Acolo unde filosofia întâlnește științele exacte

De mult mi-am dorit să scriu un articol despre modul deloc subtil în care filosofia întâlnește propozițiile concise ale științelor exacte.Nu întâmplător marea majoritate a filosofilor mai mici sau mai mari, cunoscuți sau necunoscuți, din trecut sau contemporani, au cochetat și cu știința exactă.
Și nu întâmplător au ales un limbaj clar, succint, atunci când și-au expus teoriile.
Heraclit, intrigat de destinul prometeic, a indus generației sale ideea că lumea este "asemeni unui foc care după măsură se aprinde și după măsură se stinge", și că Ea, Lumea, Natura în sine, "nu a fost făurită nici de vreunul din zei, nici de vreunul din oameni", ceea ce dă o existență factică și statornică Lumii.Lumea nu a apărut deodată, dar nici nu poate fi lăsată pradă stăpânirilor omenești sau judecăților divine.
Fizica, Geografia, Chimia, Matematica, Trigonometria, au demonstrat independența materială a lumii fizice, cum că ea este condusă de o măsură abstractă ce rezidă în tot ce este material.Există o forță de convergență asupra factorilor care influențează trăinicia lumii fizice concrete(care este o sursă a adevărurilor).
Hermes Trismegistos( cel de trei ori măreț) a încercat să ferească descoperirile întreprinse de către înaintași în domeniul științei și a convertit termenii de înțelegere științifică într-o formă criptică, filosofică, dând naștere filosofiei hermetice, închisă penttru neavizați, deschisă pentru cercetători.
E interesantă discrepanța gigantică dintre cunoașterea științlor exacte și măsura în care omul modern îl percepe pe Dumnezeu Creatorul.Baruch Spinoza anunța că nu e nevoie de vreun calcul pentru a fi convinși de imanența divină, dar că prezența divinului în lume este proporțional cu materialul în care el rezidă.Așa cum spiritul este adăpostit de către un trup, Lumea întreagă are un suflu de sorginte divină car se află undeva în străfundurile ei.Științele exacte au scos la iveală, la fel ca întreaga filosofie, mereu noi interpretări, pentrru că știința evoluează, influențată fiind de înaintarea omului prin timp.Cât a descoperit Umanitatea și cât a pierdut?
Nu te poți feri de judecata divină, omniscientă și veșnic dreaptă, dar nici nu poți nesocoti teoremele algebrice sau termenii biologiei.
A încerca o cunoaștere fără știință este egală cu a încerca să-l descoperi pe Dumnezeu fără ca El să fie în tine.Știința este deopotrivă e revelatoare și relevantă pentru o viață armonioasă.Nuputem trăi în incertitudini, fără a tinde măcar spre Adevăr, dar în același timp trebuie să fim conștienți că nu putem avea acces la o cunoaștere totală.Însăși tinderea asta specific speței umane, îl apropie pe Adam-omul de Divinitate.
Thomas Mann, în Doctor Faustus, prezintă drama omului care ignoră judecățile divine și se consideră pentru o secundă stăpânul Lumii.
Și ce mic e el, omul de lut, ce pierdut e și lungă e calea lui către cunoaștere.Căci pierdut a fost și iată că prin cunoaștere dezinteresată s-a regăsit.Iată-l mort, părăsit de porniri, însă, cu un suflet viu, pentru că tocmai trecerea asta armonioasă dinspre concretul științific către deconspirarea lumii, este dumnezeirea.
Un om neînvins este acela care poate face oricând punct comun între științe și filosofie, între trup și Dumnezeu.

Cat de departe poti merge.

Ai mers vreodata pana la capatul lumii si apoi te-ai intrebat cat de repede te poti intoarce spre casa pe care ai lasat-o prada paianjenilor?Sau ai mers pana la capatul lumii si ai constatat ca e ok sa ramai acolo!?
Capatul lumii se afla oriunde si nu are nicio coordonata geografica, cum nici centrul lumii nu cunoaste asa ceva, iar precum centrul universului care poate fi aici sau oriunde asa si limitele lumii pot fi oriunde.Limitele lumii tale se pot intinde la 2 metri de ultimul copac din spatele casei tale sau se poate afla dincolo de granitele cunoasterii umane.
Am ajuns intr-un moment in care nu stiu sigur daca dincolo de locul in care ma aflu mai exista viata.Cred ca am ajuns la capatul lumii.Iar oamenii de aici, de la capatul lumii par sa nu fie constransi de nimic special, rad, se distreaza, urineaza pe ziduri, vomita-n drum chiar cand tu iesi de la mec donalds si dai sa scapi hamburgerul din mana, te respecta si-ti vorbesc prieteneste.

Oamenii care locuiesc la capatul lumii au cunoscut laolalta neajunsul si disperarea, surghiunul si moartea.Dar si-au pastrat credinta si taria de a crede in alt viitor.Iar viitorul luminos prezis in oracolele stramosilor a venit.
Aici este un paradis al desertaciunilor, oamenii traiesc clipa fara a se gandi ca maine cineva ii va trage la raspundere.Traiesc in vai si in munti acoperiti de negura, se bucura de ploaie, dar si de marea calma, se tem de invazii barbare asa cum au cunoscut mai demult, se tem sa creada ca vor pieri.
Si de aceea si-o trag in masini in fata casei tale noaptea pe la 2, de aia fetele ridica poala si se pisa frumos pe ziduri si de aia la ora 9 si ceva seara vezi pretutindeni tineri beti...orasul e un loc al pierzaniei.Cu toti ne lasam ademeniti de oras.Ne temem totusi de ceva anume.Si ei, cei din centrul orasului se tem.Se tem de acea zi si se lasa prada instinctului.

Dincolo de orasul placerilor pacatoase se intinde marea de la capatul universului.Acum doua nopti am vazut luna oglindita in marea asta de la capat de lume.

Oare cata lume moare la capatul lumii si oare cati se nasc?Maine ma duc la marea de la capatul lumii.

Vremea tineretii.

Ce frumos este atunci cand esti tanar, ce fain e cand numeri clipele alea cand vrei sa cunosti cat mai mult si cand orice inedit reprezinta o noua cale catre niciunde.Ce frumos este atunci cand iubesti pentru prima data, ce minunat este cand stii sa dansezi in ploaie si cand crezi ca soarele doar pentru tine sta pe cer.Ce unic ti se pare fiecare moment cand duci la implinire ceva si parca atunci crezi ca lumea are o latura divina pe care ai ignorat-o pana nu de mult.
Ce frumoasa e vremea asta in care iti place sa ramai, sa iti termini viata si sa o reiei de la inceput.Ce frumoase sunt toate atunci cand esti tanar si cat de infinite si cat de stralucitor e viitorul.
Cand esti tanar crezi ca prietenii iti vor ramane prieteni o viata, ca barurile in care mergi, vor avea usa deschisa si atunci cand vei avea 55 de ani.Ce frumoase sunt clipele in care urci potecile muntilor, cand bei pentru prima oara apa de izvor, ce frumos e cerul verii si ce fain e sa te plimbi pe strazile pietruite ale orasului in plin februarie geros, dupa ce ai facut baie, ce rebel e sa torni vodka pe tine si sa te imbeti din vin fiert cu scortisoara si mar cand afara tempertaura scade deodata sub 0.

Ce frumoasa e perioada asta.

Si ce aiurea e cand ea va fi trecut si te simti de rahat intr-o lume noua.




"Cum sa poti uita vreodata, Varsta cea nevinovata cu nebunele iubiri".

Ba, ce baiat am fost..

Ma simt misto cand scriu postul asta.Fericit,debordant de implinit si foarte dornic de necunoscut.Nu o sa scriu rahaturi de genu ca acum imi "vine sa musc din viata cu pofta", traindu-mi clipa, din simplul resentiment ca viata nu e un mar.Asa ca nu am de ce sa musc din ea.Si mai ales cu pofta.
In postu' asta o sa ma uit cu nostalgie la ce as fi fost io dispus sa fac daca...

Daca mai aveam 19 sau poate 20 de ani.


Pai daca mai aveam io 19 ani sau haide 18 si dadeam 17 examene cum am dat acum, mi-as fi ciuruit iar fiecare lob, buza, limba si alte alea, dupa fiecare examen luat, asa cum am facut la BAC, dar mai degraba mi l-as tatua pe Ganesh pe spate...ca e mai kinky si pizdelor proaste de pe plajele calduroase le plac tipii cu tatuaje kinky, groovy, etc

Daca as mai fi avut 18 sau 19 ani probabil ca as fi tinut iar petrecerile si bautele si m-as fi laudat cu cat am fost eu capabil sa beau si sa retraiesc moemntele caderilor mele pe jos.Acum nu stiu daca as mai iesi o seara in oras daca nu s-ar anunta a fi una spectaculara.Statu in casa rockz anyway.

Daca as mai fi avut eu 18 sau 19 ani cu siguranta as fi fost agatat usor si as fi manifestat un interes sporit pentru gagicile bune care se freaca de tine prin bar seara pe la 1 00, as mai fi salivat dupa una care danseaza lasciv sau pur si simplu dupa una care-mi face complimente, imi lauda tinuta si-mi apreciaza cunostintele.Cat de tru.Si chiar as fi iubit-o pentru urmatoarea luna sau pentru urmatoarele doua luni cand ea s-ar fi plictisit sau eu n-as mai fi avut timp.
Acum nu mai e vorba de timp.E vorba de chef.Stiu, sunt un om trist.

De ar fi dat Domnul sa mai am fabuloasa varsta de 19 sau 20j de ani as mai fi craierit pe strazile Bucurestiului noaptea pe la 12-1...in cautarea unor bodegi.Ce pacat ca acuma la ora 22:30 ma grabesc sa prind ultimul metrou.

Daca as fi avut 19 sau 20 de ani, probabil ca as fi avut credit pe telefon, probabil ca as fi fost mereu disponibil...probabil ca nu m-ar fi durut picioarele asa cum ma dor seara si nu as fi folosit gel relaxant pentru circulatie.:)

Daca as fi avut 19 sau 20 de ani as fi stat descult in iarba cu una si i-as fi povestit ce frumos e sa te uiti la soare si la luna si sa-i spui cu sinceritate(da, atuncea nu bagam vrajeala, eram sincer)ce buze misto are ea si cat de speciala e ...
si cat de norocos sunt eu sa o am.
Acuma de cand cu criza pentru mine toate sunt unice si speciale pentru o noapte ca dimineata le expira termenul de valabilitate.Si nu consum chestii expirate.Ma intoxic repede.

Sunt un drama king, cum zicea o anume cineva.Si un nenea si un obosit deopotriva.Si cand te gandesti ce "baiat de viitor" eram, oai, God, si ce baiat am fost io la usa parintilor...si ce sclav jegos corporatist am ajuns.:)

Despre complexul gazelei Thomson.

Cu siguranta multe dintre Domniile Voastre au auzit despre fragila si agera gazela a lu neica Thomson(o gasiti in atlasu' zoo si sub numele de Eurdocas thomsonii), una dintre creaturile erbivore cel mai des intalnite prin savana africana.Trup zvelt, coarne medii si subtiri, apetit sexual ridicat si...o cina pe cinste pentru lei...cam asa as putea corbora(vedeti ce frumos suna?:D) trasaturile acestei cervide.
Cine a fost nea Thomson asta, iarasi nu ne intereseaza, pentru ca nu e vreo chestie de apare prin cursurile unei anumite facultati( nu dau nume :))))...a se mentiona ca in aceasta perioada incarcata de restante si (sa speram ca nu!) RE-examinari, memoria mea trebuie sa aiba la cunostinta doar noname-urile, astea...personajele marcante sau mai bine zis personalitatile care au marcat semiotica, PR-ul, marketingu' sau stiintele politice.Stiu ca toata lumea ma invidiaza acum...da asta e.:D
Asa...sa revenim la oile si cervidele din batatura.Cu totii stim ca in societatea(bolnava) in care ne ducem zilele, instinctul de turma este puternic evidentiat iar tot ceea ce nu este conform acestui instinct primar(uneori poate fi tratat si ca primat), este:anormal, absurd, aiurea, uncool, ingrasa, are e-uri, e iac, d-astea.
Acest comportament este pe cat se poate de uman si de multe ori face parte din normalitatea speciei de care(din foarte mare pacate) apartinem.Oamenii din jur preiau in mod constant atribute si moduri de a concepe lumea, chiar din regnul animal, in special de la cervide, mai exact comportamentul acestei gazele Thomson.

Complexul Thomson este un complex amplu care se remarca in grupurile mari de indivizi, atunci cand acestia ochesc(recepteaza) in aria lor vizuala noul, ACELA, diferitul, strainul, moartea, necunoscutul, repulsia.Manati de angoasa, ei devin sclavii propriilor stimuli si isi dau seama ca in arealu lor de desfasurare a aparut ceva strain despre care nu stiu nimic.
Prima reactie este dilatarea pupilelor, a doua fiind intoarcerea capului, urmatoarea fiind cea a cotului sau a cotuirii celorlalti membri din grup(cireada, turma).Insii care prezinta simptomele fricii de nou, sau a acestui astonishment cand dau moaca-n moaca cu ...hai sa-i spunem realul, nu cunosc decat realitatea grupului de care apartin.
Ei au o certitudine a grupului lor si de aceea, simpla imixtiune in aria vizuala a unei alte entitati le da starea de repulsie, uneori groaza.


Vizual, v-as ruga sa va imaginati o dupa-amiaza incendiara in savana africana, unde laolalta zebre, antilope gnu(care pun pariu ca au lapte mai bun ca vacile din Alpi) si gazele a lu neica Thomson asta, pasc in voie iarba arsa...si alte socoteli.Deodata, se aude o pasare.Prima gazela intoarce capul si beleste ochii inexpresivi catre tufisuri.Pericolul este aproape.La 2 secunde, toate cele 125 de capete de gazela Thomson intorc capul in aceeasi directie.Nu gandesc, insa urmeaza instinctiv gestul primeia...acela de a-si intoarce capul si de a beli ochii catre zona tufisurilor...banuiesc, ca daca ar avea si ratiune, ar putea barfi.Disting silueta unei feline.E o leoaica ce incearca sa sfredeleasca cu privirea materia din care e compusa o gazela de-asta.
E senzatia aia de nolife.Just flesh.
Nu, eu nu sunt impresionat de moartea caprioarei si alte treburi.Felinele dupa ce ca arata super misto, mai sunt si inteligente si hey!au asa, o latura dark...cum are de fel si pisica din apartament, dar asta e alta treaba.Strapung materia si vad dincolo de suprafata asta captusita cu resturi.
De-asta imi plac mie pisicile mari sau mici.

Acum sa ne indreptam studiul de caz catre exemple concrete din savana urbana.

E1: Hypermarket Cora:

O duduie ca la 36 de ani cu un copchil de mana la vreo 4-5 ani, pune pe bara aia rulanta pe care se pun produsele cand tre sa le platesti cica la casa ce a cumparat, si incepe sa insire...una alta.Femeia luase niste cutii de bulion(ce-i drept cam de calitate indoielnica), niste orez Battisti din ala cu bob lung, niste masline si cred ca mai erau puse si cateva fileuri de somon...si nu zic asta intamplator, pentru ca stand la coada, imediat dupa dansa, o retarda in spatele meu zice:

-Fata, vezi ce-a luat asta?A luat somon.
-Las-o dracu ca tu nu vezi ce mai pus pe bara aia...a luat bulion ieftin si orez scump, masline de 2 bani si somon frate.Crap nu putea.
-Ne-am dat dracu', zice o voce de frecangioaica, mai in spate.
-Las-o fa de saracie...

Cam asa mi-au revenit cuvintele in memoria afectiva, asa redau.Biata femeie isi luase si ea sa faca ceva papa bun, pentru ca din cate am intuit eu nu se numara printre cele 2 milioane de nevastuici de la Dalga care fac "mancare de paste" in loc de paste cu sos si iahnie in loc de cartofi la cuptor, dar in lumea asta faina, se gasesc idioti si revolutionare de-astea de la Palamida, care au uitat oala cu sarmale acasa si se pun sa comenteze.

A se remarca imediata intoarcere a capului catre cosul femeii si catre bucatelele de somon cu pricina.In acel moment, reactia mea a fost inversa, si anume aceea de a numara cate capete au fost intoarse.Cred ca am numarat 4 ori 5.

Cireada de gazele Thomson: oamenii de la rand.
Emitator potential pericol/element strain: retarda din spate.
ELementul strain:femeia, copilul si preferintele ei culinare.


Ex2: din seria "In curtea scolii"

dupa cum am mai mentionat, anul asta mi s-a cam rupt ca sunt anul 3 si nu m-am dus deloc.:) Nu a fost o decizie inteleapta, insa nici ceva la modul la care constiinta mi-ar face scandal la usa zilnic.In fine, ma duc io cu o treaba acu vreo saptamana si ceva la facultatea la care sunt(cica inca nu s-a tinut cursul de absolvire, deci inca sunt)...si dau sa intru in curtea respectivei facultati.
Pe de o parte si de-a alta arespectivei curti, erau cate o turma de-asta, cireada de indivizi iesiti la fumat, formand grupuri compacte.
Scena a fost oarecum tragi-comica, deoarece inca nu iesisera studentii in pauza, turmele astea se vroiau "la o tigare...inainte de seminar".Ideea e ca desi urasc soarele si purtam ochelari de soare(tocmai pentru a incerca oportunitatea unei atentii distributive), eram in sunlight exposure, moment propice pentru fiecare din emitatorii fiecarei cirezi de a da alarma.
Cand am ajuns la jumatatea curtii, deja si de o parte si de alta, insumat erau intoarse 30 de capete.
Senzatia a fost gen wtf, dar...imediat am facut legatura ...Cum s-ar simti un ghepard sau un leu in tufisuri atunci cand si-ar da seama ca tocmai a fost descoperit...probabil ar percepe masa asta de insi, drept flesh, o masa de carne...statica.
Cam asta a fost senzatia mea cand am fost intampinat in aria vizuala de acele bucati de carne.Probabil eu eram ceva nou.Eram pericolul si moartea si neajunsul si intunericul cu ele laolalta.Si o data cu acestea si frica.
Oricum, lumea se vede foarte bine prin ochelari de soare.De fapt, neasteptat de bine.(mai ales pentru ac cel putin eu nu mai am asteptari de la oameni).

Evident ca acelasi instinct al gazelei Thomson s-a repetat si cand am iesit din splendida curte a facultatii.



Cireada de gazele: grupul de persoane din curtea unei facultati din Romeinia
Emitator potential pericol: o gazela sau alta.(ce frumos a sunat...)
Elementul strain: io.(:D)


Ex3: metrou...the daily joy


Scurt pe 2: Metrou plin cu moace obosite, cu pensionari, babe, dudui de-alea cu coada pe spate, tocilare cu hartii pe brate, cateva pitzipoance care se faceau ca citesc ceva literatura pe val, un emo ori doi, pentru gust...si eu.(chemical X)...stiti am impresia ca metroul in sine e ca un ghiveci de-ala de-ti vine sa borasti dinainte sa-l mananci.Te uiti doar cum arata si-i simti mirosul.


La Izvor intra un tip cu dreaduri...parea ok, omu' asa, gen se suise in metrou si incepuse sa se uite pe geam, pierdut oarecum in peisaj.O gagica sparge un balon si-i zice la o alta:
-Ce are si asta n cap...
-Muhahaha...(un ras strident in fata mea).O muiere(care se vroia studenta, bine ca fiinta o fi avut 18-20-23 de ani nu stiu)...pentru mine tot tanti ramane, adica genu' ala de milf dorita de aurolacii de la Gara de N...insa nu asta e important.
Mi-a atras atentia felul in care era imbracata.Imaginati-va ceva gen balena albastra incalatata cu Conversi cul, dresuri galbene pe trend, fusta cu buline...bolero...si nelipsita bentita pe cap...cu funda.
Plus ca se pare ca tenu ei imbibat de cosuri nu a auzit vreodata de laboratorele Vichy sau Garnier sau orice altceva care aplicat dimineata cu putina apa scade riscul de a-ti expune moaca precum bombardamentul de la Hiroshima.
Si pana atunci discutase cu bbf a ei despre maineventul saptamanii, Noisettes...cre'ca se vroia o trendoasa de-asta care ia de fel toata lista de pe la eventim sectia Urban (shit)...events.Da cred ca daca o scarmanai asa oleaca,se cam ducea dracului instinctu ei de autoconservare.Asa ca'chestie.

Dupa cum spuneam, la ticnalu aleia, au intors capetele alte 4-5 gazele catre tipu' cu dread-uri de privea pierdut.

Cireada de gazele: oamenii din metrou
Emitator potential pericol: unfuckable bitch
Element strain: tipu' cu dreaduri.

Si dupa cum va povesteam, traim intr-o lume plina de oi si antilope...de arici si de bursuci, de gazele si de vulpi cu rabie.
N-ar fi mai frumos sa fie populata lumea de sacali si de coioti, de lei si gheparzi, de lupi si de pantere ce ranjesc de cele mai multe ori salbatic?

Cu siguranta nu ar mai intoarce nimeni capul atunci...:) Si daca ar intoarce, ar fi halit. >:)

E plina lumea de ciudati.

Si eu sunt unul dintre ei.Da, nu sunt un om normal, ceva de genu regular joe.De aceea, e foarte greu sa disimulezi acest rol social, de moment ce ti l-ai asumat.Tot din acest punct de vedere am deosebita placere de a anunta si consecintele pe care le atrage propria ciudatenie.But it's lovely.
O buna prietena mi-a spus acum vreo doua seri ca este foarte greu sa incerc sa par normal, de moment ce natura mea nu e una comuna.A fi o persoana ciudata presupune a atrage dupa sine un numar deosebit de mare de persoane poate si mai ciudate.De aici si dorinta de atrage persoane normale.Insa nu si nu.Se pare ca eu atrag numai oameni dezaxati si asta ar fi un cuvant bland.Solutia optima, zic eu ca ar fi retragerea din lume.
La alimentara, in spatele scolii, vis-a-vis la chiosc, in curtea facultatii...peste tot vei da de oameni ciudati, mai ciudati ca si tine care te vor ochi si iti vor cere prietenia.Romania este de altfel si o tara cu un deosebit potential in ceea ce priveste numarul de persoane bolnave psihic sau care sufera de numeroase manii.Suntem o tara de maniaci si de teribilisti.
Or, in Bucale, sansa de a da peste persoane cu tendinte schizoide sau care contrastant, iti dau de inteles ca au la activ ceva nevroze...este deosebit de mare.De aceea, constientizand totusi ca sunt un ciudat, imi repet in fiecare zi inainte de a da piept cu orasul:"Comporta-te ca un om normal...comporta-te ca un om normal, comporta-te ca un..."
Si tipu pe care-l vad in oglinda, pare sa inteleaga ce-i spun si sunt sigur ca nu ma va dezamagi cat timp ma voi afla in oras.
Dar in afara noastra de fapt este Iadul, si odata cu el apar si diavolii cei multi care tind sa absolutizeze...si fiecare om din jur este un diavol.
Inteleg ca nu sunt un om din turma, insa nu inteleg de ce daca-mi dau silinta sa fac parte din turma...(care uneori poate reprezenta normalul)...nu-mi reuseste.De ce tre' sa dau peste pizde schizofrenice sau uitate de lume sau... care la 24 de ani isi traiesc perioada rebela a vietii, sau oameni care isi intorc capul cand intr intr-un bar sau intr-o institutie...e instinctul ala de antilopa Thompson, despre care voi scrie putin mai tarziu.
Sa ma simt invins?Sa inteleg ca e anormal ca la aproape 22 de ani sa nu mai fii teribilist si sa incepi sa te axezi pe chestii de viitor gen profesie sau cariera?
Sa ma simt aiurea totusi?Sa inteleg ca daca petrec foarte mult timp in casa si daca imi exercit dreptul de a cunoaste pe cine/cand vreau...e anormal?
Sa inteleg ca sunt ultimul descendent al speciei mele?
Ok, ciudatenia are multe fete, in sensul bun dar si in sensul rau...dar uneori ideea de a nu fi ca restul devine un blestem, pentru ca te simti invins sub povara propriei identitati.
Deocamdata ma retrag din lume.Si incep sa visez cum ar fi sa fii inconjurat de normalitate.Si sa ai teluri mediocre.
Ok...brain...let's go salsa tonight.

Amintiri din Londra, capitala lumii.

Si a fost si Londra, orasul meu mult visat.Credeti-ma ca nu am fost capabil sa scriu acest post pana in aceasta seara, poate pentru ca la inceput cand m-am intors in Roma, in capul meu se ciocneau mii de chestii, fie pentru ca erau prea multe lucruri de sintetizat, fie pentru ca eram prea euforic,(si o euforie care sa dureze vreo doua saptamani e ceva), fie ca mi-am vazut visul implinit...si va doresc si dumneavoastra sa traiti la fel.
Inca din avion imi zisesem ca tre sa fie ceva miraculos in aerul orasului pe care tocmai aveam sa-l explorez.Si acuma retin dimineata in care am ajuns pe aeroportul din Stansted...era o ceata atat de deasa de nu vedeai la 12 metri in fata ta...si aerul era atat de umed, asa cum imi place mie, cum numai in luna mai e pe la noi...Mirosea a frunze, a iarba proaspat taiata si...a ceva fain.Tocmai aterizasem in Anglia cea draga mie.
Londra in primul rand e un oras MULTICULTURAL in care efectiv te pierzi, printre toate semintiile pamantului.De exemplu inca din aeroport stii ce te asteapta, intrucat undeva scri destule de mare:"Welcome to London, welcome to the world's capital"...eh, par vorbe aruncate in vant, dar cand ajungi la politia de frontiera si vezi o tipa cu feregea si cu plasa pe ochi,Afghanistan style, care-ti ia buletinul la control, iti dai seama ca marea metropola iti ureaza bun venit in variatele si de aba descoperitele ei fatete...cu grija, una cate una.
In autobuz auzi de la ruseste pana la vietnameza sau shona...pe strada vezi oameni cu diverse trasaturi ale fetei de la ochi oblici pana la aspecte semitice, negroide, hindi, caucaziene, samd.Totusi peste tot predomina o atmosfera pe care o regasesti in marile orase ale Asiei, fermecatoarea Asie.
Londra incepe sa te inghita putin cate putin cu multele si invariabilele sale mijloace de acaparare, pentru ca e un oras care nu spune "Nu" celor care vor sa l experimenteze.Da, nu am spus vizitat, pentru ca nu ai cum.Asa cum spune si traditia nescrisa a locului, "London shouldn't be visited, London should be experienced."
Ce mai e fain la Londra, e ca ti se pare ca niciun popor nu pare sa predomine, in niciun caz englezii tipici pe care te asteptai sa i gasesti pe acolo.Nu.

Inca din liceu diriga ne spunea ca Londra e de departe cea mai frumoasa enclava a Asiei...si ca merita sa mergem macar 3 zile din viata noastra acolo.In acea vreme o invidiam, ca ea se ducea de 3 ori pe an la fisa acolo...si na...pe noi ne intoxica cu 8-9 ore de engleza a la carte.Mai tarziu am aflat ca mi-au fost de folos acele ore.Si ca diriga nu era o profesoara oarecare, ci una care se naste la un milion.Da, diriga mea se numeste Neagu Rodica si ii multumesc si acum ca pe langa faptul ca ne-a invatat engleza strasnic, ne a pus mereu in tema cu realitatea din UK.Daca nu era asa, poate ma numaram astazi printre cei care cred ca n Anglia toti oamenii beau ceaiu la ora 5, ca regina face cu mana de la balconu ei de bronz trecatorilor si ca englezii sunt niste aroganti si niste infumurati.Ma bucur ca nu sunt asa.
Cateodata ma intreb si acum daca mostenirea lasata de granny Victoria e un tezaur sau un blestem, si anume....coloniile din lumea intreaga.Si alteori imi pare rau ca n-a fost si Romanica o colonie, barem acuma ne era si noua altfel...
Londra nu doarme niciodata, deci imaginati-va ca dupa doua luni jumate de stat la murat in Roma unde ultimu pub se inchide la 1 di ceva, a fost ceva cam welcome home, impactu cu viata de noapte din Londra, intrucat aduce oarecum cu cea din Bucuresti.

Un alt bonus:TOATE MUZEELE SUNT GRATIS!VA RECOMAND BRITISH MUSEUM.De asemenea Natural History Museum, Science Museum, Tate Modern si Victoria and Albert Museum.Nu sunt cuvinte de a descrie ce este acolo, va invit doar sa va duceti sa vedeti cu ochisorii dumneavoastra.E ceva ce chiar te lasa cu gura cascata, si hey, e FREE!

Da, unele puburi de la noi gen club A, suburbia sau Fire aduc a puburi de prin Londra.De asemenea orasul dezvaluie nenumarate aspecte culinare, fie sub forma restaurantelor, fie a tarabelor, fie a nenumaratelor buticuri din care ptoi gusta pentru o lira sau doua, uneori trei delicii cat mai exotice.Nici acum nu o sa uit bunatatea aia de salata venezueleana din Camden Town...care e o minunatie din punct de vedere etnic si ...gastronomi, si sa nu uitam de "n"-magazinele cu haine metal, punk, goth...etc, si de muzica rasunatoare din ele...Oh, mama!

Sa mai mentionez ca in Londra toti par a fi egali, toti muncesc, si ca munca incepand cu muncile de jos, tot ce inseamna munca e apreciat.Numai cei ce nu muncesc nu sunt apreciati.Da, si eu mi-am cautat de munca, si am gasit si la mac donald;s si la un supermarket, si ma bucur pentru asta.Din pacate eu nu sunt din aceia care cred ca Londra iri ofera slujbe numa' din alea de numa' numa' de stat pe la birouri si de dat din dest.Lasa ca si la matura si la sera si la prajit burgeri se poate munci, si inca decent.
Eu dupa terminarea facultatii la Romeinia nu voi avea mai mult de 250 de oro pentru ca hey, e criza, si ...n-am experienta, asa ca fara pretentii.In fine, sa nu ne enervam...calm , calm...destul mi-am rasucit nervii intr-unul din parcurile Reginei, dand de mancare la veverite...gandindu-ma ca hei, mi am gasit de munca, dar heyyy...chiar trebuie sa ajung in Romania in Buucresti shithole sa termin facultatea vietii, zdaiseama...fara de care...fara de care...nu pot trage apa la weceu.

Haide bre, sa fim seriosi, cine s-ar intoarce?Unu ca mine ai carui parinti inca merg pe sistemu "Orice facultate iti foloseste!"Nu zau...la motostivuitor si sa lucrez la mac sau la sere imi trebe licenta si doctorat...:)))

In fine...ideea e ca mi s-a oferit un loc de munca fara a mi se pune in vedere..."Stii, baiatu' tu n-ai experienta asa ca jet!"Mda...
Se intampla sa vreau si eu o casa undeva in Transilvania, se intampla sa am nevoie de un credit si nene, cine mi da mie 65 000 oro?Nimeni.Dar creditu se poate face si muncind in the kingdom of far away voi putea realiza si acest vis.Nu, eu nu sunt genu de om care se lauda cu stransurile inaintasilor:"Da, am casa de la mama si de la tata..."

Stau cateodata si imi spun ca exista astfel de oameni...

Si acum nota catre cititorii mei pasionati de cultura vedica si de hinduism...

O experienta total asteptata, cu un puternic efect pozitiv asupra sufletului meu a fost vizita la Swaminarayan Hindu Mandir, singurul templu hindu din Europa(sau The Temple of Neasden),un loc despre care citisem doar pe Wikipedia, si pe care imi dorisem din tot sufletul sa-l vad.Mandirul este construit din marmura din cea mai buna calitate transportatat din regiunea Carrara, Italia si Stara Planina, Bulgaria, aur de cea mai buna calitate si ... mult misicism.Acolo am primit binecuvantarea de la nimeni altul decat Papa Gopal, unul din oamenii sfinti ai Gangelui, un sadhu adus de departe din indepartatele gheturi himalayene...templul arata bine si pe wikipedia, da parca mult mai rafinat arata in realitate.
De-a dreptul fascinant...pentru mine Mnadirul din Neasden a fost cel mai cel loc din toata metropola si vi-l recomand cu caldura sa-l viztati si sa popositi un pic in gradina sa cea verde.Si sa meditati.The god living in the temple always listens to you.


Eh...sunt multe dar multe de povestit despre Londra, si locuitorii ei multi etnici, multiconfesionali si multi-culturali...caci asa sade bine capitalei lumii...ma duce asa un dor catre ea ori de cate ori ma gandesc ca trebuie sa ma intorc in Bucuresti sa mi termin facultatea...e un gand frustrant, mi-as fi dorit sa fie un gand fugar dar nu este asa...stiu ca locul meu este in acel oras...si ca Alexandros mai are doar jumatate de an pana cand va pleca definitiv la munca acolo.Unii la 21 de ani isi doresc o pizda sa aiba ce fute, altii isi doresc o slujba, o casa si un nivel de trai.

Si iata si imagini...bineinteles o parte minuscula din ceea ce inseamna marea Londra.













































Si in continuare voi atasa minunatul cantec care m-a inspirat sa scriu acest post, pe care il asociez cu Londra(fara un motiv anume),acelasi cantec pe care ori de cate ori il ascult mi se furnica pielea si gandurile fac maraton care mai de care catre vechea insula...si spre marele oras...piesa se cheama "Hey, Govind, hey Gopal" si daca nu doriti sa bateti din palme in timp ce ascultati versurile, macar puteti incerca sa ganditi mai optimist.Va rog sa-l ascultati.Multumesc fain!

Armata Imparatului Infinit

De multe ori imi pun intrebarea cat de tanar sunt sau cat de batran poate lasa trupul sa arate ca este...de multe ori ma intreb daca mai am timp sa mai fac aia si ailalta, sa termin una si sa fac alta....sa incep vesnic altceva.
De o luna stau in cetatea eterna...a plictiselii...stau si vad oameni pe strada, fiecare cu povestea lui...increzator sau poate nu.Tot eu, meditator nerecunoscut de altfel :)) stau si ma intreb daca fiecare e constient cate poate construi si sfarama intr o singura zi.

Well...daca ti s-a daramat un turn, refa-l, timpul nu l va ierta.Niciodata.Daca ai uitat sa zambesti, fa-o.Oamenii nu ti vor fi alaturi mereu sau poate niciodata.Tu esti singurul tau sprijin.Nu-ti necinsti viitorul.Trecutul e acolo unde s-au dus sa moara berzele si cocostarcii, acolo unde ai vomat prima oara cand stangaci, ai baut prea mult, acolo unde te-ai pisat pe zid prima data, acolo unde ai luat primul 10 din viata ta, acolo la masa aia...unde ai pierdut prima data la macaua...ma rog.Asta se juca pe vremea mea.


Te-ai gandit ca poti fi Imparatul Chinei pentru o zi?Te-ai gandit ca ai pentru o zi demnitatea unei tari de aparat si ca in acelasi timp vei intra in istorie?Te-ai gandit ca asa cum primii imparati ai Chinei credeau ca pot lua in stapanire timpul, asa o poti face si tu?
Da, chiar acum...dragul meu cititor, ai luat in stapanire timpul...chiar acum citind aceste randuri care ti trimit un mesaj, la nivel psiho-afectiv, tu, muritorule ai luat in stapanire aceea ce numim inert si ignorant existenta temporala.
Caci timpul nu exista, el se face si fiinteaza pentru a fi.

Si asa cum stimabilii imparati isi construiau temple catre ceruri doar de ei cunoscute, asa iti poti face tu, cititorule al meu, planuri.Roaga-te la o divinitate adorata de tine, apeleaza la o judecata superioara tie si cere iluminare.Daca te afli pe carari intunecate, poposeste la primul han si cere hangiului sau hangitei ajutorul , spune-i ca te ai ratacit si zi-i sa te trimita pe drumul cel mai scurt catre o poiana.Si ramai acolo pana vor veni zorile.

Poti lua in stapanire totul...si ca sa vedeti ca nu vorbesc aiurea despre armate de imparati chinezi, nici despre statui de teracota ce interpreteaza fidel siluetele soldatilor armatei Imparatului Quing...va voi trasa in mare ideea de constiinta si de fiintare intru ceva.

Acu o luna, ajuns fiind in minunata Roma, la familia mea, incercand sa ma vindec oarecum de stigmatele nemeritate ale unui trecut nu foarte indepartat, am ales calea de a practica sport...zilnic, pentru o mai buna devenire intru constientizarea bios-ului, pentru aceia ce nu stiu, sa fiu dracu si eu constient ca am doua picioare si doua maini si ca sunt VIU.

Dupa nenumarate clipe in care am pus in balanta posibilitatea unei reale sinucideri, mergand la plaja zilnic, avand in vedere imediata apropiere a orasului in comparatie cu mediul marin, am avut o revelatie.

Intr-o zi oarecare, mai precis acum vreo saptamana, alergand de zor de-a lungul plajei, transpirat fiind din cap pana-n picioare si datorita soarelui arzator si datorita celor 45 sau 47 de gade din termometru si datorita nu in ultimul rand celor doi kilometri de plaja parcursi, cad lesinat in cele din urma in nisip si cer unui nene de prin Burma, Bangladesh, Andaman, Sri Lanka si ce mai aduce a hindu...uatevar o sticla de bere.Si o beau.Gal, gal, gal.Si mai iau una.
In timp ce era sa termin a doua sticla de bere, simt cum imi tremura toti muschii si imi dau seama ca afara e deosebit de cald, ca wait!!!I have a body!Ca sa vezi...si nu in ultimul rand ca sunt transpirat.

A fost o senzatie magnifica...nu stiu daca va dati seama.Dar in acea clipa, lumea era a mea, si nu va imaginati ca ma ametisem din doua beri.Cunoscutii pot confirma ca nu-s genul.I m not that easy, baby. :)))))
Doi la mana...atunci m-am simtit ca Imparatul Chinei, si toti oamenii de pe plaja imi pareau statuete de teracota care erau martori la momentul cand eu am fost trezit ca Lazar din morti de Mantuitor si am luat viata biologica in primire.


Asadar....este foarte posibil, dragii mei ca atunci cand nu va asteptati sa va dezmeticiti si fie si dupa o cursa de alergat, fiind transpirati si abia rasufland, sa va ridicati frumos si sa spuneti:"Sunt viu, traiesc, am un scop."

Iar scopul, dragul meu cititor, e insasi acela ca esti constient ca esti viu.E marre lucru...sa traiesti pentru a vedea ce se intampla si maine, pentru a nu pune punct aici.Caci oamenii din jur pot deveni dedata propria armata din teracota, viitorul tau, prpriul stat al carui Imparat Infinit esti.Caci ai luat timpul in stapanire.


Pentru mine plaja aia va ramane drept un Varanasi, un loc al iluminarii si al unei revelatii, locul unde mi-am dat seama de cat de multa energie pot avea si cata viata pot tine in mine.Si inca am mult de daruit dragii mei.Alexandros nu se opreste aici.

Si daca tot v-am batut atata la cap despre imparatii Chinei si conceptiile lor ce-i drept cam vechiute despre viata si rostul ei...atasez o piesa superba de la Corvus Corax, o formatie draga sufletului meu...Se numeste Chou Chou Sheng!Tribut adus unuia din primii imparati din dinastia Quing care au condus vreodata China.Eterna, fascinanta China.





Auditie placuta va doresc.

De animalibus

Acesta nu este un copy paste cu idei "regandite" vis-a-vis de speta animala, ci doar un mic pamflet cu trimitere directa catre sentimentele si turturelele care au luat cu asalt reprezentarea mea despre lume.Ei bine, asa cum am amintit si in postul trecut, a venit primavara pe campii cu floricele mii si mii, pentru bunicute si copii...si pentru oameni care pana acu ceva timp obisnuiau in loc sa bea un ceai negru, alb, verde sau bicolor la ora 5, sa si verse frustrarea pe blog.

Ei bine dragii mei, azi vom vorbi despre natura umana ca parte integranta a naturii animale.Cel putin odata cu minunata primavara, multe chestii imi dau de gandit daca ceea ce simt sau ceea ce imi reprezint la nivel mental, trag mai degraba catre latura omului civilizat sau catre cea a animalului, spre acre privim cu atata obida si dispret.
Odata cu cresterea temperaturii din termometre, nu doar ca dorm mai putin, dar mananc si mai mult, incep sa percep diverse mirosuri (de care sincer nu eram constient inainte)...devin lucid atunci cand imi revin in memorie anumite intamplari considerate de mult uitate, o energie stranie imi dicteaza sa alerg, sa fac alea, alea, sa fug, sa urlu si sa strig ca unul din poetii dragi mie:"Este!"...dar cum mie nicio providenta nu are sa-mi trimita vreodata vreun pui de inger, tot ceea ce astept uneori de la o providenta indoielnica e un pui de somn.
Mai mult, tot cu anumite instincte si porniri animalice, am devenit mult mai agresiv atunci cand in jurul meu se creeaza un act de nedreptate(nu ca mi-as dori sa devin vreun Gavroche cu sapca uitata sau vreo Jeanne d'Arc arsa fara benzina)...si sunt sensibilizat mult mai repede de cauzele sociale.

De asemenea, manifest o seete "nesplicata", fata de evenimente si noutati.Primavara nu stiu neaparat daca scoate la iveala din oameni latura lor romantica, umana, nostalgica sau animalul inlantuit de o iarna(sau poate mai multe ierni, nu-mi dau seama).Sa fie asta primavara animalului din mine sau sa fie o primavara ca oricare alta?

Asta nu-mi explic... este o primavara a asteptarilor?Este o primavara a schimbarilor?Este o primavara a diversitatii?Daca cineva are la indemana raspunsul, sa mi zica si mie...daca nu, o sa ma conformez cu putinul daruit de natura inconjuratoare.
Si guess what?Am devenit insensibil la nesimtenia, absurdul sau ineditul vietii oamenilor marunti sau al unor oameni care nu-mi trezesc interesul.

Daca nu e diversitate, eu spun pass.Daca nu e cromatism, zic verde, daca nu e substanta, poti sa torni apa in wc-u dupa ce ti ai facut nevoia.
Se pare ca animalului din mine nu i place orice chestie nou aparuta daca nu e si originala sau orice unda de violet intr-un pahar de cola in care in prealabil s-a varsat si cerneala Hero chinezeasca atunci cand buzunarul nu iti va fi permis sa iei una mai scumpa.Existenta totemica nu e un tabu despre care se discuta la colt de strada spargand o samanta , ci mai degraba un alt mod de a fi de care inca nu suntem constienti, dar iata ca nu stiu cum se face dar ai mai vechi, stramosii nostri erau.
Nu stiu cat timp va tine aceasta perioada dar tot ceea ce pot sa spun este ca ma simt bine, dezinhibat si pregatit de noi provocari.Intrebarea mea este:Chiar trebuie sa scoatem din noi faptura asta cu aliura salbatica, bestia asta intarziata si pusa la zid, si haituita pana au zis mentalurile colective ajunge!!!!!!!...pentru a fi liberi?Si oare da bine asta?Dar e libertate?

Cam asta e existenta animalului...si acuma sa ma arunc ca malaca in mlastina:voi ati simtit asa?Simtiti ceva salbatic ca ia nastere inauntrul dvs odata cu mirifica primavara?Daca da, inseamna ca nu sunt singurul si ca mai exista viata extraterestra in univers.

Aly lys er svunnet hen

Lumina...multa lumina, este intreaga nostra viata si nu este vreun pasaj din vreun manual de religie baptist sau al martorilor lui Iehova.La concluzia asta ajungi dupa ce intelegi cum sta treaba cu intunericul, mai precis atunci cand se taie electricitatea in tinuturile sterpe ale inconstientului despre care ne place sa credem cu atata tarie si stare de angoasa ca e insondabil.
Dar nu este.Depinde de noi pana unde duce rapa cea alunecoasa catre spasmele timide ale unei calatorii feroce catre necunoscut.Noi stabilim cat vrem sau nu sa cunoastem iar asta nu este decat un asa zis act ratat al vointei.Un lapsus vis.
Lumina transcende lumii cunoscute si te confrunti cu ea de-abia atunci cand devii constient de iamnenta ei acestei lumi.Atunci cand iti apropii departarile si stii cu cat ai ramas, cat ai luat din scurta ti viata si cu cat o sa mai ramai pana la adanci batraneti, iti dai seama automat...de necesitatea existentei unitatii.
Unitatea in viata mea poarta numele de prieteni.Ei m-au ajutat sa trec peste toate cate am trecut, peste neimpliniri si peste insasi vointa coplesitoare de a alege calea cea rea.
Va voi destainui totusi, in calitate de oameni care cititi pagini ale umilei pagine de blog...cum am reusit sa intrezaresc lumina.


Se facea foarte frumos ca un tanar de 20 de ani, cuprins de impulsul unor forte coercitive absolut neargumentate si irationale a decis ca este de prisos sa mai traiasca si a cedat inca o data...tentatiei de a lua droguri, numai ca de data asta amestecul fu mult mai puternic...mult mai crunt si cu repecusiuni mult mai grave.
Ceea ce scriu acum este rezultatul relatarilor celor dragi mie, ale prietenilot care mi au fost mereu alaturi.
Imaginati-va niste persoane care iti doresc tot binele si te vad intr-o seara, o prea faina seara...agonizand, pierdut in imensitatea unei lumi in care nu mai ai locul.
O lume absurda in care ai refuzat sa traiesti.O lume care nu te-a refuzat niciodata dar pe care tu ai refuzat-o in mod constient.O lume care ti s-a daruit intotdeauna cu aceeasi sfiala feciorelnica dar pe care tu ai repudiat-o de indata ce ai intrat in intunericul unei paduri nordice, plina de fiare si de umezeala...
Si cu toate astea am ales sa traiesc.Ramane de stabilit daca cu demnitate sau nu.
In momentele acelea crunte de agonie, mi s-a spus ca n am fost capabil sa incheg doua vorbe, ca am dormit, si ca intregul meu corp era strabatut de valuri de frig si de caldura, care ma faceau sa transpir.Ceea ce am perceput eu in toate aceste zile de agonie, in acele zile decadente, si in acea priveliste grotesca fara sfarsit, a fost doar o sincera intoarcere in trecut.Am vizitat oameni pe care ii stiam din copilarie, si m-am intors in locuri dragi mie...cu gandul ca lumea ma va fi uitat.

Habar n-am nici acum de ce oamenii aia au ales sa stea sa aibe grija de mine.It s really thrilling si pentru a le multumi presupuneti si domniile voastre ca nu prea se gasesc cuvinte.In mod logic.
5 ore de vis ciudat pe apele negre ale otravii si 4 zile incheiate de agonie pe un pat care imi putea fi si locul unde sufletul si-ar fi facut repede bagajele si ar fi tasnit victorios catre inalt...(sau nu)

Ma rog...dupa aceea, au urmat inca 2 zile in care de abia am fost capabil sa ma misc si sa zaresc...lumea mea capatase noi forme si notiuni.Dar un element central a fost primul care m-a izbit si anume figura iconica si ancestrala a prieteniei.Aceea care m-a readus in lumea vietii.
Si acuma imi amintesc ce mi-au zis doi oameni dragi mie...un fan Therion si un fost blacker:"Am facut asta pentru ca ne esti prieten si pentru ca nu vrem sa ne mai gandim la cum aratai atunci.Ne e bine sa te stim asa...gen having fun with us".
Chestia asta chiar a contat.Cand doi oameni te ridica din pat si tu de abia zarind simti ca te iau in brate...a fost un gest pe care nu l-am intalnit foarte des in viata mea.

Si pe care memoria mea afectiva il va pastra vesnic.


De atunci am privit lumina, vesnicia, putinul care te face preaplin, iar din acel moment mi-am dat seama ce inseamna viata si cu cata energie merita sa traiesti.Tocmai azi, dupa ce ai mei prieteni nu m-au putut insoti intr-o plimbare in parc, hm...plimbandu-ma cu Heidi, si stand la soare ca doua soparle pe malul lacului Herastrau si bucurandu-ne ba de o veverita fotografiata din pripa, ba de suprafata lacului gen "velvet mood", ba o fotografie, ba alta...repede mi-am dat seama ca viata e minunata.Dedic soarele de azi, natura si tot ceea ce inseamna viata prietenilor mei, dedic asta lui Hiedi si lui Vovin, sa se iubeasca ca viata e minunata, dedic asta Oanei(Blackwido), Alekai, lui Edut(care imi fu alaturi atunci cand celelate lumini vor fi disparut din calea mea), lui Lil John,lui Shavy, eternul cavaler din Hermannstadt pe care de abia astept sa o cunosc...cu siguranta e multa lume acum...care trebuie amintita.
Si mai dedic acestei post, ca i-am promis...vreau sa fie un post plin de optimism si viata...ei bine, Simonei, Zebrei Verzi.Smile, child!Life is energy and perspective.
La mai multe calatorii, la mai multa iubire si fericire...si comemorare.
Asa cum aminteste si titlul din norvegiana..."Aly lys er svunnet hen"(Cand celelalte lumini se vor fi stins), da da...cunoscuta piesa de la Dimmu(btw...Heidi, trebuie sa vii sa vezi cum am decorat eu si cu Vovin camera)...pour les connaiseurs.
Pentru toti aceia care mi-au fost alaturi si memoria mea nu i-a retinut, pentru cei care tin la mne, pentru toti aceia cae se gandesc la moarte.Si sa stiti ca dincolo de moarte nu e nimic...poate chinul, durerea sau neantul.Viata si luminile vii ale sufletului sunt cele care dau sens lumii.

Na, v-am atasat si piesa.Alexandros, always your faithful.

Arrigato.