Sunday, May 11, 2008

"Fecioara Maria cu ceas la mana"

Biserica "Sf. Arhangheli" se intrezarea pe Strada Brasoveni.Chiulisem.Ei, si ce?N-avea sa se supere diriga doar pentru simplul fapt ca lipseam la o ora?!Si chiar daca avea sa se supere aveam sa ii spun zambind gratuit ca m-am dus cu Vali si cu Diana sa invatam in biblioteca, desi ma suspecta ca as fuma in "buzunar".Chiar n-aveam chef de William Hawthorne si a sa "Scarlet Letter"...eterna poveste a fecioarei stigmatizate.Ei si ce?Ma intreb eu in mod repetat desi fara sa vreau sa stiu mai mult decat stiam sau decat as fi stiut.Puteau sa mai arda acolo pe rugul din Salt Lake City toate vrajitoarele cu care nu isi implinisera fanteziile reprezentantii autoritatii spirituale locale!!!Mi-am zis:"Sunt liber sa chiulesc si vreau sa ma duc sa beau."
Ei, si neavand unde altundeva sa ma duc in micul oras de provincie, vagabondam aiurea pe strazi uitandu-ma la oameni si oamenii la mine:un roacker consumat, cu pleata slinoasa care trecea acuma prin fata unei biserici ortodoxe, fosta moschee ea la viata ei, dar pe care vointe neintelese din secolul trecut decisesera sa o transforme in lacas de ruga crestin.
Pe strada toti oamenii discutau despre acelasi si etern subiect: ce a mai fost adus nou prin Piata Mare sau prin Piata Saraca...si ce vaze "Ming" a mai adus pe la magazinele de 38 000, sau pe la magazinele de S.H. cate haine din Franta si Germania le faceau cu ochiul jegoase din vitrina pe care nu o mai stersese nimeni din illo tempore."Tentant!"imi spun eu razand in sinea mea, si trec mai departe ajungand pe Strada Regala, incercand sa inteleg de ce oare toate casele se reconditionau in culori tipatoare, menite sa arate ce progres facea orasul in timp atat de scurt.
Fara sa imi doresc ceva anume, trec mai departe si imi aprind o tigara LM...si ce bune erau LM-urile pe vremea mea...he he, ce mai vremuri.Cu alte cuvinte, ma consideram un urs polar plimbandu-se nonconformist prin jungla amazoniana, fara sa ii pese de pestii piranha, cu ochi holbati, ca la zombie care ascultau manele la greu in jurul meu,, sau la jaguarii locali care puteau sa iti faca felul daca vroiau...
Cu toate astea, roackerul cu pleata jegoasa se duce tinta spre Winmarkt "Dunarea" si incearca sa intre pe la intrarea din statie, aia de la Fornetti.Miroasea a salcam si imi placea, ca de, sunt multi salcami prin partile locale...si cu mult entuziasm dau sa intru.Dar , Stop!Ceva imi atrage atentia:un baiat ca la veo 15 ani imi intinde un brat de flori de tufanica la numai 10 000 de lei poate, poate prietenei mele de atunci i-ar fi placut...dar, eu baiat zgarcit ma uit in buzunar si imi dau seama ca nu mai aveam decat 18 ooo, exact cat sa te duci si sa te intorci cu "Zecele" din Radu Negru catre Gara si inapoi.Deci, renunt.
Totusi, nu intru in Winmarkt si atras fiind de octavele inaltate de o distinsa doamna ce purta o impunatoare broboada(stil "vintage"), ma duc spre chemarea sunetelor fara sa aflu inspre ce si de ce merg acolo.Cum traversez la "Vobis", aud:"Sacosi, sacosi, hai fetele sacosi avem.Doua la 10 000, hai doua la 10 000...", o voce care trada un trecut lugubru care cunoscuse tabacul "Carpati" si "Kim" in egala masura.Ei, ce mai vremuri...
Apropiindu-ma de persoana care vindea sacosi, ma fac foarte interesat si cu un soi de incredere si cu un zambet arborat la vedere, imi arat dintii galbeni vanzatoarei cu pricina.Mai erau de fata cativa indivizi despre care aveam eu constiinta ca o asteptau pe postarita Ilinca lunea "cand ii gasea acasa", si careia ii dadeau bacsisul de 5 000 de lei "ca era fata cumsecade si corecta si nu lua".Uitandu-ma dupa vreun pechinez prin jur, nu constat decat un maidanez, o huiduma de caine ce trece sprinten strada spre "Romarta veche", impreuna cu un grup de fete imbracate in trening roz si cu un set de bratari de aur la mana, care zanganeau atunci cand mergeau.Trecand peste acest aspect al lumii pestrite in care eu ma dezvoltam, pe acest soclu plin de provocari si de insatisfactii in egala masura, ma aplec sa analizez mai atent marfa vanduta de persoana care inca mai continua -culmea, aproape de timpanul meu, ceea ce nu era de glumit-"Hai fetele, sacosi bune avem.Sacosi, sacosi, luati doua la 10 000..."iar mantra se repeta la fiecare schimbare de cadru al perspectivei din fata ochilor acesteia.
De asemenea, observ cu cat interes examina alaturi de mine marfa o cocoana bine gatita, cu par vopsit de culoarea morcovului si cu sprancene pe care si le facea-presupun- cu "creonul".Placut impresionat de centrul de interes plastic din fata Winmarktului, ma fac si mai atent si descopar cu stupoare alaturi de sacosile de acum faimoase cu Cindy Crawford si Malboro sau cowboy-ul de la Camel, o impresionanta...Fecioara Maria.Da, ati auzit bine!O Fecioara Maria indurerata strangand in brate pruncul mai indurerata decat ar fi Madonna de la Lourdes...si asta n-ar fi fost tot.Acum urmeaza elementul "estetic" al intregii sinestezii(intrucat iti trezea toate simturile) si anume un veritabil ceas elvetian la mana dreapta, cum poarta doamnele care lucreaza la mine in cartier la Posta Nr. 7...la o tigara, un rebus si o cafea...si o multime de oameni ce vorbesc colorat in fata ghiseului.N-aveam sa uit multa vreme impresionanta imagine a Fecioarei cu ceas la mana, sau poate as fi uitat-o cat ai clipi din ochi, daca...daca....
...daca nu as fi primit recomandarea din partea aceleiasi voci inconfundabile ce trada un miros vechi de prin anii '80 de tigari "Carpati" fara filtru:
"Pe-astea le dau cu 15 000 ca este facatoare de minuni".La auzul acestor mirabile cuvinte, doamna care avea sprancene false se apropie de vanzatoare si ii cere trei bucati dintr-o lovitura:"Da-mi trei ca vreau sa iau si pentru nasa batrana si pentru cumatra ca vine maine de la Tulcea".
Ei si ca sa intelegeti cat de bine functioneaza piata acestor "marfuri rare", aduse din timpuri stravechi pe corabii luxoase din marile sudului, tin sa mentionez ca in 5 minute toate cele cateva zeci de sacosi cu Fecioara ce facea advertising ceasurilor elvetiene se epuizasera.Aveam sa descopar ca se facea si comanda la asemenea "artefacte" care erau procurate pentru ocazii speciale, fie ca avea lumea treaba la Sf. Maria sau la Sf Constantin fie ca aveau in familie o cumatrie, Lasata Secului sau vreun botez.Ei si ce faina e lumea asta a mea, cu toate celelalte fete ale ei, cate una pentru fiecare zi de post si altele pentru zilele "de dulce".
Si acum mai imi aduc aminte de imaginea Maicii Domnului cu ceas la mana, care ne arata cuvios ca "Fugit irreparabile tempus" asa pe nesimtite si de asemenea ca putem fi mai aproape de eternitate si de Judecata de Apoi doar cu 5 000 de lei in plus, unde mai pui ca este si sfintita!!
Totusi, a fost si o experienta placuta, intrucat la anul am sa particip si eu la Olimpiadele Comunicarii si daca va fi sa partcip la sectia de Advertising, voi alege fara ezitare ori o Fecioara care sa faca reclama la ceasuri(da, stiu voi fi acuzat de plagiat dar voi minti ca ideea mi-a apartinut mie), ori un Christos care sa faca reclama la ochelari Police sau Pacco Rabbane, ori sa si-i dea din cand in cand jos si sa ne mai faca cu ochiul, poate poate ne convinge sa ii cumparam.Asa ca pazea, lumeee...la anul atac din plin!!

2 comments:

Mona Lisa said...

Hi Alex, thanks for the comment on my blog!I was just wondering..how do you understand it? Do you speak portuguese? I would like to understand yours..but right now it seems a bit difficult;)Have a nice week!

Alexandros world said...

I speak Portuguese.Thank you very much Mona Lisa.I feel so sorry you do not understand Romanian but i promiss i will publish some new articles, including those written in English or French.Thank you again.