La historia de mi madre.

Astazi va voi povesti despre o "spiritual madame" care a tinut mortis sa-mi fie mama.Ca orice fiu risipitor, am primit adoptia cu convingerea omului desfranat care are nevoie de cineva si mai sociopat ca sa-l inteleaga atunci cand nu mai are bani de tratatament.
Io ii zic adesea mum sau baby sau "tuh"(toate denominatiile tradand o adanca traire artistica), dar ea prefera sa-si zica Lulu.Lulu e un nume excentric pentru o lolita indie, sau pentru o muiere aflata in criza 30s, dar captiva in corpu' unei fete ca oricare alta, mare consumatoare de cinematorafie noir, pictura suprarealista, arta foto, muzica, muzica , muzica.
Aceasta mama a hotilor de cai traieste paradigma desueta a femeii ale carei orgasme se implinesc doar prin experiente faustice.Uneori, dorinta de cunoastere, apetitul sexual ridicat si dezinvoltura ne imping spre a face corelatii intre simturile noastre si dorinte.Puisque le desir exige beaucoup plus que nous imaginons.
Femeia asta stie sa asculte, absoarbe ca un burete fiecare poveste si o transpune undeva in supraeu.De multe ori eu insumi ma intreb de unde ataat rabdare fata de animalele din batatura.De unde si pana unde atata antagonism?Aviditate pentru cunoastere, voracitate, impetuozitate.
Partea buna cand esti bipolar este faptul ca in fiecare zi poti sa evadezi si sa fii altfel, partea naspa e ca uiti cine esti.
Lulu e genul ala de persoana care vrea sa cunoasca tot ceea ce nu a intalnit pana acum.Dupa cum spuneam, este ca un burete...iar daca te considera interesant(a), va stoarce din tine si ultimul dram de cunoastere.Nesatula femeie.
Viata ei pare asa un fel de pictura in ulei de la inceputul secolului 20, vremea cand uleiul desi era de proasta calitate, mesajul artistic nu-si pierdea intensitatea in nici un fel.
Este si prima de altfel care a trasat in linii simple lumea asta a noastra, a barbatilor.A demistificat-o si i-a atribuit caracteristicile reale.orice barbat e o pula.Iar dincolo de ea mai e un creier.Sau nu.
Departe de a fi incercata de aere feministe, tanara Lulu stie ca prin fiecare experienta, te apropii de Jahve, de Dumnezeul creator.Ea foloseste barbatii, ii macina, ii alinta, ii compatimeste, ii ucide, le taie gatul si-i arunca-n sant, ii crucifica sau le da sentimentul idolatrizarii.
Monoteismul acestei dudui este oarecum socant intrucat cunoasterea ei este una care e coordonata de lumina unui Iisus pe care ea singura-l urca acolo pe cruce.

"Caci in Ierusalimul ceresc, toate fapturile urca si coboara in voia Domnului, asemeni sclavii se inchina in jurul unui stapan".

In fiecare zi fiinta din ea domina mai mult decat crede, in fiecare zori, femeia de 30 de ani isi aminteste ca menopauza nu e foarte departe, dar nici nu-i bate in usa si trece brusc de la depresia cafelei de dimineata la gandul ca in seara acelei zile un el anonim va astepta cuminte intr-o anticamera a mortii ispita.

Caci pana la urma, fiecare zi pentru ea e o noua intalnire cu moartea.

Ca si cum nu ar fi nimic...

Hai sa ne imaginam ca nimic n-ar fi si ca intre noi si univers ar fi niste vid.

Maiden brings back memories.

Aseara stateam si ma gandeam la o senzatie deosebit de placuta pe care am trait-o undeva in aceasta lume chiar toamna trecuta.De obicei am amintiri puternice legate de unele piese si le asociez cu stari de spirit.
Stiu ca era sfarsitul de octombrie in Londra si decisesem sa ies intr-o dupa amiaza pe la orele 18:30 cand aproape se insera din casa.Am ales sa merg pe niste strazi inguste, sa fiu atent sa nu ma calce vreo masina, si dupa vreo ora si ceva de mers pe jos, am ajuns in Hyde Park.Lume putina, alee pline cu frunze si cu diverse chestii pe care vantul rece le aducea de pretutindeni.Mergeam fara sa ma uit in jur, ca si cum ceva anume ma indemna sa merg spre un punct nevazut.
La un moment m-am asezat pe o banca si mi-am aprins o tigara.Un boschetar se bagase la 3 metri in niste tufisuri uscate sa se usureze cred.Nu l-am mai vazut iesind.O fi avut vezica prea mare.O veverita tasnise de undeva din iarba si urma si ea o traiectorie ce parea bine cunoscuta.In orice caz, cauta mancare sau cauta sa fie in centrul atentiei.

Spre sfarsitul tigarii, mp3-ul de la acea vreme imi ofera spre ascultat Maiden cu fear of the dark...ascult io versurile, ascult, ascult, ascult...si deodata, imi dau seama ca nu mai exista nici timp, nici spatiu.Eram doar eu, aerul toamnei, aerul rece, maiden...eram eu...




Dupa vreo 4 minute de delir, imi dau seama:Ba, chiar sunt in Hyde Park si hey, lumea s-a cam dus.Bineinteles ca m-am mai plimbat vreo ora si ceva pana pe la vreo 21:15, dupa care m-am urcat intr-un autobuz si am facut un dus cald.

Niciodata nu mi-am explicat momentul ala.Nevermind.

Concertul Alexandrinei.

O da...unul dintre concertele pe care le-am asteptat cu sufletul la gura anul acesta s-a intamplat aseara, la Clubul Taranului Roman, concertul Alexandrinei Hristov.A fost o seara plina de culoare, muzica buna si artsy people.Femeia chiar are voce si fiecare piesa de-a ei transmite ceva nou, inedit la fel ca si picturile sale, in care o lume se divide in alte 4 ori un univers este ascuns intr-o coaja de nuca.
Alexandrina nu este doar o artista, ea e chiar un concept.Un concept creativ, plin de optimism si culoare.Mi-e greu sa afirm despre anumiti indivizi ca sunt artisti, mai ales in speta muzicii romanesti, insa ea chiar este o artista, si inca una complexa.

Pe cei care nu au venit pot decat sa-i invit sa participe si la concertul urmator.

Alexandrina este un artist deplin, care traieste propriile piese, aseara fiind vadit emotionata de masa compacta de oameni care o privea, remarcand la un moment dat ca "Ii plac aplauzele si ca nu se astepta sa fie aplaudata de atatia oameni", lucru care atesta constiinta muncii sale.De altfel, Alexandrinei se pare ca nu-i place sa vorbeasca foarte mult in timpul concertului, intrucat se axeaza mai mult pe prezentarea pieselor.

Ma feresc sa spun ca acesta a fost un eveniment cu "dichis"(din simplul motiv ca urasc cum suna), insa cu siguranta a fost muzica buna.Si voi mai merge la concertele ei, that's for sure.

*de asemenea cine vrea sa vada o parte a picturilor sale, o poate face de luni-vineri in cadrul Clubului Taranului Roman.

Si acum , cateva poze de-aseara si o piesa:










Piesa de suflet:





I love you, woman.

Take this sacrifice from me.

Pentru cei care inca simt muzica adevarata, postez videoclipul celor de la Dimmu Borgir...the sacrilegious scorn.
Sper sa vedeti dincolo de scenele cu tenta satanista, incarcatura de simboluri si mesajul transmis vis a vis de problemele cu care se confrunta lumea noastra.Este o revolta nu impotriva crestinismului ca religie ci ca Leviathan care incearca sa iasa la suprafata, desi este slab.
Repet, mesajul nu este unul cu referire la practicile satanice, ci unul menit sa converteasca intr-o noua forma traditionalismul care incetineste de cele mai multe ori dezvoltarea economica a societatilor epocii in care traim.
Va doresc auditie si in egala masura vizionare placuta.Rock on!(And not Satan be with you!!)Atentie.





You can never corrupt me again.Sa speram!

Ninge(sau despre trista saga a blackului)

Ninge...prima zapada de noiembrie si beau vin fiert uitandu ma de la balcon la orasul pedepsit de o soarta nu prea faina.Il vad nepregatit si slabit asteptand lumini pe care o mie de lentile nu il pot ajuta sa le perceapa.
In lume se anunta sfarsitul zilelor manioase cand tot ceea ce credeam uitta va fi inviat.Sau tot ceea ce credeam a fi al nostru fi-va pierdut de-a pururi.
Asa si cu muzica...sfarsitul ei abia incepe.Peste tot vad oameni dezamagiti care nu mai dispun de puterea pe care au avut-o odata, nici de resursele de a ii trezi la viata pe cei din jur, mai ales de le sunt prieteni.
Muzica noastra, care uneste de cele mai multe ori, acum este fragmentata ca un regat crestin ravasit de hoardele venite din stepele rasaritului...hoardele salbatice si neinfranate ale zilelor pe care ne amagim sa le depasim.
De fapt am uitat sa traim...sau in deznadejdea noastra avem trista iluzie ca ne taram spre infinit copiind perfect ceea ce credeam ca ne reprezinta si anume...blackul.
A murit in multi muzica ce ne-a acut ceea ce suntem astazi.Ma uit la cei mai buni prieteni ai mei si ii vad confuzi cum se intreaba daca se mai merita sa isi afirme cu credinta idealul intru muzica rock...se mai incred ei oare in ceea ce i-a facut atat de nebuni candva si atat de nestavilit?

Ragnarokul mult asteptat a inceput sa ne cuprinda si sa ne cheme spre tacere si dezolare...acolo unde lipsiti de tot ceea ce credeam ca e al nostru devine depasit...si plastic.Cel mai trist lucru pentru un rocker e sa stie ca lumea lui nu mai este...ca rugaciunea sa de seara devine substanta pentru epopeile unor trompete de sfarsit de secol.Si stiu si ce a sadit asta:dispretul, neajunsurile, oprimarea, tot ceea ce credeam prea plin candva...aetas aurea care acum zace in balta de noroi si sange imputit.
E trist sa vezi oameni care nu mai au curajul sa fie pe jumatate a ceea ce au fost candva.
Si ma revolta ca lumea asta a mea...a noastra fratilor, se duce dracului de rapa...ca uitam sa fim ceea ce suntem fiind supusi chinurilor nemeritate prin care trebuie sa trecem...dar care lucreaza neobosit la degradarea noastra.
Si mai atrag un semnal de alarma...NINGE!!!!Natura a scapat din fraiele ei seci si insasi redevine sub mii de forme ceea ce complexeaza si ceea ce primeste energia launtrica.
Oameni, sa facem sa ninga iar cu rock peste lumea noastra, nu vreti?Cu blackarie si cu balade de demult, cu chitari si cu folk si cu metal greu...sa ninga splendid peste un paradis care nu se vrea a fi pierdut inca pentru ca noi stim ca nu putem pierde INCA.

Ninge obosit si murdar...asta e zapada pe care o vad si refuz sa o primesc...astept zapada si viscolul si gerul salbatic care va veni...care va starni din nou in noi furtuna neagra a muzicii ce ne-a unit odata...cu care vom muri in suflet candva.


Va dedic tuturor acelora ce simtiti ca mine...o piesa faina rau, Mother North de la Satyricon.(in special pentru niste persoane care merita tot ce e mai bun in lumea asta:edutu, little john-prince of darkness, cristy, vali, vovin,gabi,ovidiu, dan, Vera, Aleka, Elena, Alex, Anita, Andrei,Juditha,Miha, Oliviu)Alex, your fellow.