Și-am zis să fie revoluție

Azi am înfipt o furculiță-ntr-un măr...a fost așe di ghini.Oaiii!Nu are să mă creadă nimeni.Nupe, nu am rămas fără pastile de somn.Se întâmplă doar că am cumpărat azi un super măr(perfect) verde (a se citi io am o fixație cu verdele) și mi a venit să mi bag pula n el, asta să-mi înfig furculița-n el.Și am avut un fel de orgasm la momentul respectiv atât de intens și atât de culturally uplifting încât am sițit nevoia să-l vărs acilișa pe blog.
Scuzând aceste mici momente de inocentă vulgaritate, am să trec la etapa a doua a zilei de azi.E primăvară.Da, și ce-i cu asta?Ce-i cu asta???E primăvarăăăăăă!Lumea cică se mai dezmorțește, mai iese mai des din casă, se mai golește portofelul etc.
Io simt primăvara prin nevoia acută de a schimba ceva.Uadăfac.Am mai făcut asta de 67899,6557(perioadă8) ori.Daaaa, dar primăvara asta va fi diferit!Și va fi totu așa frumosss, mai ales căa ieșit suarili!!*sigh*
Aaaa, adevăratu motiv pentru care am scris postu ăsta e de fapt un fel de gozaimas pentru mojicia mea impardonabilă de a nu mai da prin blogosferă.Da, știu toată lumea mi-a simțit lipsa, dar am avut 1000 și 100 de proiecte pe cap de terminat și de predat.Hopefully, am trecut cu bine peste.

Acuma mă bucur de primăvară și de soare, de Lhasa de Sela, de gecile de piele de la SH și de pantalonii trei sferturi în carouri de la HM iar în curând de un tatuaj pe schinari în Suedia peste vreo două săptămâni.


Ahhh și da, Jamila, draga de ea.O să îi mai dau niște zile de trăit și de f**** pe blogul ălălaltu.Pân atuncea să trăiască mult toată debandada asta pe care o aduce aprilie și primuveara.

La historia de mi madre.

Astazi va voi povesti despre o "spiritual madame" care a tinut mortis sa-mi fie mama.Ca orice fiu risipitor, am primit adoptia cu convingerea omului desfranat care are nevoie de cineva si mai sociopat ca sa-l inteleaga atunci cand nu mai are bani de tratatament.
Io ii zic adesea mum sau baby sau "tuh"(toate denominatiile tradand o adanca traire artistica), dar ea prefera sa-si zica Lulu.Lulu e un nume excentric pentru o lolita indie, sau pentru o muiere aflata in criza 30s, dar captiva in corpu' unei fete ca oricare alta, mare consumatoare de cinematorafie noir, pictura suprarealista, arta foto, muzica, muzica , muzica.
Aceasta mama a hotilor de cai traieste paradigma desueta a femeii ale carei orgasme se implinesc doar prin experiente faustice.Uneori, dorinta de cunoastere, apetitul sexual ridicat si dezinvoltura ne imping spre a face corelatii intre simturile noastre si dorinte.Puisque le desir exige beaucoup plus que nous imaginons.
Femeia asta stie sa asculte, absoarbe ca un burete fiecare poveste si o transpune undeva in supraeu.De multe ori eu insumi ma intreb de unde ataat rabdare fata de animalele din batatura.De unde si pana unde atata antagonism?Aviditate pentru cunoastere, voracitate, impetuozitate.
Partea buna cand esti bipolar este faptul ca in fiecare zi poti sa evadezi si sa fii altfel, partea naspa e ca uiti cine esti.
Lulu e genul ala de persoana care vrea sa cunoasca tot ceea ce nu a intalnit pana acum.Dupa cum spuneam, este ca un burete...iar daca te considera interesant(a), va stoarce din tine si ultimul dram de cunoastere.Nesatula femeie.
Viata ei pare asa un fel de pictura in ulei de la inceputul secolului 20, vremea cand uleiul desi era de proasta calitate, mesajul artistic nu-si pierdea intensitatea in nici un fel.
Este si prima de altfel care a trasat in linii simple lumea asta a noastra, a barbatilor.A demistificat-o si i-a atribuit caracteristicile reale.orice barbat e o pula.Iar dincolo de ea mai e un creier.Sau nu.
Departe de a fi incercata de aere feministe, tanara Lulu stie ca prin fiecare experienta, te apropii de Jahve, de Dumnezeul creator.Ea foloseste barbatii, ii macina, ii alinta, ii compatimeste, ii ucide, le taie gatul si-i arunca-n sant, ii crucifica sau le da sentimentul idolatrizarii.
Monoteismul acestei dudui este oarecum socant intrucat cunoasterea ei este una care e coordonata de lumina unui Iisus pe care ea singura-l urca acolo pe cruce.

"Caci in Ierusalimul ceresc, toate fapturile urca si coboara in voia Domnului, asemeni sclavii se inchina in jurul unui stapan".

In fiecare zi fiinta din ea domina mai mult decat crede, in fiecare zori, femeia de 30 de ani isi aminteste ca menopauza nu e foarte departe, dar nici nu-i bate in usa si trece brusc de la depresia cafelei de dimineata la gandul ca in seara acelei zile un el anonim va astepta cuminte intr-o anticamera a mortii ispita.

Caci pana la urma, fiecare zi pentru ea e o noua intalnire cu moartea.

Cat de departe poti merge.

Ai mers vreodata pana la capatul lumii si apoi te-ai intrebat cat de repede te poti intoarce spre casa pe care ai lasat-o prada paianjenilor?Sau ai mers pana la capatul lumii si ai constatat ca e ok sa ramai acolo!?
Capatul lumii se afla oriunde si nu are nicio coordonata geografica, cum nici centrul lumii nu cunoaste asa ceva, iar precum centrul universului care poate fi aici sau oriunde asa si limitele lumii pot fi oriunde.Limitele lumii tale se pot intinde la 2 metri de ultimul copac din spatele casei tale sau se poate afla dincolo de granitele cunoasterii umane.
Am ajuns intr-un moment in care nu stiu sigur daca dincolo de locul in care ma aflu mai exista viata.Cred ca am ajuns la capatul lumii.Iar oamenii de aici, de la capatul lumii par sa nu fie constransi de nimic special, rad, se distreaza, urineaza pe ziduri, vomita-n drum chiar cand tu iesi de la mec donalds si dai sa scapi hamburgerul din mana, te respecta si-ti vorbesc prieteneste.

Oamenii care locuiesc la capatul lumii au cunoscut laolalta neajunsul si disperarea, surghiunul si moartea.Dar si-au pastrat credinta si taria de a crede in alt viitor.Iar viitorul luminos prezis in oracolele stramosilor a venit.
Aici este un paradis al desertaciunilor, oamenii traiesc clipa fara a se gandi ca maine cineva ii va trage la raspundere.Traiesc in vai si in munti acoperiti de negura, se bucura de ploaie, dar si de marea calma, se tem de invazii barbare asa cum au cunoscut mai demult, se tem sa creada ca vor pieri.
Si de aceea si-o trag in masini in fata casei tale noaptea pe la 2, de aia fetele ridica poala si se pisa frumos pe ziduri si de aia la ora 9 si ceva seara vezi pretutindeni tineri beti...orasul e un loc al pierzaniei.Cu toti ne lasam ademeniti de oras.Ne temem totusi de ceva anume.Si ei, cei din centrul orasului se tem.Se tem de acea zi si se lasa prada instinctului.

Dincolo de orasul placerilor pacatoase se intinde marea de la capatul universului.Acum doua nopti am vazut luna oglindita in marea asta de la capat de lume.

Oare cata lume moare la capatul lumii si oare cati se nasc?Maine ma duc la marea de la capatul lumii.