Monday, January 25, 2010

Talmacire...


Astazi vom talmaci anumite aspecte legate de:vreme, oameni, uzante(obisnuinte).Nu de alta dar in ultimul timp, am fost martor la niste fenomene atat naturale cat si sociale fata de care nutresc inca multe intrebari.Din pacate nu pentru orice intrebare exista si un raspuns echitabil...insa:cert este ca din varii motive stai si te intrebi daca esti tu cel care a gresit cu ceva.Nevermind.
Deci, sa incepem:

I.Vremea.

Nu ca as avea vreo inclinatie british asa sa ma pun sa discut despre vreme la orice ceas si minut, insa cel putin de cand am venit in rumeinia cert este ca urasc vremea.Si tot ce are legatura cu ea.Dar ca o ironie a sortii, vremea a fost potrivnica si inainte de a sosi in Bucuresti.
Astfel se face ca plecand intr-o dimineata, o alba dimineata(hehe...remember Iris feat Uriah Heap, mdah)...iau bagajelu, traista in spinare, malaiesu-n calcaies si ma car de la casa alor mei.(nu suna aiurea?"ma car de la casa alor mei...")...asa, si cum va ziceam eu dragii mosului, ajung pe aeroportul Ciampino, unde un sir de capete de guma arabica asteptau cursa Wizzair(a nu se intelege reclama mascata) spre bucale, desi era afisat Brno.:))
Dar judecand dupa muierile cu chipuri istovite si "par permanent" din care mai stralucea cate un fir de par alb, ici colo cate o rafie, colea o dama ca la 45 de ani cu basma legata sub barbita, mai colea trei chipuri cioplite care ascultau Guta si Salam in nestire...mai colea doi betivani cu nasuri de bromfagii...whatever...
ceva iti spunea ca oamenii aia nu mergeau la Brno sau la Karlovy Vary sau oriunde pe meleaguri boemiene.

Simti pur si simplu o chemare instinctuala a mirosului pe care turma de romani il lasa-n urma, chiar si in aeroporturile europene...il simtti oriunde chiar si cand iti faci nevoile, chiar si cand iti bei cafeaua.You smell like a Romanian...:d
E mirosul de manea cu miros de kitsch cu miros de samanta sparta si cu miros lasciv de platitudine.Ar fi o ipocrizie sa ne punem mana la nas si sa ne facem ca nu-l simtim.Eh, si desi toata lumea facuse deja check-inul etc...etc...prezentasera la controlul de frontiera toate cele, iata ca angajatii aeroportului ne-au informat ca "Vai starea vremii(adica ceata)...nu ne permite sa decolam, si pana nu se ridica nu pleaca nicio cursa.Astept eu, om vu "waitin is the virtue of the wise scris cu maker negru pe frunte), astept, astept, astept...mai una, mai alta...doua ceasuri trec.Cand colo...ne anunta o cucoana intr-o engleza vai de mortii ei din revolutie:"Pasagerii cursei Wizz cu no. y destinatia Dreamland, sunt rugati sa paraseasca aeroportul si sa se indrepte spre autocarele puse la dispozitie de compania Wizz in vederea transferului catre aeroportul Fiumicino."(care era la 25 de km...da n-are a face)...:)))

Bineinteles...rumoare, manelistele incepusera sa se desfasoare, duduile cu toala-n cap cu nepoticile de mana se agitau si ele sturlubatic:"Da ce-a zis bre?Unde ne duce, bre?La Fumecinu?La Fumecinu ne duce bre?Fa Geto, ia fa, fata de mana si sa mergim, fa." "Da bre acuma, stai acili-sea."
Betivanii si coca-boys cu lantu de bicicleta de doua chintale la gat, bolboroseau si ei ceva la telefoanele lor cele scumpe cu swarovskiuri de-ti luau ochii...lume, lume...revoltata"
Ceata se impotrivea temeinic celor cateva zeci de persoane care asteptau numa si numa sa se intoarca in patria fagaduintei.But the mist said no.

Eh, si luandu-mi io castile-n urechi ma uit pe geamu autocarului la nori.Si-mi zic:"Coaie, iar ai pierdut timpu' degeaba...sa-mi bag..sarman-n nas!Ceata asta n-o sa se ridice in vreo ora si doi la mana, la numai douazeci de km distanta de aici, intr-o regiune mult mai apropiata de mare...mare, care atrage curentii...mult mai mult de altfel..."
Ei bine, dupa inc o ora de check inuri, verificari, confiscari lichide etc...dupa toata tevatura, am decolat, desi ceata se mai ridicase un pic, insa...cu destinatia Viena!!!Oh, the joy!
Se facuse ora 14 00, eu eram plecat de la 5 40 de-acasa si imi doream sa plec naibii mai repede oricat de mult mi-ar fi placut in clasele finale ale liceului sa ma ratacesc noaptea pe strazile orasului spre care zburam silit de circumstante acum.
Inca o ora pierduta-n Viena...si iata ca se anunta si zborul spre Bucuresti.Cand am aterizat pe Baneasa, ni se zice:"Ne bucuram ca situatia s-a rezolvat repede.Va dorim sedere placuta in Rumeinia."
In gandu meu :"Sedere placuta cu curu in pula mea poate, muisto!"


deci iata cat de strasnica paote fi o ceata...atunci cand zbori cu low cost si cum o ruta aeriana strabatuta in genere in 1 h si 38 de minute, acum a durat 8 ore si ceva, dar, cum spune vorba romanului de fel:"Asta este, ne conformam".

Al doilea aspect al vremii este gerul de nesuportat, zapada, poleiul, alea alea...mocirla de dupa...baltoacele...FRIGUL!Absolut deprimant.Se trage cortina, actorii s-au plictisit.


II.People and habits.(sau uzante ale glodului-norodului):

Unde poti observa mai de aproape fauna in plina miscare si manifestare decat in Harrods, asta...Cora...sau ma rog harrodsu sectorului 6.Supermarketu' de a speriat vestul...Capitalei.Unde toata poama cea mai rara, cata frunza, cata iarba se manifesta, fratie.
Si nu chiar in savanele lungi si dese ale cumparaturilor si printre hatisurile de raioane, ci in mijlocul luxuriant al habitatului lor preferat...puzderia(suna bine puzderia, este?) de fast-food uri unu si unu...restaurante elvetiene cu specific romanesc, restaurante rustice "ca la mama acasa" unde gasesti toata torocala aia de putregaiuri "din gradina lu Granny", insa cel mai mult imi plac tejghelele astea rustice unde gasesti numai bucate traditionale romanesti cum ar fi:"shaorma"..."donner", "rata caramelizata cu stafide si avocado", "pui Shanghai", "pizza" si alte merdenele cum ar fi baclavalele si sarailiile.
What a joy!

Numa meniuri unu si unu din odaia bunicii...numa ca bunica-mea na, avea 4 clase tarana fie-i usoara si nu prea stia sa gateasca asemenea preparate culinare migaloase.

Insa daca acu ceva posturi intalneam dudui fardate nepermis de mult care cereau instigant "salata de-aia de criza" pe la Springtime, acum am o problema cu "fetele de la bufet".
Ma duc io sa cer la buticul Rustic din Cora niste pastrav cu piure si niste rosii...in fine...chiar mi-era foame si vroiam ceva cat de cat consistent.
La care o duduie...care incalzea-prajea ceva si ea acolo, ii zice lu "fata de la casa":
-Auzi, Anisoara serveste-l tu pe domnul.(mai nou eu sunt "domnul" sau de la caz la caz "nenea" pentru multe categorii de persoane care-mi dau 30j de ani.Da is ok...oricum pe facebook mi-a iesit ca am 28, deci i'm zen).Imi amintesc ca acum 2 ani toate vanzatoarele mi ziceau "baiatul".

-Da, acuma sefa.

-Spuneti.(toate au mania asta cu "Spuneti") Ce dracu sa spun?cand am facut cunni ultima data, cand mi-am pierdut cheile, cat s-a cacat porcusoru meu de Guineea, cat am restanta la intretinere, nr de la interfon?Ce dracu sa-ti zic.Niciun buna ziua, niciun futu-te-n cur...(sometimes i d like to be somewhere in Transilvania)

In fine...
Pune ea ce zic eu sa mi aseze pe farfurie...la care aseaza tot tacamul pe masa sa faca nota.Ii dau banii cat a costat...

La care tot duduia aia de era cunoscuta sub nume de scena de "sefa", dupa ce ma iscodise tot timpul asta, arunca si ea cu gura, asta ratu, asta ciocu, asta gaoaza:

-Ana, ajuta-l tu pe domnul sa-i pui farfuria pe masa ca nu vede.
(eu am ramas ceva gen:wtf?!?pacat ca nu pot pune un emoticon de-ala de beleste ochi amri cat cepele)

-Da, acuma...da cred ca se descurca.

Nu, lasati.VAD.(I can see thgrough you, bitch!!!)Nu e nevoie.Chiar nu.

-Ajuta-l ma pe domnu ca nu vezi ce ochelari mari are...de-abia vede.
(sa-mi pice fata sisa cad pe jos de la asemenea concluzie)
Femeia Domnului, ochelarii astia au lentile cu dioptrii de minus 0.75 si respectiv minus 0.50.Miopie, cherie...Nu e un fel de mancare, e un handicap.
Sunt o persoana cu handicap de vedere, insa nu sunt orb.Zaresc, vad, deslusec culorile...intelegi?
Si ramele alea-s vintage, sufletel...vintage...anii '70 like...da na...daca porti sacourile lu tactu si raiati si raybanuri hip asa...lumea te ia de mos sau de orb...da nu-i nimic...

"Ata ete"...spune o vorba din popor.Oricum ma simt minunat cand oamenii ma privesc ciudat din cauza ochelarilor sau din cauza imbracamintii mele pipernicite si invechite....eu chiar as face un fan club "Vintage Romanian People"

Da na....

Hai bafta!Ne mai auzim secolul asta.Pana una alta luati de-aci niste vintage-uri faine...





*PS:ochelarii tipului din videoclip is dementiali, da na...asta am zis-o asa din compasiune pt faptu ca stiu ca era handicapat, nu vedea bine, n-avea bani sa-si ai alte rame misto, si ca dadea n sticle ...atat de orb era.






Ca veni vorba de glod...

3 comments:

Shavy said...

ce cauta jefferson la tine?... piei!!!! asta-i pt tine(da-i copy paste) http://drummersallovertheworld.blogspot.com/2010/01/hmmm-oau.html

Anca Ligia Petre said...

Noroc ca-ti spalasi pacatele cu Sonata Arctica din timp...:D (uhm...nebanuita gospodaria matale...)

Alexandros said...

Sonata e ceva ce ascultam prin clasa aopta sau a noua.
Trecand peste...gospodaria mea nu cunoaste limitele acestei lumi, insa garduri exista pretutindeni.Trebuie sa stii sa le sari.

Atunci cand este nevoie.