Vă rog, nu opriți planeta.Nu vrea să coboare nimeni!

De ceva luni de zile mă lupt să pricep de unde avântul acesta sprinten de a schimba lumea și de a renunța în același timp la lupta de idei.Dacă cineva chiar doreștesă schimbe lumea, atunci o va schimba, dar asta se va produce în timp, în sute de ani, nu în câteva luni sau în câteva săptămâni.
Eu mă număr printre aceia care se simt bine atunci când propria lume cunoscută este aceea reală, în care zilele au rostul lor secular și în care nu intervin schimbări bruște.
Lumea, societatea de azi este rezultatul unor alte milenii de civilizație și revoluții ideologice care au condus către lumea din zilele noastre.
Trebuie să o acceptăm așa cum este, de ce atâta răzvrătire?Această rebeliune este o dovadă destul de clară de egoism, pentru că nimeni nu se gândește la generațiile viitorului.
Le vom lăsa o lume modificată după bunul plac al propriei epoci, o lume în care valorile mor.O găină face un ou în dimineața zilei de mâine.Cocoșul va cânta din nou iar eu probabil îmi voi bea cafeaua uitându-mă peste gardul vecinilor la vișinul nou crescut în ogradă întrebându-vă câte borcane de 800 de grame de gem vor ieși din fructele coapte.Nu-mi pot imagina o altfel de dimineață, o zi în care cocoșul nu va mai cânta iar găina va depune ouă de altă culoare.
Îmi place normalul deranjant de monoton, rostul fiecărei zile și ideea de orânduială seculară.
Lăsați lumea să se dezvolte în tihnă, în secole de trudă și decenii în care societățile vor cunoaște o evoluție specifică, dar treptată.
Așa că rogu-vă, dragi revoluționari, lăsați-mi planeta în pace.Aruncați-vă din tren, însă eu sunt tânăr și nu vreau să cobor.Iar găinile mele nu au învățat să zboare încă deoarece au aripile tăiate.

Ce ai mai făcut, vere?

Mereu am urât oamenii care se supraestimează deopotrivă cu acea încrengătură a speciei umane care se dorește a fi un grup de isuși și ioane d arc care vor mântui mapamondul de păcat și desfrâu și care vor scăpa lumea de carii.(ce mișto ar fi să mă scape cineva de carii, acuma pe bune)Fiecare are modelul său social în interior.Nu e nevoie de alte modele de perfecțiune umană fizică și morală ca să ne dăm seama cum trebuie să fim, pentru că ordinea și conduita noastră morală a fost prestabilită undeva la începuturile civilizației așa că modelele sociale pot să sugă p**a anticipat.

Niciodată nu mi-au plăcut oamenii care spun bancuri în ideea de a fi funneh sau de a face pe ceilalți să râdă (acum pe bune, eu dacă am o zi f***ă, oare de ce crezi că aș râde la o glumă citită de pe net și expusă cu o logoree nativă?), oamenii care țin morțiș să se bage în seamă sau oamenii care scriu mai mult decât citesc.

De cele mai multe ori când întrebi un ins, un individ de pe stradă ce a mai făcut, el se va lăuda cu ultima beție, ultimul scandal, ultima femeie care i-a căzut la pat, ultimul articol vestimentar cumpărat.
Niciodată nu am presupus că omul poate fi mai mult decât țărâna din care a fost plămădit de divinitate, dar un efort considerabil, o detașare de mocirla asta de natură pe care o are, un sprint spiritual către o altă dimensiune cum ar fi cea profesională sau a cunoașterii ar fi parcă mai wow (cel puțin pentru mine), decât să aud un: Ăăăă, ăăă, păi ăăă, am băut!

Wow!Chestiile astea le făceam și eu, măi Gheorghe, dar le făceam și mă mândream cu ele când încă nu făcusem 20 de ani.Să te lauzi că ai futut-o pe Aurica după ce a ieșit schimbul 3 sau că ai spart trei sferturi din salariu la Mol nu prea-mi stârnește râsul când tu ai 26 de ani și Aurica vreo 23.

Uneori acest tip de oameni scapă de povara unui neajuns, alteori nici nu se pune problema unei conștiințe.O societate dreaptă și armonioasă, așa cum spunea Aristotel este aceea în care există ordine și disciplină bazată pe virtuți de bravură căpătată în războaie.

Oare nu avem războaie sociale?Nu trebuie să luptăm destul pentru a dobândi acele virtuți?Cu ce îi ești superior porcului sau vacii din ogradă care se uită senin la tine știind că va primi mâncare?
Trăind în mediocritate, vom muri în mizerie.Vom construi turnuri de cretă care se vor dărâma.Iar aceste modele sociale pe care le zărim în societate astăzi la orice chioșc, aceste ființe de o puritate și modestie de netăgăduit, unde fi-vor oare?Vor zbura toate într-un stol către îngeri?Dar noi, ăștia de pe pământ ce vom face?Că eu nu sunt un înger și nici nu pot să zbor că nu am fost prevăzut cu aripi, dacă se dărâmă turnu meu mâine.

Probabil că vom sta cu sapa într-o mână și cu sacoșica de semințe proaspăt aduse din casă în cealaltă și vom tot sparge uitându-ne când la ăla, când la ălălaltu care tocmai trece pe ulița noastră, pentru că nu-i așa...întotdeauna a fost mai grasă vaca vecinului și mai frumoasă găina cumătrei Leana de peste gard.Și nu-i așa, tot noi suntem cei care știm câți bărbați au intrat pe poarta ei într-o viață.
După ce ni se vor termina semințele, oare ce vom face?

În concluzie mie nu-mi plac oamenii.

Dimineti de vis cu turtureaua ciudata de la fereastra

A venit primavara...flower power, gratie si paralizie, liniste si pace...alea,alea.Si odata cu ea si ceva lumina pe strada mea.Nu ca as fi mare amator de zi insorite si de nu stiu cat timp dedicat admirarii frumusetii nepretuite a naturii inconjuratoare de o coplesitoare estetica statica gri, ci pur si simplu nevoile mele biologice armonizeaza perfect cu inceputul de primavara.
Motivul sau elementul de recurenta al acestei perioade, il constituie ciudata turturea slaba si jegoasa care vine sa huruie in zori de zi la fereastra camerei mele.Da frate, o nemernica de turturea(atentie:nu gugustiuc si nu porumbel, turturea, de aia care apare frecvent si suav pe cutiile de DOVE, o patrime crema hidratanta)...eh, se pare ca aceste caracteristici nu o reprezinta pe pasarea diminetilor mele de primavara.
Deci ganditi-va ca va treziti din pat si cand trageti draperia, odata cu soarele sfrejit care iti taie retina in mii de parti, se dezgoleste si turtureaua ciudata stand potrivnic intr-un copac uscat si negru, ale carui crengi bat in geam, ca de, administratora zice ca nu i treaba ei rotunjirea coroanei opacului si-asa are ea destule pasarele la cap...ceea ce e important e ca faptura mirabila, turtureaua in aceasta speta te sfredeleste cu un ochi tinta.
Se uita, tu te uiti la ea and so on...si ea se uita si tu te uiti,....e ceva ca in blestematia aia de Amintiri din copilarie cand Nica a Petrei era fugarit dupa ce sterpelise cirese de la matusa sa Mariuca..."vorba seea, si io fuga, si ea fuga"...nu intram in detalii care nu fac cinste blogului.
Ma bucura frate totusi uratenia aia de pasare care parca ai ceva sa i dai...asa se uita la tine.
Cine a spus ca turturelele is pasari romantice n a cunoscut-o pe asta.Doar pe Edgar Allan Poe l-ar fi putut inspira.

Primavara mi-a adus mai mult optimism, de exemplu imi incarc timpul as zice eu constructiv, si ma distrez mai mult.Ma bucur ca de curand am mers la teatrul Odeon unde am mers cu Vovin sa vedem piesa "Ghilgames", care a avut super distributie si care chiar ne-a mers la suflet, ca dupa aia am mers in Jack si ca pe la 1 si ceva noaptea noi hoinaream pe strazile de prin apropierea Eroilor...si ca ne am bucurat de spectacol...ma bucur ca vinerea asta vom merge din nou si ca va fi cel putin la fel de fain la stand up commedy, ma bucur ca fac voluntariat la Next, ca am oferta de la Selenis, ca de-abia atept Rock in Transylvanya , Artmania si B'est Festul...ca o sa am in curand doua joburi...ca voi lucra intr-un domeniu nou, ca sunt indragostit din nou (de cine nu spun), ma bucur azi am trecut la cultura si comunicare cu 5...desi toti eram paraleli cu subiectul, ma bucura enorm ca ii am pe prietenii mei langa mine si ca vineri va exista fairul de joburi al Palatului Sutu.

Ce nu ma bucura e faptul ca vad inca lume trista pe strada, ca nu toata lumea e fericita, ca unoeri fericirea se masoara in cat de gros e portofelul tau...si ma irita problemele la chimie, teama ca nu voi intra la farmacie, cele trei restante duse in spate ca un Atlas epigon si iluzia ca nu le voi lua pe toate trei in vara(asta daca deodata as fi ori:1.Supraom ori:2.Semizeu)...si ca uneori(adica de ceva timp incoace) lupt cu mine si cu lenea...chiar am nevoie de diversitate si cred eu asa ca primavara asta nu are nimic special, in schimb ofera sansa de a te salva de teroarea renuntarii si de un je m'enfichism de doi lei legatura de ardei copti...si anume:Let's pretend everything is fine and the things are in this way....
Ce ziceti...am dreptate sau nu?(decat sa dormi 14 ore zilnic, a doua varianta e mai faina)!Bat la pariu pe cat vreti.
Cat batem la pariu ca turtureaua nu va reusi sa ma deprime?Si ca va fi o primavara frumoasa si calda, presarata cu ploi si soare...voie buna peste ogoare.
Pe ce mizati?Cap sau turturea?(turturea ciudata...:))

Vorba ceea...orcs don't know it, orcs don't use it.

NB:Se vede ca nu am scris de mult, hm...mie mi se pare penal postul asta.No hai, ca am de dat niste buna dispoztie zilele astea pana vara cea mare si fara de sfarsit va veni.