La historia de mi madre.

Astazi va voi povesti despre o "spiritual madame" care a tinut mortis sa-mi fie mama.Ca orice fiu risipitor, am primit adoptia cu convingerea omului desfranat care are nevoie de cineva si mai sociopat ca sa-l inteleaga atunci cand nu mai are bani de tratatament.
Io ii zic adesea mum sau baby sau "tuh"(toate denominatiile tradand o adanca traire artistica), dar ea prefera sa-si zica Lulu.Lulu e un nume excentric pentru o lolita indie, sau pentru o muiere aflata in criza 30s, dar captiva in corpu' unei fete ca oricare alta, mare consumatoare de cinematorafie noir, pictura suprarealista, arta foto, muzica, muzica , muzica.
Aceasta mama a hotilor de cai traieste paradigma desueta a femeii ale carei orgasme se implinesc doar prin experiente faustice.Uneori, dorinta de cunoastere, apetitul sexual ridicat si dezinvoltura ne imping spre a face corelatii intre simturile noastre si dorinte.Puisque le desir exige beaucoup plus que nous imaginons.
Femeia asta stie sa asculte, absoarbe ca un burete fiecare poveste si o transpune undeva in supraeu.De multe ori eu insumi ma intreb de unde ataat rabdare fata de animalele din batatura.De unde si pana unde atata antagonism?Aviditate pentru cunoastere, voracitate, impetuozitate.
Partea buna cand esti bipolar este faptul ca in fiecare zi poti sa evadezi si sa fii altfel, partea naspa e ca uiti cine esti.
Lulu e genul ala de persoana care vrea sa cunoasca tot ceea ce nu a intalnit pana acum.Dupa cum spuneam, este ca un burete...iar daca te considera interesant(a), va stoarce din tine si ultimul dram de cunoastere.Nesatula femeie.
Viata ei pare asa un fel de pictura in ulei de la inceputul secolului 20, vremea cand uleiul desi era de proasta calitate, mesajul artistic nu-si pierdea intensitatea in nici un fel.
Este si prima de altfel care a trasat in linii simple lumea asta a noastra, a barbatilor.A demistificat-o si i-a atribuit caracteristicile reale.orice barbat e o pula.Iar dincolo de ea mai e un creier.Sau nu.
Departe de a fi incercata de aere feministe, tanara Lulu stie ca prin fiecare experienta, te apropii de Jahve, de Dumnezeul creator.Ea foloseste barbatii, ii macina, ii alinta, ii compatimeste, ii ucide, le taie gatul si-i arunca-n sant, ii crucifica sau le da sentimentul idolatrizarii.
Monoteismul acestei dudui este oarecum socant intrucat cunoasterea ei este una care e coordonata de lumina unui Iisus pe care ea singura-l urca acolo pe cruce.

"Caci in Ierusalimul ceresc, toate fapturile urca si coboara in voia Domnului, asemeni sclavii se inchina in jurul unui stapan".

In fiecare zi fiinta din ea domina mai mult decat crede, in fiecare zori, femeia de 30 de ani isi aminteste ca menopauza nu e foarte departe, dar nici nu-i bate in usa si trece brusc de la depresia cafelei de dimineata la gandul ca in seara acelei zile un el anonim va astepta cuminte intr-o anticamera a mortii ispita.

Caci pana la urma, fiecare zi pentru ea e o noua intalnire cu moartea.

Nu-i asa ca nu mai conteaza?

...in razboaie nu exista nici invingatori nici invinsi.Cine a ales razboiul se face vinovat de el.Din viata iesim uneori invingatori, alteori nu.
Ce mai conteaza cu cine bei cafeaua dimineata si in ce scrumiera ti-ai stins tigarea?Ce mai conteaza ce sutien poarta ea atunci cand se baga langa tine in pat?Mai conteaza la urma urmelor ce a facut de luni pana vineri, cu cine a iesit in oras, cine i-a platit consumatia la restaurantul ala unde va duceti doar voi...important este ca e week-end si ca va vedeti.
E week-end.
Duminica oamenii stau in casa pentru ca este zi sfanta si Dumnezeu a zis sa nu depunem efort duminica.
Mai conteaza faptul ca ea deja e cam plictisita si aranjeaza intalniri la bere intre tine si ecsii ei?Mai conteaza faptul ca se imbraca asa fain incat toti intorc capul dupa ea?Mai conteaza cine a fost ea?Ea nu are trecut.Ea traieste in prezent.
Pentru tine, ea inseamna totul.Si dai oricat pentru a o cuceri.Si ea se lasa cucerita, ca nu e proasta.
Femeia dupa 25 de ani se cam trece.Vezi asta, simti.Vrea sa para juna si naiva asa cum era in liceu pe la 14 ani.Da nu mai merge.
Dar tu o crezi.
Mai conteaza daca ea va mai fi si maine langa tine??:))))
Ma intreb oare ce mai conteaza.
Plm.Te-ai indragostit.





"I'll be your master and i'll be your slave,
Until the day you will dance avidly on my grave".

2/2

Va mai aduceti aminte perioada in care traiati la Dalga?Stiti voi, in satu' ala din comuna Daramata, unde fata primarului iesea mereu miss la serbarile de la caminul cultural si in care postasu Neculai nu se lasa convins sa-ti inmaneze recomandata fara o sticla de Polar(sau Tanita cum era odata).Fiecare din noi are propria istorie semnata la Dalga, la coada vacii, sau majoritatea dintre noi...ca doar nu ne-a fatat maica in panza de satin.Fiecare din noi a cunoscut provincia, imprejurimile, oraselul, satul bunicilor, locu' ala in care nu se-ntampla nimic important si totusi era fascinant.
Eu m-am reintors la Dalga.Na, poate e mai multa civilizatie, o schimbare de paradigma si totusi...traiesc intr-un oras de provincie in care nimic coplesitor nu se intampla.E orasu' ala care are-n centru beserica si scoala.Si dispensaru'.Ca e langa scoala.Si daca-ti vine rau doamne feri cum iesi de la scoala, poti da o fuga pana la dispensar.
Mie mi se pare fain aicea la noi la Dalga si sa va zic si de ce.Zilnic vezi aceleasi moace, amberete sau nu, asta oricum dupa 3 ani de stat in Bucuresti unde nici maidanezu cand ii dadeai ce nu ai putut tu manca cu o seara inainte nu zambea, oamenii de aici ti se par niste ingeri.
Dupa doua luni, deja ajungi la concluzia ca stii jumatate din oras si dupa alte 3 luni ai impresia ca parca ai cunostine si in comunele vecine.
La Dalga toata lumea cunoaste pe toata lumea.Barfa ca in orice asezare provinciala este in floare si prin surse variate te poti conecta la realitatea cotidiana, afland cine a batut pe cine, cine a borat cand a iesit din nu stiu ce bar, cine a futut pe cine, cine e bun la pat si cine nu, cine are copii din flori si cine nu.
Chestiile astea oricum vin asa au long du quotidien, da zic ca-i fain asa sa descoperi la peste 2 mii de kilometri de pamantu natal o lume care parca aduce asa oleaca cu lumea pe care ai parasit-o.Si ti-ai frecat mainile de bucurie cand ai parasit-o, crezand ca nu o vei mai vedea.
Eh, rahat.Asa ai crezut, Gigele?Si tu, Matildo?

E misto rau sa cunosti pe toata lumea si sa ti se dea buna ziua dimineata.Doamne, ce tare e.Pe de alta parte e nasol ca nu mai poti fi tu cu 1000 de fete, cum erai in Bucuresti, urbe la 3 milioane de locuitori(cu rezidenta sau nu), insa ajungi sa apreciezi alte chestii.Arhitectura, strazile, cainii vecinilor (nu avem caini maidanezi, desole), supermarket-urile, colegii de la munca/facultate, incepi sa traiesti intr-o comunitate.
A.si e si aeru' curat, nepoluat asa.

Vroiam sa scriu ceva si despre viata de noapte de la noi din comuna da mi-e teama ca nu prea am ce sa scriu.Io inca nu am gustat asa din plin din viata nocturna a comunei da oricum in miniatura ei proiecteaza un pitoresc aparte.Numarand barurile pe degetele de la o mana desi stii ce face cine cu cine daca alege baru x.

Sentimentu asta al anticiparii e demential.

This is why we love Dalga so much.

Un om

Prima oara cand il vezi,ai impresia ca acuma s-a dat jos dintr-o masina gen anii '70 cu flori vopsite pe ea si inauntru plina cu gagici cu ochelari cu lentile rosii.Mai pe intelesu' norodului, masina d'aia faina cum avea gasca lu Scooby Doo...numa ca daca masina lor strabatea lumea misterelor, iata ca si masina asta a omului despre care va voi vorbi strabate o lume a necunoscutului si cu cat da mai mult de necunoscut cu atat parca, proiecteaza sens asupra lui.
Cu pleata-n vant, omul din masina saptezecista m-a privit mereu de sub lentila ochelarilor lui de soare cu intelegere.Am stiut de prima data ca are o poveste de spus.
Oricine il asculta, nu se plictiseste.E asa ca un Pan care in loc sa cante din fluier pentru a atrage norodu salbaticiei in jurul lui, acest Pan isi foloseste chitara.Isi canta iubirile si dorurile.Si tristetile si amintirile.
Si nu canta oricand si nu povesteste oricui.
E o placere sa-l asculti.Oriunde s-ar duce in lume, va duce cu sine o parte din spiritualitatea locurilor sale, o parte din salbaticia aia primordiala, o parte din cantecele neamului sau.
Cati oameni poarta cu sine locul in care s-au nascut?Multi uitam de noi, multi ne lasam prinsi in furtuni si ajungem sa nu mai stim de unde am plecat.
Dar uneori cand raman pe drum fara bani de tren ori de ocazie, de se-ntampla sa aiba treaba prin partea locului, se opreste si-mi face si mie loc pentru putin timp ce-i drept in masina lui cu flori vopsite.Si acolo-n masina hippiota incepe de fapt o alta lume.
Dar ca sa intelegi cu adevarat drumurile vietii, trebuie macar o data sa le strabati cateva statii in masina colorata a lui David.

Naravu din fire.

M-am trezit brusc acu vreo ora.Dormeam asa de bine...primisem bonus de la inconstient un vis.Vis clasic fain din ala in care nu cazi in abis cand mergi pe o strada cunoscuta si nici nu vine vreun balaur sa te bata pe spinare.Nope.Visam ca mancam cartofi prajiti cu bacon (pe care scria Sunca afumata.Prod: Dumbrava Rosie, judetul Neamt.best before: 11.11.2010.Cu toate ca era expirata sunca aia, mie asa mult imi placea.Nevermind.
Ma trezesc.Miros puternic de spirtoase-n nari.Ma, ceva nu e-n regula cu mine, imi zic.Ce pana osului de peste se intampla de ma trezesc in puterea noptii si simt miros puternic de etanol?!Ultima data cand am verificat inca era praf pe birou si pe spatarul de la scaunul aferent biroului asa ca nu avea cum sa miroasa a spray de curatat mobila.
Nu am asa ceva in casa.
Deci, how come, mama mia?Ducandu-ma asa la baie, mi-am dat seama ca am mai simtit mirosu asta de etanol si ieri atunci cand ii povesteam unei dudui ce nevoie mare am eu de un loc de munca.Femeia ma asculta cu ochii rapitori ai unui caine maidanez care incearca sa o faca sa inteleaga pe o venerabila pensionara ca nu vrea sa fie castrat.
Mie-mi venea in nari miros de bautura.Ce naiba.Am iesit din biroul femeii, mirosul de alcool sa inceteze, pace.
Acu doua zile eram la un seminar, profu vorbea, eu chiar imi dadeam interesu' si deodata numai ce simt mirosul de etanol in nari.Pfoai, sa nu turbez?De ce acum?De ce??Mi-am adus aminte deodata de perioada primei facultati si de Bucharest Era, cand veneam in anul I la cursuri si cateodata ca sa fac timpul sa se contracte, veneam cu o juma' de Polar.Mama, ce bautura.Polar, frate.Si TCRSS.:X Era misto sa te uiti la prof si sa simti in nari mirosu ala de tarie.Divin.
Si acuma, scriind fazele astea, imi mai aduc aminte de un loc pe unde de ori de cate ori am trecut, am fost beat.Sibiu.Aer rece, ianuarie, tren personal:Brasov-Sibiu cu oprire la Fagaras si Avrig.Muma, deci orasu ala e superb oricum da sa te dai jos dintr-un personal, cu miros de etanol in nari si alcolemie cu ceva procente in sange, si sa respiri aerul ala curat, sa mergi dimineata la 5 si ceva pe strazile orasului si sa te duci pe Podul Minciunilor sa vezi rasaritul si Fagarasii dimineatasi sa mai iei o gura de tarie.
Asta vara eram pe Unirea cand am ajuns pe la 4 dimineata cu o ocazie de la Podul Olt in Sibiu.Mama, si ce vremuri au fost.
Am fost la un pas de a fi internat la centrul de dezalcolizare prin anul 2, adica acum mai bine de un an si ceva, insa nu e posibil sa simt mirosuri straine in nari, acum dupa atata devotament si staruinta.Nu e drept pentru un om care nu bea decat suc de cateva luni(bine ,...si bere, dar asta numa la ocazii speciale cu oameni "noi").Despre terminologia omului "nou" vom vorbi in alt post cat de curand.
Mergeam acu ceva zile pe strada, ascultam o piesa la intamplare, cand colo, apare iar miasma rea de etanol in nari.Simti ca ti se usuca limba si ca vrei...vrei sa bei.
E ora 3 si jumatate la mine n Madagascar si intreaga jungla face nani sub luna de clestar.
Daca mi mai fut noptile aiurea, ma duc dracu'.

Ultima noapte nedormita, monsieur.

Am zis.

Cat de departe poti merge.

Ai mers vreodata pana la capatul lumii si apoi te-ai intrebat cat de repede te poti intoarce spre casa pe care ai lasat-o prada paianjenilor?Sau ai mers pana la capatul lumii si ai constatat ca e ok sa ramai acolo!?
Capatul lumii se afla oriunde si nu are nicio coordonata geografica, cum nici centrul lumii nu cunoaste asa ceva, iar precum centrul universului care poate fi aici sau oriunde asa si limitele lumii pot fi oriunde.Limitele lumii tale se pot intinde la 2 metri de ultimul copac din spatele casei tale sau se poate afla dincolo de granitele cunoasterii umane.
Am ajuns intr-un moment in care nu stiu sigur daca dincolo de locul in care ma aflu mai exista viata.Cred ca am ajuns la capatul lumii.Iar oamenii de aici, de la capatul lumii par sa nu fie constransi de nimic special, rad, se distreaza, urineaza pe ziduri, vomita-n drum chiar cand tu iesi de la mec donalds si dai sa scapi hamburgerul din mana, te respecta si-ti vorbesc prieteneste.

Oamenii care locuiesc la capatul lumii au cunoscut laolalta neajunsul si disperarea, surghiunul si moartea.Dar si-au pastrat credinta si taria de a crede in alt viitor.Iar viitorul luminos prezis in oracolele stramosilor a venit.
Aici este un paradis al desertaciunilor, oamenii traiesc clipa fara a se gandi ca maine cineva ii va trage la raspundere.Traiesc in vai si in munti acoperiti de negura, se bucura de ploaie, dar si de marea calma, se tem de invazii barbare asa cum au cunoscut mai demult, se tem sa creada ca vor pieri.
Si de aceea si-o trag in masini in fata casei tale noaptea pe la 2, de aia fetele ridica poala si se pisa frumos pe ziduri si de aia la ora 9 si ceva seara vezi pretutindeni tineri beti...orasul e un loc al pierzaniei.Cu toti ne lasam ademeniti de oras.Ne temem totusi de ceva anume.Si ei, cei din centrul orasului se tem.Se tem de acea zi si se lasa prada instinctului.

Dincolo de orasul placerilor pacatoase se intinde marea de la capatul universului.Acum doua nopti am vazut luna oglindita in marea asta de la capat de lume.

Oare cata lume moare la capatul lumii si oare cati se nasc?Maine ma duc la marea de la capatul lumii.

Schimbam registrul sau nu?

Observand dezvoltarea blogului de-a lungul celor doi ani de existenta, doresc a-mi exprima curiozitatea de a sti daca cititorii mei vor sa facem o schimbare, daca da cum anume, ce subiecte v-au placut cel mai mult, ce ati vrea sa citit mai mult, unde ar trebui corijat, ce va place, ce nu va place.

Pe langa asta, va rog sa bifati cu Da sau Nu la sondajul care este atasat pe peretele blogului referitor la un potential blog in engleza.Datorita, schimbarii peisagistice si mutarii mele(se pare definitive) in regatul cel de peste mari si tari...ar fi frumos sa scriu in engleza, astfel incat si prietenii si cititorii care nu stiu limba romana sa poata citi.Ce spuneti?Le lasam si lor aceasta oroare/placere?

Cum facem?Parasim pentru totdeauna lumea lui alexandros si ne mutam pe meleaguri vestice, mai cunoastem lume sau ramanem aici si mai spargem o samanta, mai radem de unu, de altu?


PS:nu ma mai duce memoria, sa-mi bag ...stiti dumneavoastra ce.Aseara imi veni in minte Noica si Liiceanu, lecturile mele din liceu, si deodata pe nepusa masa, ma trezesc ca nu stiu cum se cheama cercul ala de ganditori cu care se intalnea Noica, si unde a reflectat el asupra logicii lui ares.Mi-a luat 6 minute sa-mi dau seama ca este vorba de Cercul de la Paltinis.
Rusine.