Un om

Prima oara cand il vezi,ai impresia ca acuma s-a dat jos dintr-o masina gen anii '70 cu flori vopsite pe ea si inauntru plina cu gagici cu ochelari cu lentile rosii.Mai pe intelesu' norodului, masina d'aia faina cum avea gasca lu Scooby Doo...numa ca daca masina lor strabatea lumea misterelor, iata ca si masina asta a omului despre care va voi vorbi strabate o lume a necunoscutului si cu cat da mai mult de necunoscut cu atat parca, proiecteaza sens asupra lui.
Cu pleata-n vant, omul din masina saptezecista m-a privit mereu de sub lentila ochelarilor lui de soare cu intelegere.Am stiut de prima data ca are o poveste de spus.
Oricine il asculta, nu se plictiseste.E asa ca un Pan care in loc sa cante din fluier pentru a atrage norodu salbaticiei in jurul lui, acest Pan isi foloseste chitara.Isi canta iubirile si dorurile.Si tristetile si amintirile.
Si nu canta oricand si nu povesteste oricui.
E o placere sa-l asculti.Oriunde s-ar duce in lume, va duce cu sine o parte din spiritualitatea locurilor sale, o parte din salbaticia aia primordiala, o parte din cantecele neamului sau.
Cati oameni poarta cu sine locul in care s-au nascut?Multi uitam de noi, multi ne lasam prinsi in furtuni si ajungem sa nu mai stim de unde am plecat.
Dar uneori cand raman pe drum fara bani de tren ori de ocazie, de se-ntampla sa aiba treaba prin partea locului, se opreste si-mi face si mie loc pentru putin timp ce-i drept in masina lui cu flori vopsite.Si acolo-n masina hippiota incepe de fapt o alta lume.
Dar ca sa intelegi cu adevarat drumurile vietii, trebuie macar o data sa le strabati cateva statii in masina colorata a lui David.

Naravu din fire.

M-am trezit brusc acu vreo ora.Dormeam asa de bine...primisem bonus de la inconstient un vis.Vis clasic fain din ala in care nu cazi in abis cand mergi pe o strada cunoscuta si nici nu vine vreun balaur sa te bata pe spinare.Nope.Visam ca mancam cartofi prajiti cu bacon (pe care scria Sunca afumata.Prod: Dumbrava Rosie, judetul Neamt.best before: 11.11.2010.Cu toate ca era expirata sunca aia, mie asa mult imi placea.Nevermind.
Ma trezesc.Miros puternic de spirtoase-n nari.Ma, ceva nu e-n regula cu mine, imi zic.Ce pana osului de peste se intampla de ma trezesc in puterea noptii si simt miros puternic de etanol?!Ultima data cand am verificat inca era praf pe birou si pe spatarul de la scaunul aferent biroului asa ca nu avea cum sa miroasa a spray de curatat mobila.
Nu am asa ceva in casa.
Deci, how come, mama mia?Ducandu-ma asa la baie, mi-am dat seama ca am mai simtit mirosu asta de etanol si ieri atunci cand ii povesteam unei dudui ce nevoie mare am eu de un loc de munca.Femeia ma asculta cu ochii rapitori ai unui caine maidanez care incearca sa o faca sa inteleaga pe o venerabila pensionara ca nu vrea sa fie castrat.
Mie-mi venea in nari miros de bautura.Ce naiba.Am iesit din biroul femeii, mirosul de alcool sa inceteze, pace.
Acu doua zile eram la un seminar, profu vorbea, eu chiar imi dadeam interesu' si deodata numai ce simt mirosul de etanol in nari.Pfoai, sa nu turbez?De ce acum?De ce??Mi-am adus aminte deodata de perioada primei facultati si de Bucharest Era, cand veneam in anul I la cursuri si cateodata ca sa fac timpul sa se contracte, veneam cu o juma' de Polar.Mama, ce bautura.Polar, frate.Si TCRSS.:X Era misto sa te uiti la prof si sa simti in nari mirosu ala de tarie.Divin.
Si acuma, scriind fazele astea, imi mai aduc aminte de un loc pe unde de ori de cate ori am trecut, am fost beat.Sibiu.Aer rece, ianuarie, tren personal:Brasov-Sibiu cu oprire la Fagaras si Avrig.Muma, deci orasu ala e superb oricum da sa te dai jos dintr-un personal, cu miros de etanol in nari si alcolemie cu ceva procente in sange, si sa respiri aerul ala curat, sa mergi dimineata la 5 si ceva pe strazile orasului si sa te duci pe Podul Minciunilor sa vezi rasaritul si Fagarasii dimineatasi sa mai iei o gura de tarie.
Asta vara eram pe Unirea cand am ajuns pe la 4 dimineata cu o ocazie de la Podul Olt in Sibiu.Mama, si ce vremuri au fost.
Am fost la un pas de a fi internat la centrul de dezalcolizare prin anul 2, adica acum mai bine de un an si ceva, insa nu e posibil sa simt mirosuri straine in nari, acum dupa atata devotament si staruinta.Nu e drept pentru un om care nu bea decat suc de cateva luni(bine ,...si bere, dar asta numa la ocazii speciale cu oameni "noi").Despre terminologia omului "nou" vom vorbi in alt post cat de curand.
Mergeam acu ceva zile pe strada, ascultam o piesa la intamplare, cand colo, apare iar miasma rea de etanol in nari.Simti ca ti se usuca limba si ca vrei...vrei sa bei.
E ora 3 si jumatate la mine n Madagascar si intreaga jungla face nani sub luna de clestar.
Daca mi mai fut noptile aiurea, ma duc dracu'.

Ultima noapte nedormita, monsieur.

Am zis.

Cat de departe poti merge.

Ai mers vreodata pana la capatul lumii si apoi te-ai intrebat cat de repede te poti intoarce spre casa pe care ai lasat-o prada paianjenilor?Sau ai mers pana la capatul lumii si ai constatat ca e ok sa ramai acolo!?
Capatul lumii se afla oriunde si nu are nicio coordonata geografica, cum nici centrul lumii nu cunoaste asa ceva, iar precum centrul universului care poate fi aici sau oriunde asa si limitele lumii pot fi oriunde.Limitele lumii tale se pot intinde la 2 metri de ultimul copac din spatele casei tale sau se poate afla dincolo de granitele cunoasterii umane.
Am ajuns intr-un moment in care nu stiu sigur daca dincolo de locul in care ma aflu mai exista viata.Cred ca am ajuns la capatul lumii.Iar oamenii de aici, de la capatul lumii par sa nu fie constransi de nimic special, rad, se distreaza, urineaza pe ziduri, vomita-n drum chiar cand tu iesi de la mec donalds si dai sa scapi hamburgerul din mana, te respecta si-ti vorbesc prieteneste.

Oamenii care locuiesc la capatul lumii au cunoscut laolalta neajunsul si disperarea, surghiunul si moartea.Dar si-au pastrat credinta si taria de a crede in alt viitor.Iar viitorul luminos prezis in oracolele stramosilor a venit.
Aici este un paradis al desertaciunilor, oamenii traiesc clipa fara a se gandi ca maine cineva ii va trage la raspundere.Traiesc in vai si in munti acoperiti de negura, se bucura de ploaie, dar si de marea calma, se tem de invazii barbare asa cum au cunoscut mai demult, se tem sa creada ca vor pieri.
Si de aceea si-o trag in masini in fata casei tale noaptea pe la 2, de aia fetele ridica poala si se pisa frumos pe ziduri si de aia la ora 9 si ceva seara vezi pretutindeni tineri beti...orasul e un loc al pierzaniei.Cu toti ne lasam ademeniti de oras.Ne temem totusi de ceva anume.Si ei, cei din centrul orasului se tem.Se tem de acea zi si se lasa prada instinctului.

Dincolo de orasul placerilor pacatoase se intinde marea de la capatul universului.Acum doua nopti am vazut luna oglindita in marea asta de la capat de lume.

Oare cata lume moare la capatul lumii si oare cati se nasc?Maine ma duc la marea de la capatul lumii.

Schimbam registrul sau nu?

Observand dezvoltarea blogului de-a lungul celor doi ani de existenta, doresc a-mi exprima curiozitatea de a sti daca cititorii mei vor sa facem o schimbare, daca da cum anume, ce subiecte v-au placut cel mai mult, ce ati vrea sa citit mai mult, unde ar trebui corijat, ce va place, ce nu va place.

Pe langa asta, va rog sa bifati cu Da sau Nu la sondajul care este atasat pe peretele blogului referitor la un potential blog in engleza.Datorita, schimbarii peisagistice si mutarii mele(se pare definitive) in regatul cel de peste mari si tari...ar fi frumos sa scriu in engleza, astfel incat si prietenii si cititorii care nu stiu limba romana sa poata citi.Ce spuneti?Le lasam si lor aceasta oroare/placere?

Cum facem?Parasim pentru totdeauna lumea lui alexandros si ne mutam pe meleaguri vestice, mai cunoastem lume sau ramanem aici si mai spargem o samanta, mai radem de unu, de altu?


PS:nu ma mai duce memoria, sa-mi bag ...stiti dumneavoastra ce.Aseara imi veni in minte Noica si Liiceanu, lecturile mele din liceu, si deodata pe nepusa masa, ma trezesc ca nu stiu cum se cheama cercul ala de ganditori cu care se intalnea Noica, si unde a reflectat el asupra logicii lui ares.Mi-a luat 6 minute sa-mi dau seama ca este vorba de Cercul de la Paltinis.
Rusine.

Lumea Noua

Lumea Noua ne dezvaluie tainele ei.In aceasta Lume inveti sa fii tu cu tine, departe de tot ceea ce ai fi cunoscut candva.In Lumea Noua, de care m-am temut vreme uitata, nu exista nici bucurii, nici griji, nici intristari.Exista doar gandul ca a doua zi trebuie sa fii mai bun in actiunile tale decat ai fost azi.
Astazi mi-am dat seama ca nu mai apartin fostei mele lumi si nu intamplator spun asta, mai ales datorita unei abandonari totale.Este toamna in regatul cel de peste mari si inca nu a inceput sa miroasa a gutuie.Peste tot se vad poteci acoperite de frunze aramii si rosii care iti implinesc oarecum fetisul cromatic.Iti induc daca vrei, o stare de transa...care poate dura doua secunde sau pana la infinit.
Nu am intalnit niciodata in tara din care vin atata pace, in mijlocul toamnei, atata romantism(am spus romantism? :| :|), atata exuberanta, e ca un sfarsit de drama de 400 de pagini, in care eroii dau coltul rand pe rand si ramane Eroul.Ma intreb de ce mnazau scriu siropos la ora asta.
Nu stiu.Ceva ma face sa scriu asa.Scriu pentru ca asa simt.Astazi, mergand pe strazile acoperite de frunze ale unui oras 2/2, mi-am dat seama ca ma simt bine.Ca iubesc cerul si norii, pamantul, ca iubesc dimineata si ca ma simt viu.
Traiesc printre oameni pe care abia incep sa-i cunosc, le povestesc despre mine si despre viata mea, ei imi povestesc despre modul lor de a percepe viata.
E liniste.Mereu este asa.Ploua des.Ma intreb de ce naiba nu se produc inundatii.Cad frunze.Niciodata copacii nu raman dezgoliti.Dumnezeu iubeste pamantul asta.
Azi m-am simtit parte din lumea asta.M-am simtit viu si un nou ego s-a nascut in mine.Un alt fel de a fi.Lumea Noua vrea ca eu sa fiu al ei.Ca orice calator prin lumile existente, e cazul sa ma asez si eu intr-una din ele.Sper ca aici sa se opreasca odiseea cea mare.Iubesc Lumea Noua si simt cum ma indragostesc de ea.

Ar fi ipocrit sa spun ca mai sunt fiul pamantului in care m-am nascut.Undeva, intr-un colt de suflet, mereu voi fi acel fiu uitat al unui pamant aflat in departari de care nu-mi aduc aminte...insa nu pot sa neg cum Lumea Noua se baga adanc in sufletul meu, imi schimba perceptia, cumpatul si imi deschide larg orizontul.

Fiul pamantului sau nu este decat acela care traieste prin el si care se simte strans legat de toata enigma pe care orice patrie o poarta.