Vă rog, nu opriți planeta.Nu vrea să coboare nimeni!

De ceva luni de zile mă lupt să pricep de unde avântul acesta sprinten de a schimba lumea și de a renunța în același timp la lupta de idei.Dacă cineva chiar doreștesă schimbe lumea, atunci o va schimba, dar asta se va produce în timp, în sute de ani, nu în câteva luni sau în câteva săptămâni.
Eu mă număr printre aceia care se simt bine atunci când propria lume cunoscută este aceea reală, în care zilele au rostul lor secular și în care nu intervin schimbări bruște.
Lumea, societatea de azi este rezultatul unor alte milenii de civilizație și revoluții ideologice care au condus către lumea din zilele noastre.
Trebuie să o acceptăm așa cum este, de ce atâta răzvrătire?Această rebeliune este o dovadă destul de clară de egoism, pentru că nimeni nu se gândește la generațiile viitorului.
Le vom lăsa o lume modificată după bunul plac al propriei epoci, o lume în care valorile mor.O găină face un ou în dimineața zilei de mâine.Cocoșul va cânta din nou iar eu probabil îmi voi bea cafeaua uitându-mă peste gardul vecinilor la vișinul nou crescut în ogradă întrebându-vă câte borcane de 800 de grame de gem vor ieși din fructele coapte.Nu-mi pot imagina o altfel de dimineață, o zi în care cocoșul nu va mai cânta iar găina va depune ouă de altă culoare.
Îmi place normalul deranjant de monoton, rostul fiecărei zile și ideea de orânduială seculară.
Lăsați lumea să se dezvolte în tihnă, în secole de trudă și decenii în care societățile vor cunoaște o evoluție specifică, dar treptată.
Așa că rogu-vă, dragi revoluționari, lăsați-mi planeta în pace.Aruncați-vă din tren, însă eu sunt tânăr și nu vreau să cobor.Iar găinile mele nu au învățat să zboare încă deoarece au aripile tăiate.

Uneori nu se întâmplă nimic

Ok, vin sărbătorile, voi sta la masă și voi băga-n mine multe și nevrute ding ding ding...că doar asta-nseamnă Crăciunul până la urmă.Mâncare.Râgâieli și după caz, apeluri la Urgență pt spălături.
Nu voi insista asupra acestui tip de comportament pentru că așa cum am mai zis și în alte rânduri, nu voi fi eu peștișorul de aur care o să schimbe lumea/planeta și nici nu sunt genul de individ care se agață de niște resorturi fragile, implorând vreo divinitate să oprească planeta pentru că i s-a luat și vrea să coboare.Bună, rea, imprevizibilă, absurdă cum e, este lumea noastră, cea mai bună dinre lumile posibile...
Așa.De curând am primit o ofertă de a petrece anul nou/revu/nye undeva-ntr-un arhipelag călduros, departe de tot, etc de dragul vremurilor trecute.Am zis nu.
Și am zis nu pentru că nu am chef să se repete nimic din ce a fost și chiar nu văd rostul unui sextrip de 72 de h până în țările calde, unde nu se va întâmpla de fapt nimic.Vom discuta despre ce a fost și despre ce va fi.De fap, nu va fi nimic.
Vom bea, ne vom sparge, ne vom fute.And what else?What am I left with afterwards?Amândoi suntem trecuți de frumoasa vârstă de 18 ani și uneori în interior îți dorești parcă să rămâi cu mai mult decât niște defulări juvenile.Îți dorești poate să te bucuri de niște locuri dragi sau poate vrei să înveți lucruri noi.Pe care nu le știi, nu le cunoști încă.Ideea de a petrece 2 3 zile-ntr-un hotel doar de dragul de a face sex la fiecare 6 7 ore nu mă încântă.Trec printr-o perioadă în care caut să mă înțeleg și lupt cu dârzenie să păstrez cât a mai rămas din spiritualitatea pe care încă o mai am...spiritualitate care s-a diminuat în timp.O astfel de experiență nu mi-ar fi de folos.Nu ar face decât să distrugă ceea ce a mai rămas nealterat și nestricat din mine.
Putem învăța și-mpreună dacă este voință la mijloc.Dar deocamdată fiecare va sta la casa sa și va învăța în timp tot ceea ce vrea să știe și cât poate procesa.
Așa e iarna.Lucrurile se învață mai greu.E din cauza frigului și a nopților lungi.

2/2

Va mai aduceti aminte perioada in care traiati la Dalga?Stiti voi, in satu' ala din comuna Daramata, unde fata primarului iesea mereu miss la serbarile de la caminul cultural si in care postasu Neculai nu se lasa convins sa-ti inmaneze recomandata fara o sticla de Polar(sau Tanita cum era odata).Fiecare din noi are propria istorie semnata la Dalga, la coada vacii, sau majoritatea dintre noi...ca doar nu ne-a fatat maica in panza de satin.Fiecare din noi a cunoscut provincia, imprejurimile, oraselul, satul bunicilor, locu' ala in care nu se-ntampla nimic important si totusi era fascinant.
Eu m-am reintors la Dalga.Na, poate e mai multa civilizatie, o schimbare de paradigma si totusi...traiesc intr-un oras de provincie in care nimic coplesitor nu se intampla.E orasu' ala care are-n centru beserica si scoala.Si dispensaru'.Ca e langa scoala.Si daca-ti vine rau doamne feri cum iesi de la scoala, poti da o fuga pana la dispensar.
Mie mi se pare fain aicea la noi la Dalga si sa va zic si de ce.Zilnic vezi aceleasi moace, amberete sau nu, asta oricum dupa 3 ani de stat in Bucuresti unde nici maidanezu cand ii dadeai ce nu ai putut tu manca cu o seara inainte nu zambea, oamenii de aici ti se par niste ingeri.
Dupa doua luni, deja ajungi la concluzia ca stii jumatate din oras si dupa alte 3 luni ai impresia ca parca ai cunostine si in comunele vecine.
La Dalga toata lumea cunoaste pe toata lumea.Barfa ca in orice asezare provinciala este in floare si prin surse variate te poti conecta la realitatea cotidiana, afland cine a batut pe cine, cine a borat cand a iesit din nu stiu ce bar, cine a futut pe cine, cine e bun la pat si cine nu, cine are copii din flori si cine nu.
Chestiile astea oricum vin asa au long du quotidien, da zic ca-i fain asa sa descoperi la peste 2 mii de kilometri de pamantu natal o lume care parca aduce asa oleaca cu lumea pe care ai parasit-o.Si ti-ai frecat mainile de bucurie cand ai parasit-o, crezand ca nu o vei mai vedea.
Eh, rahat.Asa ai crezut, Gigele?Si tu, Matildo?

E misto rau sa cunosti pe toata lumea si sa ti se dea buna ziua dimineata.Doamne, ce tare e.Pe de alta parte e nasol ca nu mai poti fi tu cu 1000 de fete, cum erai in Bucuresti, urbe la 3 milioane de locuitori(cu rezidenta sau nu), insa ajungi sa apreciezi alte chestii.Arhitectura, strazile, cainii vecinilor (nu avem caini maidanezi, desole), supermarket-urile, colegii de la munca/facultate, incepi sa traiesti intr-o comunitate.
A.si e si aeru' curat, nepoluat asa.

Vroiam sa scriu ceva si despre viata de noapte de la noi din comuna da mi-e teama ca nu prea am ce sa scriu.Io inca nu am gustat asa din plin din viata nocturna a comunei da oricum in miniatura ei proiecteaza un pitoresc aparte.Numarand barurile pe degetele de la o mana desi stii ce face cine cu cine daca alege baru x.

Sentimentu asta al anticiparii e demential.

This is why we love Dalga so much.