Armata Imparatului Infinit

De multe ori imi pun intrebarea cat de tanar sunt sau cat de batran poate lasa trupul sa arate ca este...de multe ori ma intreb daca mai am timp sa mai fac aia si ailalta, sa termin una si sa fac alta....sa incep vesnic altceva.
De o luna stau in cetatea eterna...a plictiselii...stau si vad oameni pe strada, fiecare cu povestea lui...increzator sau poate nu.Tot eu, meditator nerecunoscut de altfel :)) stau si ma intreb daca fiecare e constient cate poate construi si sfarama intr o singura zi.

Well...daca ti s-a daramat un turn, refa-l, timpul nu l va ierta.Niciodata.Daca ai uitat sa zambesti, fa-o.Oamenii nu ti vor fi alaturi mereu sau poate niciodata.Tu esti singurul tau sprijin.Nu-ti necinsti viitorul.Trecutul e acolo unde s-au dus sa moara berzele si cocostarcii, acolo unde ai vomat prima oara cand stangaci, ai baut prea mult, acolo unde te-ai pisat pe zid prima data, acolo unde ai luat primul 10 din viata ta, acolo la masa aia...unde ai pierdut prima data la macaua...ma rog.Asta se juca pe vremea mea.


Te-ai gandit ca poti fi Imparatul Chinei pentru o zi?Te-ai gandit ca ai pentru o zi demnitatea unei tari de aparat si ca in acelasi timp vei intra in istorie?Te-ai gandit ca asa cum primii imparati ai Chinei credeau ca pot lua in stapanire timpul, asa o poti face si tu?
Da, chiar acum...dragul meu cititor, ai luat in stapanire timpul...chiar acum citind aceste randuri care ti trimit un mesaj, la nivel psiho-afectiv, tu, muritorule ai luat in stapanire aceea ce numim inert si ignorant existenta temporala.
Caci timpul nu exista, el se face si fiinteaza pentru a fi.

Si asa cum stimabilii imparati isi construiau temple catre ceruri doar de ei cunoscute, asa iti poti face tu, cititorule al meu, planuri.Roaga-te la o divinitate adorata de tine, apeleaza la o judecata superioara tie si cere iluminare.Daca te afli pe carari intunecate, poposeste la primul han si cere hangiului sau hangitei ajutorul , spune-i ca te ai ratacit si zi-i sa te trimita pe drumul cel mai scurt catre o poiana.Si ramai acolo pana vor veni zorile.

Poti lua in stapanire totul...si ca sa vedeti ca nu vorbesc aiurea despre armate de imparati chinezi, nici despre statui de teracota ce interpreteaza fidel siluetele soldatilor armatei Imparatului Quing...va voi trasa in mare ideea de constiinta si de fiintare intru ceva.

Acu o luna, ajuns fiind in minunata Roma, la familia mea, incercand sa ma vindec oarecum de stigmatele nemeritate ale unui trecut nu foarte indepartat, am ales calea de a practica sport...zilnic, pentru o mai buna devenire intru constientizarea bios-ului, pentru aceia ce nu stiu, sa fiu dracu si eu constient ca am doua picioare si doua maini si ca sunt VIU.

Dupa nenumarate clipe in care am pus in balanta posibilitatea unei reale sinucideri, mergand la plaja zilnic, avand in vedere imediata apropiere a orasului in comparatie cu mediul marin, am avut o revelatie.

Intr-o zi oarecare, mai precis acum vreo saptamana, alergand de zor de-a lungul plajei, transpirat fiind din cap pana-n picioare si datorita soarelui arzator si datorita celor 45 sau 47 de gade din termometru si datorita nu in ultimul rand celor doi kilometri de plaja parcursi, cad lesinat in cele din urma in nisip si cer unui nene de prin Burma, Bangladesh, Andaman, Sri Lanka si ce mai aduce a hindu...uatevar o sticla de bere.Si o beau.Gal, gal, gal.Si mai iau una.
In timp ce era sa termin a doua sticla de bere, simt cum imi tremura toti muschii si imi dau seama ca afara e deosebit de cald, ca wait!!!I have a body!Ca sa vezi...si nu in ultimul rand ca sunt transpirat.

A fost o senzatie magnifica...nu stiu daca va dati seama.Dar in acea clipa, lumea era a mea, si nu va imaginati ca ma ametisem din doua beri.Cunoscutii pot confirma ca nu-s genul.I m not that easy, baby. :)))))
Doi la mana...atunci m-am simtit ca Imparatul Chinei, si toti oamenii de pe plaja imi pareau statuete de teracota care erau martori la momentul cand eu am fost trezit ca Lazar din morti de Mantuitor si am luat viata biologica in primire.


Asadar....este foarte posibil, dragii mei ca atunci cand nu va asteptati sa va dezmeticiti si fie si dupa o cursa de alergat, fiind transpirati si abia rasufland, sa va ridicati frumos si sa spuneti:"Sunt viu, traiesc, am un scop."

Iar scopul, dragul meu cititor, e insasi acela ca esti constient ca esti viu.E marre lucru...sa traiesti pentru a vedea ce se intampla si maine, pentru a nu pune punct aici.Caci oamenii din jur pot deveni dedata propria armata din teracota, viitorul tau, prpriul stat al carui Imparat Infinit esti.Caci ai luat timpul in stapanire.


Pentru mine plaja aia va ramane drept un Varanasi, un loc al iluminarii si al unei revelatii, locul unde mi-am dat seama de cat de multa energie pot avea si cata viata pot tine in mine.Si inca am mult de daruit dragii mei.Alexandros nu se opreste aici.

Si daca tot v-am batut atata la cap despre imparatii Chinei si conceptiile lor ce-i drept cam vechiute despre viata si rostul ei...atasez o piesa superba de la Corvus Corax, o formatie draga sufletului meu...Se numeste Chou Chou Sheng!Tribut adus unuia din primii imparati din dinastia Quing care au condus vreodata China.Eterna, fascinanta China.





Auditie placuta va doresc.