Despre fetele cu bun simt.

Astazi vom cauta sa le intelegem pe "fetele-cu-bun-simt-si-infinit-de-multa-educatie" (care isi mai spun si fete cu dichis, deosebit de modeste).:)Ele stiu cat sunt de artiste si de super unice si de aceea, printr-o intelegere mutuala cu Universu', au decis sa ia arhetipul fetei modeste.
Vom cauta astazi sa le intelegem intrucat ele sunt niste femei tinere neintelese.Pe ele nimeni nu le intelege, traiesc intr-o lume prea rea, barbatii nu isi permit sa le abordeze, ele stiu cat de cul sunt dar asta o recunosc numai la pyjamas-party-urile secrete, nu si n fata oprobiului public....si alte cate si mai cate!!!!
Multi isi permit sa le critice, multi le judeca, dar vai( pentru ca evident, nimeni nu mai e ca ele,si din invidie toti fac asta, multi le pun la zid(insa ups, uita sa incarce arma), iar mai apoi ele isi sunt suficiente lor insele.De ce si-ar permite un badaran, un nesimtit, un terchea-berchea sa le judece?De ce?:-s

Din plictiseala.Eu sunt un om rau.Un om fara sentimente si fara mila.De obicei sufletele astea de inger imi dau paranoia si singura utilitate in afara de un bukake sau un futut in cur (intuiesc ca pentru unele din ele castitatea e inca o virtute), nu vad.

Pe unde le gasesti?

Pai, prin locurile unde cred ele ca e cul sa se expuna:la Carturesti, in Control (numai pana la ora 9 30 pm), asezate vara, cand isi permit sa poarat rochitele vaporoase din pasla cu curu pe treptele de la TNB,in curtea muzeelor, pe la targuri de vechituri sau party-uri undergroundiste, sau alte balciuri cu tenta hippiota si pacifista sau de ce nu pe la festivaluri trendi si evenimente de care n-a auzit nimeni, fiind mandre ca fac voluntariat.( a se mentiona ca pentru ele munca neplatita e ceva fain care le va aduce notorietate desi, Doamne, ele nu-si doresc asta)..
A, a nu mandre.Ele nu sunt mandre.Doamne ce prostii spun si eu...ele, mandre...cum sa zic asa ceva?Ele se simt onorate cel mult...nicicum mandre.
Mandrie simt astia, badaranii, incultii, oamenii needucati si cu care ele nu au ce discuta.Ne-am inteles?

Le mai poti observa tinandu-se de toarta in cete gregare de cate 4-5 individe sau in diade in drumul pana la facultate, supermarket, pana in vizita sau pana in parc.
In grup mai poate exista si cate un ragazzo indie sau un emo.Cu la fel de bun simt ca si ele.Si care e si prietenul lor cel mai bun.


Cum le poti recunoaste?

Partea asta e de departe cea mai simpla din toata analiza.Pai...in primul rand exista o boneta care se vrea un element al La vie en rose din Franta aia idealista.Esarfa bineinteles, camasa sau bolero...o chestie hidoasa pe care femeile astea o trantesc pe ele, fara pic de responsabilitate.Ele sunt cul, oricum.
Uhm...blugi din aia gen streci, pantofiori de balerina de diverse culori asortati la dresurile pastelate.Hidoase, again.

A omis faptul ca din boneta, pe frunte, trebuie sa atarne o suvita de par.E un must.
Lor li se mai pare cul sa poarte si rochite fainute cu buline sau cu volane vara.Sau sa isi atarne abuziv zilnic chestii handmade din ceramica, facute de prietenele cele mai bune acasa, si vandute "pe sub mana", ori care nu-s binecuvantate cu prietene inzestrate cu har de artizan, poate lua de pe la bunica ori mama lu cumatra biju'-uri faine ...gen margele si pietre de agat, ochi de tigru, de pisica, de uliu si de perus.Marea majoritate insa, se orienteaza catre buticurile(atentie, nu tarabele, buticurile, da?) de pe la universitate unde gasesc minuni de genu, de la cercei si chestii urate de pus la gat pana la bratari.

Acuma eu nu inteleg, de ce ti-ai pune la gat niste chestii atat de old-fashioned?Oare de ce?(nu, tipele nu se vor hip, ci doar cu dichis.)Asa ca nu care cumva sa va impinga ceasu' rau sa puneti egal intre ele si hipster sau vintage.
De asemenea, genurile lor de muzica variaza intre indie si bossa nova, grounge, chill, dnb si new wave de la Nouvelle vague la Yann Tiersen, Parov Stellar, Michael Buble si alti labari.

Dupa cu am zis, trebuie sa ai un intelect foarte ridicat ca sa intelegi aceasta muzica.Oricum ele sunt niste dichisite si niste fete super-modeste, insa din foarte mare pacate, neintelese.:((

De asemenea, domnisoarele merg frecvent la Teatru, ceainarii si opera pentru a fi vazute.Nu de barbati, jiezes!Ai sunt niste super-cretini si niste ...in fine, sa schimbam subiectul!
Ele nu suporta vulgaritatile, parol.:D :))De aceea dezbat subiecte legate de chestii trendi, formatii de care n-a auzit nici eventimu' ultima carte citita, notele de la liceu/facultate si ultimele calatorii.
Mereu se vor apela cu :Draga, iubita, copilu, madam, sweet....etc.

De asemenea felurile lor de mancare preferate sunt: salata, orezul sau chestiile ieftine de pirn restaurantele de mana a enspea din Praga, Budapesta, Londra sau Paris.Dar e cul sa servesti micul dejun sau pranzul la o terasa ieftina din Vest.(de mentionat ca pentru ele, Praga si Barcelona sunt ceel mai frumoase orase...nu ca n-ar fi, insa pentru ele is Shangri-La, Mecca, Lhasa, etc)

Insa fac acest efort pentru ca telul lor in viata este acela ca cei din jur sa le distinga CLAR de o pitipoanca.Ele sunt niste fete modeste, binec-crescute si care nu au de-a face cu maneliste, rocherite, punkerite sau nolife de-astia.

Again, men are animals!

3.Cum le poti ajuta?

Exista cu siguranta multe remedii.Facing the reality is the harshest way of ruining a self introspected chick.
In timp ce fumezi o tigara ordinara, amestecandu-te printr-un grup de pasari de-astea cu aripi netaiate, iei frumos o oglinda si scotand casca din care rasuna revoltator niste metal satanist, le-o arati:

OMG!Vor realiza cat sunt de penibile.Nu penibile, de fapt jenibiloase...asta...ratate.
Mai spuneti voi ca nu-s io baiat bine-crescut.






And now, lil (f)artsy gals, this is what i find kewl.Would you mind?

Iubire.

Desi simpla, desi plina de elan si prezenta, poza aceasta mi-a placut mereu.Lumina si umbra sunt mai mult de decor.Non-culoarea tine in ea de fapt esenta suculenta a pozei.
O fata care isi imbratiseaza dragastos cainele.Animalul-totemic ce ii transpune aceleasi sentimente.Privind expresia faciala a tinerei ne dam seama de fapt de cata dragoste e capabil omul fata de animalul sau totem.Dar cu adevarat minunata mi se pare expresia faciala a cainelui.
Nutreste atata iubire, atata optimism...atata sinceritate...privirea acestui animal ascunde mult mai mult decat ar putea trasnmite privirea unui om.Priviti drept in ochii salbatici si totusi de o puritate rar intalnita ai animalului-totem.Descoperim in ei o credinta de milenii si o recunostinta pe care nu o vom intrezari in veci in privirea creunui om.Cel putin asa mi se pare mie.
Al doilea motiv pentru care mi-a placut aceasta fotografie este pentru ca ea trimite la niste valori cumva primordiale, o dragoste neconditionata, reciproca, ce cade adanc in suflet, mai presus de orice cuvinte...iar orice cuvant este de prisos.
Mie imi transmite ideea de dragoste sincera.
Putem vedea astazi in ochii oamenilor o dragoste la fel de nepartinitoare ca in ochii cainelui-husky?Oare putem?
Pentru un moment Dumnezeul primordial s-a coborat in privirea animalului.Iar omul este binecuvantat de prezenta totemului sau.

Reinventand mandala.

Despre mandala si proprietatile sale au batut moneda atata vreme exegetii taoisti cat si calugarii budhisti Mahayana, insa Jung a facut-o accesibila lumii occidentale, dandu-i o serie de semnificatii care de care mai nebanuite, asociindu-le cu elemente ce strapung inconstientul.Cand vine vorba de inconstient colectiv, oamenii au tendinta de a ignora imaginea sacra a mandalei.
Mandala de fapt este o reprezentare detaliata, fidela, a Universului.Universul este totusi un agregat de mandale, fiecare dintre ele reprezentand o stare de spirit.
Mandala se afla in Centrul lumii, despre care au scris atat de mult scolasticii, centrul lumii in care se afla primitivul, casa lui situandu-se in centrul lumii, si dincolo de asta, intreaga sa comunitate, aflandu-se in centrul LUMII, dar despre simbolistica centrului gasiti si voi pe la Eliade si Levi-Strauss.Nu stau acuma sa fac teoria chibritului vizavi de importanta centrului.
Na, in momentele de maxim succes sau de maxima tristete, da voi insiva, stimabililor , va aflati in centrul lumii, intrucat nimeni nu a mai obtinut un asemenea succes rpecum voi si nimeni nu va fi suferit pe atat de mult.
Cine ar mai fi ca noi?Atunci de fapt ne dam seama ca reprezentam o mandala energetica.
Daca prin reductie, am ajunge sa consideram ca noi insine reprezentam o mandala infinita, atunci am fi mai castigati.
Am fi constienti practic de potentialul energetic pe care il avem, si conexiune in vivo pe care o detinem cu Marea Energie.
Shri Mataji Nirmala Devi, femeia care a ajutat la realizarea Sinelui Omenirii prin metoda proprie yogina, numita si Sahaja Yoga, spunea ca "ni se dau cai, si noi alegem drumuri".Dar drumurile nu duc in centru.
Usor truista afirmatia, ea vadeste cele mai nepatrunse intelesuri ale conceptului de mandala.Mandala, imaginea cereasca a lumii fizice, in care ne ducem zilele, este un izvor de cai.
O cale intotdeauna, manifesta o intretaiere de virturi si un scop care va duce catre realizarea unui punct anume, unui moment al vietii pe care o avem de dezvoltat.Calea are un caracter revelator, si de aceea multi oameni se afla chiar toata viata in cautarea Caii, intrucat nu toti ajung sa o vada, si sa invete sa mearga pe ea.
Drumul este de fapt acela pe care mergem in mod inconstient, fara sa stim exact unde duce, fiind plin de neprevazut, ca de altfel toate drumurile facute de omenire.
Pe drum nu stim niciodata cand este ok sa ne oprim sau cand este cu credinta sa meditam in mijlocul unei intersectii.
Atunci cand drumurile noastre nu mai au cai de intoarcere, ele ajung sa se intretaie cu drumurile altora...si atunci ne este dat sa cream conexiuni intre propria mandala si cea a celorlalti.
Grupurile de oameni reprezinta la randul lor mandale complexe, care definesc sfera socialului.
Lumea este o mandala care se regenereaza, indiferent de secolul in care ea se desfasoara, sau de coordonatele geografice, ori latitudinele la care ea poate fi depistata.
Ce culoare ar putea avea mandala acestei lumi?A lumii de astazi, a lumii acestei secunde?Lumea fara virturi, sau fetisuri, aceea demitizata, lumea vazuta ca o mandala-mama a mandalelor mici.
Ar fi o tema de gandire aceea a stabilirii culorilor mandalei-mari.O lume ce tinde spre unitate, si totusi in multe colturi dezbinata, poate fi considerata o mandala a timpurilor primordiale?
Cate cai ne ofera mandala-mama a acestei lumi?Cate drumuri oare i-am asociat?
Cand Dumnezeu ne ofera cale, si noi alegem drum, ce e mai drept sa facem?Sa ne urmam instinctul sau sa mergem mai departe si sa ne aflam intr-un periplu infinit in cautarea sortii?A implinirii?
E mandala arhetipul implinirii?(postul asta nu s-a vrut o spoiala new-ageista, insa s-a vrut o linise rosie trasa cu carioca rosie sub numele de "mandala", cu cat zi de zi, mi se pare ca lumea tinde sa fie UNA si aceeasi, o mandala a inceputurilor, o fiica plecata de-acasa, ratacita pe campuri straine de ceea ce cunostea, si care se intoarce fie vinovata catre originile sale.)
Cred ca lumea asta este o mandala.Si inca una vinovata, care se intoarce in forme vii si sunete vechi catre obarsia primelor sale zile.

Ceasuri moi asezonate cu mere rase(si scortisoara)

Pentru ca inca este iarna afara, contrar oricaror asteptari, va voi pregati un desert de va veti linge pe degete, dupa o reteta straveche, specific iernii.
Avem nevoie de trei ingrediente esentiale.In primul rand ne trebuiesc cateva kilograme de mere rosii, verzi si rosu cu verde murdar sau purpuriu cu mustar, ordinea nu conteaza.Le puteti fura de prin sere, le puteti cumpara, le puteti obtine de la batranele cu inima deschisa care dau "de imparteala" prin cimitire.
Dupa aceea avem nevoie de ceasuri:ceasuri cu cuc(in acest caz vom scoate pasarea, o vom jumuli si o vom frige, servind-o ulterior ca garnitura, ceasuri-pendul imbibate de mucigai, ceasuri elvetiene umplute cu lapte de la vacile alpine, ceasuri exacte, ceasuri indelungate pe care le vom prinde din zbor, ceasul Iepurelui de Martie, ceasul din urma, nu conteaza ce fel de ceasuri.Materia prima insa conteaza.Le vom topi pe toate, si le vom lasa sa fiarba la bain-marie.Reteta ne-o ofera Dali.Mai gustoase ca ceasurile sale moi, nici ca vom putea servi vreodata.
Scortisoara in schimb e mult mai greu de gasit, intrucat este un condiment pretios, extras din copacul vietii.Cate dintre Domniile Voastre ar fi dispuse sa se incumete sa taie din scorta copacului-vietii?
Ati fi in stare sa luati briceagul si sa taiati din copacul propriei dumneavoastra vieti?Ar fi cu putinta?Nu v-ar durea sufletul?
Pentru a pregati aceasta reteta, este nevoie de multa rabdare, eficienta si cainta.Putem oare sa radem merele kaki, purpurii, verzi, necoapte, de un rosu strident, viermanoase, fara sa ne dam degetele pe razatoare?Si daca am putea face acest mirabil act, ce anume ne-am aminti in fractiunea de secunda in care carnea ar fi sfredelita pe razatoare si sangele ar incepe sa curga, nu in cantitati mari, ci in de ajuns de mult incat sa simtim durerea si sa o percep in sfera constientului.
La sfarsit am mesteca linistiti in terciul de mere ras, din care miresma ar impulsiona extrem de mult salivarea cavitatii bucale, insa nu ne-am gandi oare ca acolo e si sangele propriu amestecat cu bucatile de mar ras?
Vom simti mirosul ceasurilor care se topesc in nestire, fierband a la bain-Marie fara sa ne pese anume cat am dat pe ele si cat anume vor fierbe.Poate pana apa da in clocot...
Trebuie sa iasa exact cum si le-a inchipuit Dali, tremurande, slabe, lipsite de context, incerte, moi, un timp invins ce se roteste in apa fiarta.Timpul insusi este inghitit de aburi.Ne vom intreba atunci daca este drept ca timpul sa fiarba si ca din diferite tipuri de ceasuri temporale sa iasa bucati invinse de ceasuri moi.Aburinde...
Vom inhala aburii, ii vom trage pe nas, si vor fi mai tari decat orice praf pe care il vom fi tras pe nas pana la acel moment.Vom face calatorii ucigatoarea in limitele propriului eu, vom escalada proprii sai munti, vom fi surpinsi de avalanse iscate din senin, si vom cadea in genunile inconstientului, unde deopotriva monstri nesabuiti ne vor haitui, ne vor adulmeca propria carne, ne vor gusta propriile rani deschise, femei de-o noapte ne vor seduce si cazuti la datorie, vom fi scalvii lor sexuali, vom strabate paduri si deserturi care se succed la intervale de secunde, care trec ca milenii, vom invata sa refim copii, dar in momentul cand vom atinge jucariile ne vom vedea pielea batrana, ne vom simti crapaturile incheieturilor, ne vom pipai fata ridata, insa inima ne va spune ca suntem iar tineri...
Femeile in aceasta calatorie in propria lume il redescopera pe El, noi in schimb, o descoperim pe Ea...si noi insine suntem o rana deschisa.
Ca sa evitam un asemeena accident, in timp ce vom fierbe ore in sir ceasurile, pana vor da in clocot, vom folosi o masca de oxigen, sau vom tine la gura o o batista impregnata cu carmol.Vom inhala atunci cand vom simti ca nu mai avem aer.
La final, vom aseza pe o farfurie ceasurile moi, si le vom intinde bin, bine cu sucitorul, peste care vom aseza pasta de mere rase, iar apoi vom rula fiecare ceas moale peste continutul dulceag de mar.Intocmai ca la clatite.

La masa in schimb se vor aseza numai cei care au adus intr-un pliculet putina scortisoara din copacul vietii, intrucat desertul nu este complet pana nu se presara un pic de scortisoara peste compozitia de mar.Altfel, vom fi incapabili sa-i simtim aroma.Cei ce nu vor aduce scortisoara din copacul-vietii, vor sta deoparte si vor privi.Se vor uita si vor inghite.In sec.Asta e.
Placerea cere sacrificiu.Copacul vietii s-a nascut o data cu noi, si un lucru atat de simplu, precum a rupe putina coaja de pe trunchiul sau, se dovedeste uneori a fi un lucru atat de anevoios...
Copacul vietii ne asteapta si ne incearca.Il vom ruga totusi sa ne ierte si sa ne lase sa rupem putina coaja.
De macinat vom macina acasa.Important este sa facem rost de coaja sa.

Presarand scortisoara, desertul va fi gata, iar acel moment va fi unul istoric, pentru ca nimeni in lume nu va mai fi gatit un asemenea desert, iar intreaga fire va saliva numai gandindu-se la ce am preparat noi.Vor veni mii de guri sa ceara o bucatica, insa ii vom respinge cu nerusinare, dandu-le pesmet.Tare.

Ati dori sa pregatim intr-o zi intr-o oarecare bucatarie acest desert?Si in timp ce vom prepara minunata prajitura, vom asculta ce spune piesa de mai jos.:D