Iubire.

Desi simpla, desi plina de elan si prezenta, poza aceasta mi-a placut mereu.Lumina si umbra sunt mai mult de decor.Non-culoarea tine in ea de fapt esenta suculenta a pozei.
O fata care isi imbratiseaza dragastos cainele.Animalul-totemic ce ii transpune aceleasi sentimente.Privind expresia faciala a tinerei ne dam seama de fapt de cata dragoste e capabil omul fata de animalul sau totem.Dar cu adevarat minunata mi se pare expresia faciala a cainelui.
Nutreste atata iubire, atata optimism...atata sinceritate...privirea acestui animal ascunde mult mai mult decat ar putea trasnmite privirea unui om.Priviti drept in ochii salbatici si totusi de o puritate rar intalnita ai animalului-totem.Descoperim in ei o credinta de milenii si o recunostinta pe care nu o vom intrezari in veci in privirea creunui om.Cel putin asa mi se pare mie.
Al doilea motiv pentru care mi-a placut aceasta fotografie este pentru ca ea trimite la niste valori cumva primordiale, o dragoste neconditionata, reciproca, ce cade adanc in suflet, mai presus de orice cuvinte...iar orice cuvant este de prisos.
Mie imi transmite ideea de dragoste sincera.
Putem vedea astazi in ochii oamenilor o dragoste la fel de nepartinitoare ca in ochii cainelui-husky?Oare putem?
Pentru un moment Dumnezeul primordial s-a coborat in privirea animalului.Iar omul este binecuvantat de prezenta totemului sau.