Bucuria cea mai mare

Iar m-am înconjurat de cărți.

Suspicious.

Mă simt exact ca în clasa a 11 a sau a 12 a când mă pregăteam intens ba pentru naționala de filosofie, ba pentru cea de geografie.Pe o parte a patului stăteau cărțile de geografie și științe naturale, caietele cu notițe luate temeinic și hărțile mute care-mi vorbeau de la sine iar pe cealaltă parte stăteau adunate piramidal cărțile și tratatele de filosofie.Dormeam 4-5 ore pe noapte și nu dovedeam să citesc ba dintr-o carte ba din cealaltă carte, aveam creioane foarte bine ascuțite și-mi subliniam ce îmi plăcea.La sfârșitul zilei mai treceam o dată prin tot și apoi preț de două minute îmi reproșam cu privire la capitolele pe care nu m-am axat deloc.

Astăzi am simțit cumva că toate acele cărți de filosofie îmi ziceau răspicat din pat unde le trântisem lipsit de orice sentiment: "De ce ne-ai uitat?"
My heart melted in that very second and then...
Tot învățând pentru examene cu etuziasm, am ajuns la concluzia că mie chiar îmi place ceea ce fac și că undeva într-un viitor apropiat sper eu, tot efortul meu va culmina în ceva fabulos.

Mâine mă voi duce iar la librărie să îmi mai cumpăr o carte faină.

Mă simt bine astăzi.Mă simt eu.