Uneori nu se întâmplă nimic

Ok, vin sărbătorile, voi sta la masă și voi băga-n mine multe și nevrute ding ding ding...că doar asta-nseamnă Crăciunul până la urmă.Mâncare.Râgâieli și după caz, apeluri la Urgență pt spălături.
Nu voi insista asupra acestui tip de comportament pentru că așa cum am mai zis și în alte rânduri, nu voi fi eu peștișorul de aur care o să schimbe lumea/planeta și nici nu sunt genul de individ care se agață de niște resorturi fragile, implorând vreo divinitate să oprească planeta pentru că i s-a luat și vrea să coboare.Bună, rea, imprevizibilă, absurdă cum e, este lumea noastră, cea mai bună dinre lumile posibile...
Așa.De curând am primit o ofertă de a petrece anul nou/revu/nye undeva-ntr-un arhipelag călduros, departe de tot, etc de dragul vremurilor trecute.Am zis nu.
Și am zis nu pentru că nu am chef să se repete nimic din ce a fost și chiar nu văd rostul unui sextrip de 72 de h până în țările calde, unde nu se va întâmpla de fapt nimic.Vom discuta despre ce a fost și despre ce va fi.De fap, nu va fi nimic.
Vom bea, ne vom sparge, ne vom fute.And what else?What am I left with afterwards?Amândoi suntem trecuți de frumoasa vârstă de 18 ani și uneori în interior îți dorești parcă să rămâi cu mai mult decât niște defulări juvenile.Îți dorești poate să te bucuri de niște locuri dragi sau poate vrei să înveți lucruri noi.Pe care nu le știi, nu le cunoști încă.Ideea de a petrece 2 3 zile-ntr-un hotel doar de dragul de a face sex la fiecare 6 7 ore nu mă încântă.Trec printr-o perioadă în care caut să mă înțeleg și lupt cu dârzenie să păstrez cât a mai rămas din spiritualitatea pe care încă o mai am...spiritualitate care s-a diminuat în timp.O astfel de experiență nu mi-ar fi de folos.Nu ar face decât să distrugă ceea ce a mai rămas nealterat și nestricat din mine.
Putem învăța și-mpreună dacă este voință la mijloc.Dar deocamdată fiecare va sta la casa sa și va învăța în timp tot ceea ce vrea să știe și cât poate procesa.
Așa e iarna.Lucrurile se învață mai greu.E din cauza frigului și a nopților lungi.

Acolo unde filosofia întâlnește științele exacte

De mult mi-am dorit să scriu un articol despre modul deloc subtil în care filosofia întâlnește propozițiile concise ale științelor exacte.Nu întâmplător marea majoritate a filosofilor mai mici sau mai mari, cunoscuți sau necunoscuți, din trecut sau contemporani, au cochetat și cu știința exactă.
Și nu întâmplător au ales un limbaj clar, succint, atunci când și-au expus teoriile.
Heraclit, intrigat de destinul prometeic, a indus generației sale ideea că lumea este "asemeni unui foc care după măsură se aprinde și după măsură se stinge", și că Ea, Lumea, Natura în sine, "nu a fost făurită nici de vreunul din zei, nici de vreunul din oameni", ceea ce dă o existență factică și statornică Lumii.Lumea nu a apărut deodată, dar nici nu poate fi lăsată pradă stăpânirilor omenești sau judecăților divine.
Fizica, Geografia, Chimia, Matematica, Trigonometria, au demonstrat independența materială a lumii fizice, cum că ea este condusă de o măsură abstractă ce rezidă în tot ce este material.Există o forță de convergență asupra factorilor care influențează trăinicia lumii fizice concrete(care este o sursă a adevărurilor).
Hermes Trismegistos( cel de trei ori măreț) a încercat să ferească descoperirile întreprinse de către înaintași în domeniul științei și a convertit termenii de înțelegere științifică într-o formă criptică, filosofică, dând naștere filosofiei hermetice, închisă penttru neavizați, deschisă pentru cercetători.
E interesantă discrepanța gigantică dintre cunoașterea științlor exacte și măsura în care omul modern îl percepe pe Dumnezeu Creatorul.Baruch Spinoza anunța că nu e nevoie de vreun calcul pentru a fi convinși de imanența divină, dar că prezența divinului în lume este proporțional cu materialul în care el rezidă.Așa cum spiritul este adăpostit de către un trup, Lumea întreagă are un suflu de sorginte divină car se află undeva în străfundurile ei.Științele exacte au scos la iveală, la fel ca întreaga filosofie, mereu noi interpretări, pentrru că știința evoluează, influențată fiind de înaintarea omului prin timp.Cât a descoperit Umanitatea și cât a pierdut?
Nu te poți feri de judecata divină, omniscientă și veșnic dreaptă, dar nici nu poți nesocoti teoremele algebrice sau termenii biologiei.
A încerca o cunoaștere fără știință este egală cu a încerca să-l descoperi pe Dumnezeu fără ca El să fie în tine.Știința este deopotrivă e revelatoare și relevantă pentru o viață armonioasă.Nuputem trăi în incertitudini, fără a tinde măcar spre Adevăr, dar în același timp trebuie să fim conștienți că nu putem avea acces la o cunoaștere totală.Însăși tinderea asta specific speței umane, îl apropie pe Adam-omul de Divinitate.
Thomas Mann, în Doctor Faustus, prezintă drama omului care ignoră judecățile divine și se consideră pentru o secundă stăpânul Lumii.
Și ce mic e el, omul de lut, ce pierdut e și lungă e calea lui către cunoaștere.Căci pierdut a fost și iată că prin cunoaștere dezinteresată s-a regăsit.Iată-l mort, părăsit de porniri, însă, cu un suflet viu, pentru că tocmai trecerea asta armonioasă dinspre concretul științific către deconspirarea lumii, este dumnezeirea.
Un om neînvins este acela care poate face oricând punct comun între științe și filosofie, între trup și Dumnezeu.

Drumul către Shangri La

Mai demult, acum vreo doi ani dacă mi amintesc eu bine, mă plângeam de condiția-mi mizeră și repercutarea ei la nivelul unei realități revolute, dică societatea românească de atunci.Credeam că rostul meu e unul și același, a omului confuz cu ținte mărunte în căutarea nu a unei valori, ci a stabilității materiale.
După multă vreme în care am căutat răspunsuri, am înțeles că pentru a fi aproape de ideea de armonie, trebuie să ansamblezi piesle unui puzzle care umblau precum daimonii vechilor greci prin mintea mea.Odată ce selectezi folderul pe care scrie Trecut, iar apoi dai frumos delete, o parte din memoria congestionată este înlăturată făcând loc noului.
Nu consider că la mediocra mea experiență de viață, noul poate însemna neapărat cunoaștere.De multe ori, surprinzător, el poate însemna blazare, iar blazarea și conformismul nu fac decât să omoare spiritul.Spiritul, ca și componentă a Universului este Informație, iar în modul acesta se cam duce dracu ideea aia de contact/sleș-racord la informație.

Mă bucur totuși că de ceva luni de zile, am descoperit că cel puțin pe plan profesional totul se leagă.Îmi văd cariera, pot defini ce voi face, mă bucur de avuțiile mele cognitive.
Uneori Dumnezeul personal devine mai explicit conturat la nivel cognitiv.Știu ine este Dumnezeu pentru că Dumnezeu mi se revelează prin ceea ce fac.Orice judecată apriorică lipsită de o raportare divină, superioară, este o judecată falsă.
Pentru a avansa profesional, uneori trebuie să folosești ce găsești în jurul tău.Realizarea Spiritului este realizarea Informației generale pe care ne-o reprezentăm.De aceea la nivel spiritual, prietenii sunt aceia de la care, în general avem ce învăța, asimila, ști.

Nu voi dori niciodată să fiu prieten cu tine, morman de țărână ce ești, dacă dincolo de Pământul din care ești făcut, nu văd acel iz de cunoaștere de care eu am nevoie.

Teoriile New-agiste aduc mereu în lumina articolelor teoria existenței vampirilor energetici, despre care se scrie cu atâta altruism și siguranță de către niște muieri de-astea scăpate din bucătăria de vară unde făceau zacusca și gogoșarii la borcan .
Lenuțo, Fănico, Matildă, data viitoare, tată, când vă mai trăznește prin cap să scrieți despre vampirii energetici să vă gândiți și la ăia gnoseologici.Cam lung termenu, anyway.

A plus tard, mecs.

Un om

Prima oara cand il vezi,ai impresia ca acuma s-a dat jos dintr-o masina gen anii '70 cu flori vopsite pe ea si inauntru plina cu gagici cu ochelari cu lentile rosii.Mai pe intelesu' norodului, masina d'aia faina cum avea gasca lu Scooby Doo...numa ca daca masina lor strabatea lumea misterelor, iata ca si masina asta a omului despre care va voi vorbi strabate o lume a necunoscutului si cu cat da mai mult de necunoscut cu atat parca, proiecteaza sens asupra lui.
Cu pleata-n vant, omul din masina saptezecista m-a privit mereu de sub lentila ochelarilor lui de soare cu intelegere.Am stiut de prima data ca are o poveste de spus.
Oricine il asculta, nu se plictiseste.E asa ca un Pan care in loc sa cante din fluier pentru a atrage norodu salbaticiei in jurul lui, acest Pan isi foloseste chitara.Isi canta iubirile si dorurile.Si tristetile si amintirile.
Si nu canta oricand si nu povesteste oricui.
E o placere sa-l asculti.Oriunde s-ar duce in lume, va duce cu sine o parte din spiritualitatea locurilor sale, o parte din salbaticia aia primordiala, o parte din cantecele neamului sau.
Cati oameni poarta cu sine locul in care s-au nascut?Multi uitam de noi, multi ne lasam prinsi in furtuni si ajungem sa nu mai stim de unde am plecat.
Dar uneori cand raman pe drum fara bani de tren ori de ocazie, de se-ntampla sa aiba treaba prin partea locului, se opreste si-mi face si mie loc pentru putin timp ce-i drept in masina lui cu flori vopsite.Si acolo-n masina hippiota incepe de fapt o alta lume.
Dar ca sa intelegi cu adevarat drumurile vietii, trebuie macar o data sa le strabati cateva statii in masina colorata a lui David.

visul norvegian (Det norsk drøm)

De curand am aflat care este cel mai bun loc din lumea asta, din punct de vedere economic si social in care poti trai.Bineinteles ca fiecare dintre noi are un loc mistic, ascuns in sufletul sau, unde se retrage ori de cate ori se simte slab, cotropit sau constrans de vicisitudinile vietii.
Nu despre un astfel de loc este vorba in postul de astazi.Mai exact, este vorba de Norvegia.Este un loc, pe cat se pare de real, pozitionat chiar in nordul mamei Europa, insa ce face din aceasta tara "cel mai bun loc din lume"?
Sa fie economia in plina crestere, sa fie sistemul social bine pus la punct, sa fie educatia gratuita, bursele fabuloase ale studentilor de acolo sau salariile de minim 2800 de euro pe luna?Ori taxele si impozitele care reprezinta 30% din venitul lunar, ori chiriile de minim 500 de euro pe camera,sa fie carierele oamenilor de acolo, afluxul deosebit de mare de straini care sosesc lunar acolo sa munceasca sau sa ramana pentru totdeauna, ori cele 4-5 luni in care soarele este inghitit de noaptea cea lunga, ori arhitectura caselor care par niste bomboane de ciocolata invelite in staniol mov?Ori fiordurile, muntii, zapezile, oceanul, oamenii, cea mai scumpa bere din Europa, cele mai frumoase fete din lume, cei mai multi satanisti pe metru patrat?Cele mai multe trupe de black metal, cel mai mare gdp din lume, cele mai bune fructe de padure?
Toate aceste elemente contrastante totusi, fac din Norvegia o tara de vis.Mereu cand traiesti pe o pajiste, te gandesti ca iarba de pe pajistea din vale e mai verde decat cea unde pasti tu si te gandesti sa lasi pajistea pe care pasti pentru a gusta din iarba cea mai verde din verdeturile posibile.
Si dupa un timp iti dai seama ca Uite, nu era chiar asa cum ai crezut...
Recunosc ca sunt o persoana materialista si recunosc ca acolo unde exista bani, acolo apar si eu...mereu ma las condus de gustul lor si sacrific orice in numele acestei Maha Kali care este banul.
Imi doresc un master in stiintele pamantului.Mi-l doresc pentru a putea intra in industria petroliera si pe piata muncii din Norvegia.Ma straduiesc sa invat norvegiana, tocmai pentru a spori sansele de a fi angajat acolo.Ma gandesc ca daca nu incepi de undeva, nu vei termina profesional nimic, nicicum.
Intrebarea este: voi fi oare fericit dupa ani de zile de truda si de peregrinari?Sau am incetat sa ma mai intreb asta?Pana la urma ce conteaza...plec si n Norvegia daca mi se ofera bani, educatie si un loc unde sa pot dormi...incep totusi sa nu imi mai pun intrebarea "De ce plec?", "Pentru cat timp?", "Pentru ce?" sau "Ce fac cu trecutul?"

Trecutul arde mocnit.Norvegienii, mai nou ard biserici ca sa se incalzeasca, eu mi-am ars fotografii, ganduri, amintiri.Cand plecau pe Marea Nordului, vikingii, ardeau un drakkar pentru a isi aminti ca stramosii lor nu se vor mai intoarce in lumea asta, sa-i bantuie.
Si totusi...acolo e capatul lumii.Norvegia se afla la capatul lumii mele.Dincolo de acest pamant, se desfasoara oceanul, oceanul de vise, moartea si kali yuga.Vreau sa vad Marea Nordului in aprilie, cand este prea cald sa mai crezi ca este iarna, dar totusi nesperat de rece incat sa te incumeti sa faci plaja.Vreau sa vad marea asta inghetata la mijlocul lui aprilie.

PS:36 de lire e o oferta nesperata.Cine ar zice nu, unei excursii de 3 4 zile in Norvegia la mijlocul lui aprilie?Eu unul nu as spune nu, motiv pentru care am rezervat un bilet.Vreau sa cunosc tara asta, satana asta inghetata care ma bantuie si ademenitor, imi spune ce bine va fi daca voi trai acolo...si parca diavolul asta nordic face timpul sa curga in limbi de foc...pentru ca de cand mi-am propus sa plec acolo, nu mai exista nici 4 ani , nici mari, nici pamanturi, nici oameni, nici ganduri...nu exista nimic intre mine si ea.Norvegia va trebui sa fie a mea.

Ca si cum nu ar fi nimic...

Hai sa ne imaginam ca nimic n-ar fi si ca intre noi si univers ar fi niste vid.

La revedere.

Imi iau ramas bun astazi de la lucrurile noi imbracate in haine vechi, imbratisez vechituri cu aer de noutate, stiu ca din acest moment vechiul poate fi distins foarte greu de nou.
Propriile idei care ne vin sunt uneori de o autenticitate dezarmanta care ne poate conduce catre niciunde.Nu.Nu mai vreau vorbarie goala.Nu.Nu aici se sfarseste drumul.Nu.Nu e de vina un zbor anulat catre Belgia, nici iarna asta de doi lei, nici orasul inecat in balti urat mirositoare din care sleite. se intrezaresc mandru gunoaie.
Nu.Astea sunt ca si cum n-ar fi.Sunt efemere.Drumul catre niciunde incepe aici, sau maine, sau la anul.Important este sa stim cand/unde/cu cine sa-l incepem.
Da, astazi este ziua indivizilor care iubesc, sau ma rog, a snobilor care nu stiu ce sa mai faca pentru a arata cool-iciunea prin sarbatori fara rost gen Sfantu valerica.
Da, si ce?Io oricum nu iubesc.:)))) Daca mi-am luat o ciocolata azi Poiana se pune?Am luat-o pentru mine si nu am impartit-o, un motiv in plus sa ma bucur de flacarile iadului.
Daca simti ca drumul tau da de o intersectie, alege o alta ruta.Destinul nu cunoaste barierele acestei lumi.Descopera-te iar gandurile cele folositoare, vechi, cu haine noi te vor gasi.
Astazi vom face curatenie prin sertarele mintii si vom arunca gandurile vechi, imbracate astazi, de Sfantul Valentin in haine noi.
I'm so keen on vintage, cannot like new things.
Piesa de mai jos exprima exact ce am dorit eu sa transmit in acest moment prin acest post sec si trunchiat.Enjoy!