Wednesday, September 23, 2009

Romanian trip.(sau de ce nu vreau sa ma intorc in Romania(


Uhm...a trecut vreo saptamana de la super tripul meu in Romania.(nu spun excursie, las asa "trip"...e mai cul...nu stiu, da mai bine, never mind.Niciodata nu speram ca Bucurestiul sa ma sperie asa cum a facut-o de data asta.De fapt am avut revelatia minunata si anume, ca eu si Bucurestiul nu vom fi prieteni niciodata.Deh, io baiat de provincie am incercat, el nu si nu.

Totul a inceput intr-o frumoasa seara de septembrie, cand am aflat dupa cina, ca trebuie sa revin urgent in Romania pentru ca si deoarece din varii motive am ramas pe drumuri, adicalea doamna proprietara ne-a dat afara...well...ceva gen daca nu vii in 7 zile hainele tale zboara in strada.Fara a bea red bull in prealabil.

Bine...si ca sa fie ecuatia completa, a urmat o suita de 3 nopti nedormite in care m-am zvarcolit de pe o parte pe alta, mai ceva ca pastravul lui Schubert...culminand cu scuiparea de sange intr-o dimineata, o prea alba dimineata.
In mai putin de o saptamana am gasit in nelinistea mea tot felul de oferte unde sa stau:pe Magheru intr-o hruba cu teckelu sau maidanezu ce-o fi din dotare a gazdei, ba cu persoane care "ma invythau sa sthau q ei", cu manele people sau cu cupluri.
Frate, mi se pare ffffoarte ciudat si deplasat in acelasi timp atunci cand esti "cuplu" sa pretinzi ditai apartamentu cu 3 camere semidecomandat pe care sa-l imparti cu persoane singure.Gen:Iote cine suntem noi, noi suntem cuplu, si te facem pe fata pe tine, sic!

Apoi au urmat alte si alte oferte care mai de care, de la nimfomane la "baieti cuminti, seriosi care au camera lor si care nu consuma alcool, nu fumeaza, nu beau...nu vorbesc mult...si nu prea ar vrea personal feminin in casa".Bine, cred ca au gura ocupata mai mereu, de aceea sunt asa tacuti.Nu ca as avea ceva cu insii mai taciturni de fel...da asa ca idee.

A venit si ziua suitului la low cost(desi sa dai 280 de e nu pre ae low cost, deh ... asa e cand iti iei beletu azi si pleci poimaine)...si luandu mi la revedere de la parintii mei si de la vecina mea Patrizia...am ajuns in superbul Bucuresti...orasul tentacular al destinelor unde regasesti aceeasi apasare cauzata de criza.Nu stiu, eu as pune o placuta la intrarea in Bucuresti:Bucuresti-Orasul Crizei...sau Criza city...ca un fel de placuta bilingva pentru cei ce nu ntelege.


Luandu-mi lucrurile de acolo si mutandu-mi-le la o prietena, Paula careia i multumesc pe acesta cale si care m-a gazduit o noapte la ea...am respirat pentru cateva momente usurat.

Desi ma simteam foarte obosit mi-am luat un pachet de tigari de foi si m-am dus langa copiii emo(care sincer mi s dragi de altfel) de la TNB si am inceput sa fumez.
Imi asteptam prietenii cu care urma sa merg la un concert la Atheneu unde avea sa concerteze un alt prieten de-al nostru, Oliviu...al carui blog il veti regasi in lista mea.

Si cum n aveam de gand sa pierd sansa de a auzi vioara maestrului Oliviu...m-am gandit sa particip in acea seara la spectacol.Si a fost unul frumos, unul reusit chiar.
Acel spectacol dedicate valurilor Dunarii lui George Enescu mi-a mers la inima, si m-a impresionat totusi...oameni de valoare ai acestei tari care stiu sa te transpuna in alta lume...mai buna, unde nu exista criza, nici nesimtenie, nici cladiri ceausiste.Un Bucuresti al valorilor...un Bucuresti utopic, care are destinul Atlantidei odata cu terminarea spectacolului.

Ma gandesc ce salarii au acesti oameni, care este viata lor...cum spuravietuiesc.Merita mai mult, dragii mei?Da?Chiar merita mai mult?Sunteti siguri?

A fost o surpriza placuta cu siguranta.Urmatoarea zi a fost o zi bucuresteana tipica, o zi in care tot ceea ce mi-am dorit a fost sa se faca noapte si sa mi vina avionu si sa plec.

Peste tot lume stresata, peste tot forfota, injuraturi...discutii despre bani, bani, bani...munca pe degeaba...teluri marunte...si totusi, nu-s oamenii de vina...asa s-a incetatenit.E criza, deci avem probleme.De un an jumatate numai asta aud.

Am stat, neavand unde o zi intreaga in soare in fata Universitatii de Arhitectura "Ion Mincu", consumand diverse sucuri in exasperarea timpului care parca statea in loc, vazand un amalgam de oameni stresati perindandu-se prin fata mea.
Ma duc la Spring Time, cer o salata, aia sare repede cu :"Avem coleslaw...", eu ii cer salata de sfecla rosie, ea sare iar cu "coleslaw"...mama mi se impleticeste si limba cand pronunt.

Deci in Rumeinia daca ceri o amarata de salata de sfecla, lumea se uita la tine ciudat.In schimb e normal sa ceri un "coleslaw"...e si mai ieftin, e si mai eficient, si hey...e din America!!
Pe sistemul:"Or sa ne salveze americanii"...bucurestenii inca mai considera cul asemenea elemente preluate epigonic de peste ocean.

Intru intr-un magazin, Timberland sa ma uit de niste bocanci.Nici n-apuc bine sa examinez o pereche maro deschis, ca sare alta distrusa:"Vezi ca aia nu s la oferta, is mai scumpi..."
Adica daca ii vroiam pe aia care erau vreo 3 milioane si ceva, adica vreo 85 de euro, ceea ce nu-i o avere (spun eu), nu era ok.Trebuia sa ii vreau pe aia care s la oferta.Pe urma am inteles de ce era atata de straniu gestul examinarii mele..."pentru ca e criza"...tot distinsa vanzatoare m-a lamurit.
La care io..."Ooook."

In fine...astea au fost cam scenele magistrale ale celor 48 de ore petrecute cu succes in Romania...picant ar mai fi totusi de mentionat si scurtele interogatii de prin aeroport gen:"Hables espanol?"
La care io:"Is roman, bre, chill!"...no comment.
...sau micile sporovaieli pe care le-am auzit pe ruta Universitate-Piata Moghioros din sectorul 6...criza, serviciul, vecina de la apartamentul nu stiu care, ce a mai adus la piata, si viata e grea.

Nu stiu, dar pentru mine sunt chestii care ma deprima sa aud asa ceva numai in doua zile.Criza, criza, criza, criza, criza.

Si daca Bucurestiul are ca a doua natura criza economica, eh...se pare ca in seara asta am intrat si eu in criza.Primesc un comment pe hai cinci de la o individa miss nu stiu cum de prin Ramnicu Sarat, comment care trada cu evidenta necunoasterea ortografiei limbii romane actuale...motiv destul de temeinic de a sterge respectivul "komm".:-s

Fata nu se lasa si imi da add pe messenger, invocand laitmotivul "schimb de liste", sau cum sa ma scuz ca sunt o imbecila.
Ma abordeaza cu:"Bona sera"...la care io: "Buna"...pana sa aduc eu vorba in treacat..."Da de unde pana unde eu cu tine in lista mea?", ma trazneste cu urmatoarea afirmatie...
"Ma le tue foto sono davvero?"(adica pozele tale is pe bune?)
La care io:Da, sunt foarte pe bune...si vezi ca stiu romaneste.(crezand ca o duce mintea sa faca o analogie ca sunt roman).
Nu folosesc photoshopuri sau alte minuni, alea s pentru oameni retardati...totusi...am mai adaugat.
La care mirabila fiinta, imi trimite urmatorul emoticon: :*

La care eu fiind putin cam blocat am mai asteptat sa mai scrie ceva, neintelegand din prima incarcatura simbolica...

:"Dove hai imparato rumeno?"

"Tu fata, ti-am mai zis, ca-s roman...ti-am scris pana acuma n romana, nu vezi bine?"In gandu meu..."Mai ia mananca niste morcovi, niste dulceata de afine, poate vezi mai bine, vaca..."
La care ea:

"Ei na...spui tu asa ca ti place de mine"(bine, de scris nu a scris chiar asa dar acum este o adaptare)

La care eu:Vaya con Dios, hija!(sau cu cine o vrea sa mai mearga numa sa ma lase).I-am dat ignore si m-am rugat pentru cele 7 vieti ale sale...sa se reincarneze si ea in ceva mai inteligent intr-o viata viitoare.Habar n-am...un bonsai, un nuc, un cires, un prun...ceva macar productiv din punct de vedere agricol.

So, dear Romania, you scared me, sis.

Ma sperii tare de tot si mi se pare ca nu mai vreau sa mai dau de tine in urmatorii ani...ma sperie specimenele, ma sperie Bucurestiul, ma sperie criza si ma sperie de moarte vanzatoarele.

PS:Nu s deloc spaniol si nici italian.M-am nascut in Romania, vorbesc fluent limba romana si scriu corect in limba romana.Multumesc pentru intelegere.

In continuare, atasez piesa unei italience dragi mie, care la cei 51 de ani ai ei inca are tupeul sa surprinda lumea...o luptatoare zic io, o diva, o mama, o pulisugista pentru unii, un icon pentru altii, o tanti care canta fain si mie mi place.MADONNA.

6 comments:

nomeNNescio said...

welcomne back :)) ce pot sa zic....:)))

lorelei said...

Poate auzi mult "criza, criza, criza". E un laitmotiv in majoritatea cazurilor. Asta pana iti pierzi locul de munca (tu sau sotia ta sau parintii tai) si nu gasesti nimic catre care sa te indrepti pentru ca toate ofertele sunt fictive sau cu 2000 de aplicatii si cand in final dupa 2 luni primesti un interviu, te asezi la un birou pe juma' din salariul pe care lucrai initial si cu un job ce nu are absolut nici o legatura cu domeniul tau si pe care desigur il urasti. Noi, astai mici din Romanica, trecem prin asta. Si ne luam bocanci la oferta pentru ca 85 de euro e o treime din salariul mediu si o jumatate din salariul minim. Norocosule.

Alexandros world said...

Draga mea, hai sa te lamuresc mai bine:si eu am trecut prin asa ceva...sunt la o facultate in legatura cu care nu mi fac mari sperante...care nu vad cam ce mare viitor imi va oferi...sa mai spun si ca am avut pana acum numai joburi de vis gen call center si help desk si ca cel mai mare salariu incasat in doi ani de stat in orasul tuturor posibilitatilor a fost de 300 da oro...pai cu banii astia eu unu nu pot trai, stimata d ra.

Eu is unu din aia nepatriotii care prefera sa spele wc uri si pahare in Anglia pe 1200 de lire.Pentru inceput suna mai bine, nu crezi?Si scuza ma...orice capitala dincolo de Mures si de Tisza suna mai bine decat Bucurestiul.

Am inteles ideea ca e criza and so on...faza cu bocancii mi s-a parut deplasata pentru ca si fiindca nu mi se pare NORMAL sau DE BUN SIMT in calitate de vanzatoare sa i spui omului care se intra la un produs anume ca e oferta.Puteam si eu sa citesc.Si in plus hai sa ti mai spun ceva:daca ii luam pe aia care erau 85 de euro, zic eu ca aduceam un profit magazinului, de moment ce le faceam vanzare.
Da...na...toate bune si frumoase...Bucurestiul ramane super cul pana una alta.

Vedeti totusi ca n-am minimalizat pe nimeni, d-ra.Fiti mai atenta va rog cand cititi.Mi am transpus doar experienta vis a vis de viata dintr-o capitala sa zicem europeana.Sau o scurta incursiune de doua zile mari si late in tara natala.

PS:Prefer sa plec la spalat vase sau sa ma duc sa lucrez la serele din Anglia decat sa am salariul egal cu doua trei perechi de bocanci de la Timberland.O zi buna va doresc tuturor.

ipondycherry said...

Presupun ca tu, ca si mine,atunci cand esti prin Romanica, ai de cel putin trei ori pe zi si intre mese senzatia ca te-ai nascut intr-o tara gresita.
Anyway, adevarul e ca daca te blesteama cineva si apuci sa fii traitor pe mirobolante meleaguri then e cazul sa fuck toata maneaua, 38-ul, vomele umane si deseurile societatii ( mai ales pe cele cu sh, tz, k si :*:D etc.)
Si cu toate astea, daca ai simtul umorului, poti sa crezi ca Romania e frumoasa.

Alexandros world said...

Bine zis Raina...totusi deseurile sociale din Romania sunt nereciclabile.

Prefer sa reciciclez doar vanzatoarele.Am o pasiune pentru ele.

Alexandros world said...
This comment has been removed by the author.