O seara ca toate serile.

Nu stiu de ce imi vine in minte piesa aia mai veche a lui Brian Adams su oooo, summer of sixti nain, dar in fine.Aseara am avut parte de o seara faina, o seara in care am vorbit cu un om deosebit si cu care intr-adevar ai ce discuta.Un om pe care il stiu din liceu, desi din pacate nu am avut niciodata sansa de a socializa.Un om care iti confirma faptul ca mai exista valoare.
Dur sanctionat ca si mine de o lume poate nemeritat si cumva nepermis de insolenta, o lume care nu va fi a noastra niciodata, discutam despre evadarea din labirint.Labirintul are o iesire si iesirea e salvarea.
Ma bucura faptul ca mai exista speranta dincolo de ipotezele mele care s-au dovedit extrem de fake, si anume de a pleca din aceasta lume a insurgentilor djiboutieni si anume Bucurestiul.

Am discutat despre orasul nostru natal, despre oameni si locuri, despre fapte si asa mai departe.Ma bucur ca nu sunt singurul om care viseaza si care spune stop momentului, realitatii de doua secunde.Pur si simplu te duci frumos in capul usii si i zici timpului:stai!Hold on!Si timpul sta.Spre deosebire de Daseinul heideggerian, fiinta din zilele de azi are constiinta autonomiei sale oarecum subliminala asupra timpului.Ea va lua in stapanire timpul asa cum sper ca si eu il voi lua.Fara nicio remuscare si voi rupe fraiele realitatii.

Da, nu ma vad practicand ceva cumva undeva dupa licenta in domeniul in care se pare ca peste un an voi fi licentiat, ma vand facand lp uri prin umf sau mergand in practica la farmacii, ma vad calatorind vesnic prin muntii patriei sau cu prietenii, sau predand geografie intr un sat uitat de Dumnezeu la munte unor copii izolati de civilizatie dar carora sa le placa geografia.Vreau sa scot olimpici din ei.Cel putin cam asta ar fi planul meu si al amicului meu, fost olimpic international de altfel...sa mergem si sa cautam tineri sau copii de clasa a 5 a , a 6 a sau a 7 a pe care sa ii pregatim just for the sake of entertainment.

O sa mergem sa i cautam daca e...de vor fi ascunsi in munti, vom trece muntii, daca or trece de ei, om trece si noi cum trecea Ana Lugojana in Banat.In fine, ideea e in felul urmator:in liceele si mai ales aceste colegii nationale din toate orasele tarii, multi copii care vor sa faca performanta nu sunt pregatiti cum se cuvine de profesori, ori noi asta vrem.Sa fondam o asociatie non prof. care sa-i ajute sa si atinga visul, sa arate unei Romanii intregi si poate de ce nu unei lumi de ceea ce sunt in stare.

Copii cu posibilitati sunt peste tot, ei trebuie numai cautati.Cauta si vei gasi, bate si ti se va deschide.Cam asta e legea morala a firii.De ani visez sa pot pregati tinerele suflete asa cum stiu eu ca ni se preda geografia cand eram clasa a 7 a sau a 8 a la Scoala de Sambata din Braila.Still fond of that shit.


Ala a fost un imbold.Daca atunci se putea, acum 6-8 ani poate, de ce sa nu se poata astazi, in 2009?De ce sa nu se poata?

Apropo de ce zicea o tanara simpatica mie ca om, d ra cu blogul interzis fraierilor, Miss Mistery era de parere sa fondam undeva departe de orice tulburare citadina un liceu destul de micut pentru tinerele talente din orice domeniu.Iar copiii sa fie educati in spiritul performantei metodei Waldorf.Adica fiecare va fi pregatit temeinic de la o varsta frageda intr un domeniu, maximum doua, care l intereseaza.Un astfel de liceu se gaseste intr-o fosta abatie in Germania, dar nu-i stiu numele.Cu un search pe google se rezolva.

Asa ca dragii mei si dragele mele cititoare, nu i asa ca ar fi fain sa punem la cale asta?Totul tine doar de noi.Romania trebuie sa demonstreze copiilor ei ca ei merita, ca se poate, ca atunci cand vor fi in timpul liceului vor fi destul de pregatiti, deoarece performanta cere mai ales sacrificii de ordin intelectual, nu financiar, performanta cere pregatire sustinuta din timp, iar rezultatele sale se vad imediat dupa.
Romania detine performanta juvenila, hai sa le dam o sansa acestor copii!Copiii de pretutindeni de azi, fie ei de la sate sau din orasele uitate de provincie, olimpicii de maine.

Credeam si eu odata...

Odata cu incalzirea vremii, odata cu sosirea lunii mai(in treacat fie spus luna mea preferata)...ma fac si eu ca scriu un post, mai tras de par, mai nereusit...etc.Din ce in ce scriu mai prost...sa fie nelinistea cauzata de putina probabilitatae a admiterii la farma umf?De ce dracu nu ma inspira luna preferata?Ciudat...well...cred ca nu mai am simtul trecerii sau al riturilor de trecere marcate cu atata cinste in trecut...acum doar mai am curajul sa ma analizez.

Candva, nu departe, acu vreo 2 ani si cateva luni, in uitatul meu oras de provincie, ma bucuram de multe chestii marunte cum ar fi ziua de marti cand aparea Arborele Lumii, de treceam soseaua si mi l luam.Il asteptam toata saptamana sa apara, si sa l bag la glosar.Imi placea sa merg la cumparaturi la Billa, era o atmosfera aparte la mine in cartier...singurii oameni pe care ii respect si de care nu mi-e dor sunt cei din cartier de la mine, de cei din oras nu mi e dor, doar de oras in sine, de atmosfera sa de inceput de secol al- XIX lea pe carein jumatatea de sud a tari nu prea o regasesti, de vegetatia sa abundenta, de accentul nostru dobrogeano dunarean.


Imi amintesc ca ploua, se albeau blocurile, miroasea dinspre paduri, cartierul meu fiind inconjurat de doua paduri mari, miroasea a iarba si a proaspat...in fine, mi e dor de atmosfera aia.Era cald si umed in mai.Este perioada in care stateam in balconul meu mare plin de plante jucand carti asteptand ploaia.

Pe atunci aveam un bac de dat, ma bcucuram ca aveam sa scap de un liceu cu pretentii false de colegiu inchipuit, si de niste colegi mai mult decat jalnici, ma asteptam sa iau la o facultate...si sa ...sa fac cunostinta cu marele jeg al Bucurestiului vietii mele.


Pe atunci chiar credeam ca la facultate o sa invat multe daca voi fi baiat cuminte care ia din zbor ce spun domnii profesori...si care va invatat o meserie noua cautata frate pe piata...si mai credeam ca voi profesa domeniul asta.Pe vremea aia nu credeam ca odata ajunsa in Bucuresti gaica-mea de care doar ce ma despartisem, se va mai uita la mine.Si uite ca nu a fost asa.Nimic din ce credeam stand in balconul meu de fildes scrutand crestetele copacilor peste care undeva departe spinteca cerul innorat Biserica Ortodoxa a Nasterii Domnului, nou construita intr-o oarecare zona finala a centrului...acolo unde se sfarseste parcul...acolo unde credeam eu ca incepe poluarea si unde mai credeam ca stau oameni fitosi.

Dar am ajuns in Bucuresti si am inghitit fara sa vreau aer poluat la greu si am cunoscut fara sa vreau oameni fitosi de mi-o mai ramane sa mai zic si la morti cand oi trece la cele vesnice.

Pe vremea aia nu credeam ca lumea e atat de mica, ca oamenii sunt atat de previzibili, ca eu voi da la farmacie si poate voi intra, etc.Pe vremea aia uram chimia si nu credeam ca va veni o vreme in care va trebui sa o ingurgitez.5 ani.


Pe vremea aia ma faceau fericit multe si ma nefericeau cam tot atatea.Pe vremea aia credeam multe si ma certam mult.Cu mine si cu universul inconjurator.Lupta la care am renuntat.Intre timp m-au dezamagit mult.Astazi un viitor incert ma asteapta, iar certitudinea lui depinde de cat de mult ma implic eu.Atat.S-au dus departe anii olimpiadelor nationale pe taramuri transilvanene...oai,Doamne ce vremuri...ce timpuri, ce schimbari...s-au dus anii zilelor in care aveam un tipic anume, s-au dus toate.Un oras de asfalt ca un Leviathan le-a inghitit.Cu pofta.

Acum imi traiesc inca visele si sper totusi ca in viata asta sa pot fi si eu ce imi doresc, fie ca sunt profesor de geografie la tara, fie farmacist intr-un oras transilvanean, unde sa uit de spasmele Bucurestiului, fie sa le fac pe amandoua, numai meseria asta ciudata de vor astia de la scoala de comunicare si relatii nu stiu unde sa devin nu.And i say NO!Becase i know what i m saying.De ce nu mi trezeste si umf ul atata incertitudine cata trezeste fcrp snspa?Oare sa fie asa mai a dracu asta de farmacie, sa aibe pile la lume, sa nu se vorbeasca naspa despre ea asa cum se vorbeste la coltul strazii de astalalta?
Sau sa fiu eu nebun?

In fine...imi doresc foarte mult sa iau la aceasta facultate, pentru ca imi va crea un viitor, pe care deocamdata actuala facultate mi-l va crea, dar in viata urmatoare cand voi fi eu un veritabil carribu.

PS-Voi atasa o piesa pe caream ascultat-o in ultimul timp si care trimite direct catre perspectiva mea asupra viitorului.

Aaaaa...si imi mai cer scuze ca nu am mai postat in blogosfera in ultimul timp sperand sa ma intelegeti.

http://www.trilulilu.ro/Vicika/4684221db09227

Si totusi ma framanta chimia, si o concurenta temeinica ce se anunta...si ma mai framanta ideea admiterii.Cam atat a mai ramas din vechile mele idei cand eram un visator de ocazie la un balcon plin cu plante al unui oras de provincie, admirnd turlele aurite din bronz rosiatic ale unei catedrale.