezentam o mandala energetica.
Daca prin reductie, am ajunge sa consideram ca noi insine reprezentam o mandala infinita, atunci am fi mai castigati.
Am fi constienti practic de potentialul energetic pe care il avem, si conexiune in vivo pe care o detinem cu Marea Energie.
Shri Mataji Nirmala Devi, femeia care a ajutat la realizarea Sinelui Omenirii prin metoda proprie yogina, numita si Sahaja Yoga, spunea ca "ni se dau cai, si noi alegem drumuri".Dar drumurile nu duc in centru.
Usor truista afirmatia, ea vadeste cele mai nepatrunse intelesuri ale conceptului de mandala.Mandala, imaginea cereasca a lumii fizice, in care ne ducem zilele, este un izvor de cai.
O cale intotdeauna, manifesta o intretaiere de virturi si un scop care va duce catre realizarea unui punct anume, unui moment al vietii pe care o avem de dezvoltat.Calea are un caracter revelator, si de aceea multi oameni se afla chiar toata viata in cautarea Caii, intrucat nu toti ajung sa o vada, si sa invete sa mearga pe ea.
Drumul este de fapt acela pe care mergem in mod inconstient, fara sa stim exact unde duce, fiind plin de neprevazut, ca de altfel toate drumurile facute de omenire.
Pe drum nu stim niciodata cand este ok sa ne oprim sau cand este cu credinta sa meditam in mijlocul unei intersectii.
Atunci cand drumurile noastre nu mai au cai de intoarcere, ele ajung sa se intretaie cu drumurile altora...si atunci ne este dat sa cream conexiuni intre propria mandala si cea a celorlalti.
Grupurile de oameni reprezinta la randul lor mandale complexe, care definesc sfera socialului.
Lumea este o mandala care se regenereaza, indiferent de secolul in care ea se desfasoara, sau de coordonatele geografice, ori latitudinele la care ea poate fi depistata.
Ce culoare ar putea avea mandala acestei lumi?A lumii de astazi, a lumii acestei secunde?Lumea fara virturi, sau fetisuri, aceea demitizata, lumea vazuta ca o mandala-mama a mandalelor mici.
Ar fi o tema de gandire aceea a stabilirii culorilor mandalei-mari.O lume ce tinde spre unitate, si totusi in multe colturi dezbinata, poate fi considerata o mandala a timpurilor primordiale?
Cate cai ne ofera mandala-mama a acestei lumi?Cate drumuri oare i-am asociat?
Cand Dumnezeu ne ofera cale, si noi alegem drum, ce e mai drept sa facem?Sa ne urmam instinctul sau sa mergem mai departe si sa ne aflam intr-un periplu infinit in cautarea sortii?A implinirii?
E mandala arhetipul implinirii?(postul asta nu s-a vrut o spoiala new-ageista, insa s-a vrut o linise rosie trasa cu carioca rosie sub numele de "mandala", cu cat zi de zi, mi se pare ca lumea tinde sa fie UNA si aceeasi, o mandala a inceputurilor, o fiica plecata de-acasa, ratacita pe campuri straine de ceea ce cunostea, si care se intoarce fie vinovata catre originile sale.)
Cred ca lumea asta este o mandala.Si inca una vinovata, care se intoarce in forme vii si sunete vechi catre obarsia primelor sale zile.


8 comments:

denkamiko said...

din cauza rautatii si lacomiei.

Alexandros said...

A superficialitatii si a pacatului propriei mandrii.A plecat departe de propriul model arhetipal care ii propunea masura.
Si frumosul prin asta fara indoiala.

Omul de nicaieri said...

hmmm...si coelho in Alchimistul spunea de drumurile pe care le parcurge un om in viata pentru a-si atinge idealul.
totul depinde de tine, un drum poate duce in centru daca chiar iti doresti sa obtii acel ceva. daca nu esti lacom si nu vrei totul, ci te axezi pe un singur lucru.
tot ceea ce ati zis voi, si tu si denkamilo fac de fapt referire la prostia oamenilor, care da nastere multor monstruleti ca cei pe care i-ati zis voi.

Alexandros said...

Modelul pe care il propune Calea e cumpatarea.Vezi Confucius.Insa spre centru rareori ajungem pe un drum.Monstruleti avem fara doar si poat inauntrul noi, in inconstient, numai ca din dorinta de refulare, ii lasam sa scape de foarte multe ori din noi.

Haiawatha said...

Mi-am prins urechile si recunosc ca nu stiam multe despre mandala decat efectiv un ritual budist prin care e facut in firicele de faina culorata... Extrem de bogata in semnificatii si precum o cheie, o dezlegare, e invaluita de o serie de simboluri formidabile...
despre toate astea o sa caut, sau cum s-ar zice o sa pun mana pe carte... :) e un domeniu in sine, dar pare foarte interesant

Alexandros said...

Si este.Mandala e o reprezentare se pare inconstienta despre sine si lume, aflata la nivelul inconstientului tuturor oamenilor, indiferent de cultul caruia apartin.
Jung si Freud au descoperit zeci de insi de sexe diferite si varste diferite, straini de cultura orientala, care au reprezentat mandale atunci cand li s-a cerut sa deseneze Universul.
Majoritatea era formata din oameni cu tulbrurari psihice, copii de pana in 5-6 ani, sau autisti.
In secolul 12, undeva in muntii Elvetiei, un calugar pe care stiam cum il cheama dar am uitat, in fine, Fratele nu stiu cum ii zice Jung, a desenat pe peretii pesterii in care-si ducea zilele mandale.
Au fost descoperite de populatia italiana din secolul XX.Foarte ciudat, anyway.

Citeste "Arhetipurile si inconstientul colectiv" a lui Jung.
Vei fi chiar tu uimit.

David said...

Cand eram copil, exista un binoclu prin care vedeam cate o mandala, era colorata si isi chimba mereu forma cand il roteam. Foarte fain,.

Suprarealismul absurd, e un fel de mandala in pictura.

David said...
This comment has been removed by the author.