Sunt superficial si vreau viata mea! !!

Gogule, deci in noaptea asta a dracului de lunga am avut o discutie pornita de la niste cazuri de retardare patologica intalnita cu precadere la facultatea de sociologie.In fine, nu o sa aloc timp si spatiu din blogul meu care chipurili mi se pare mia asa pretios anumitor cazuri de Marcuta....mai pe intelesul binevoitorilor mei cititori....Spitalul 9 Bucuresti.:)
Cu alte cuvinte, in noaptea asta am aflat de la niste prieteni buni urmatoarea faza zicandu-i unuia dintre el ca are lipsa de incredere si ca e introvertit, in fine, lucru de care imi pare rau acum.

In fine...trecand peste(sa fac o detasare de armament sinaptic) in seara asta am aflat asa:ca sunt fitos, ca nu pot trai fara bani, ca 500 de euro pe luna e o suma de vis, ca daca nu ai ce manca si in schimb ai un apartament acatari, si unde dormi, inseamna ca ai lux, ca oamenii care vor sa se simta liberi trebuie sa fie superficiali, etc.Ahm, sa nu uit...sa ma distrez mai cu masura desi n-am mai iesit de exemplu in Club A de o luna, sa am grija ce imi doresc de la femeia pe care o iubesc si sa nu vad in ea o viitoare sotie...ca nu are perspectiva si ca nu e nimic bun de ea.
Frate, cel putin nu cunosc si nu iubesc retardate.Superficial si pe sapte carari oi fi, asta merit.Eu ma complac in superficialitatea mea.Deci sincer, vreau viata mea.ACUM!Rog lucratorii de la fabrica de fericire sa-si faca timp repede si sa imi dea si mie un job full-time.
Fara bonuri de masa ca si-asa is fitos ca nu-mi plac cartofii prajiti cu paine.
Frate, nene Gogule, deci io zic asa:fiecare cum isi asterne asa doarme:eu cu superficialii mei, cu mamutii mei, cu oamenii astia fara viitor care pun accent pe haine si pe libertate...cu chestii care trec pe moment.
Sfat:invata sa iubesti si tu daca ai fost in stare vreodata...si sa vezi cum e.Nu-mi zice mie, in p... mea ca nu oi fi Nostradamus.E cam ilogic...dar in fine.Iubirea nu se explica.

Am mai aflat asa:ca de fiecare data cand cineva ma intreaba ceva trebuie sa vad o pilda mai ceva ca alea date de Iisus din Bethleem, si sa nu-mi fac sperante in fericire.
Macar am aflat ca nu costa si ca e singurul lucru pe care nu pun pret si care imi arata latura umana.

Dragii mei frati:incercati sa va rezumati la perimetrul vostru:pls.Cunosc multi oameni inaintea voastra, cunosc oameni care simt asemeni mie si asa cum ma comport cu voi m comport si cu ei numai ca fara ei nu as fi intreg, asa cum daca v-as pierde pe voi, nu as fi intreg either.
In fine...distrusi, ciudati si cu pasarele mi-e dor de voi aia de v-am neglijat dar asta e.Vom recupera.Iar eu promit sa perseverez in paroxismele unei superficialitati fara sfarsit.
Inchei pamfletul iubind...superficialitatea si calatoriile in locuri mai indepartate de granitele iubitei noastre tari, si mancarea multa si bautele si fetele care au ce spune...uhm...si oamenii astia nonconformisti ai mei de care stiti ca mi-e atata dor.
In fine, colegul vostru superficial tine la voi...cu mentiunea de a il lasa sa se implineasca.


Acum voi lasa loc ded comentarii superficialilor sa zica ce au de spus in legatura cu urmatoarea intrebare:Cu ce am gresit?Oare.?

Ninge(sau despre trista saga a blackului)

Ninge...prima zapada de noiembrie si beau vin fiert uitandu ma de la balcon la orasul pedepsit de o soarta nu prea faina.Il vad nepregatit si slabit asteptand lumini pe care o mie de lentile nu il pot ajuta sa le perceapa.
In lume se anunta sfarsitul zilelor manioase cand tot ceea ce credeam uitta va fi inviat.Sau tot ceea ce credeam a fi al nostru fi-va pierdut de-a pururi.
Asa si cu muzica...sfarsitul ei abia incepe.Peste tot vad oameni dezamagiti care nu mai dispun de puterea pe care au avut-o odata, nici de resursele de a ii trezi la viata pe cei din jur, mai ales de le sunt prieteni.
Muzica noastra, care uneste de cele mai multe ori, acum este fragmentata ca un regat crestin ravasit de hoardele venite din stepele rasaritului...hoardele salbatice si neinfranate ale zilelor pe care ne amagim sa le depasim.
De fapt am uitat sa traim...sau in deznadejdea noastra avem trista iluzie ca ne taram spre infinit copiind perfect ceea ce credeam ca ne reprezinta si anume...blackul.
A murit in multi muzica ce ne-a acut ceea ce suntem astazi.Ma uit la cei mai buni prieteni ai mei si ii vad confuzi cum se intreaba daca se mai merita sa isi afirme cu credinta idealul intru muzica rock...se mai incred ei oare in ceea ce i-a facut atat de nebuni candva si atat de nestavilit?

Ragnarokul mult asteptat a inceput sa ne cuprinda si sa ne cheme spre tacere si dezolare...acolo unde lipsiti de tot ceea ce credeam ca e al nostru devine depasit...si plastic.Cel mai trist lucru pentru un rocker e sa stie ca lumea lui nu mai este...ca rugaciunea sa de seara devine substanta pentru epopeile unor trompete de sfarsit de secol.Si stiu si ce a sadit asta:dispretul, neajunsurile, oprimarea, tot ceea ce credeam prea plin candva...aetas aurea care acum zace in balta de noroi si sange imputit.
E trist sa vezi oameni care nu mai au curajul sa fie pe jumatate a ceea ce au fost candva.
Si ma revolta ca lumea asta a mea...a noastra fratilor, se duce dracului de rapa...ca uitam sa fim ceea ce suntem fiind supusi chinurilor nemeritate prin care trebuie sa trecem...dar care lucreaza neobosit la degradarea noastra.
Si mai atrag un semnal de alarma...NINGE!!!!Natura a scapat din fraiele ei seci si insasi redevine sub mii de forme ceea ce complexeaza si ceea ce primeste energia launtrica.
Oameni, sa facem sa ninga iar cu rock peste lumea noastra, nu vreti?Cu blackarie si cu balade de demult, cu chitari si cu folk si cu metal greu...sa ninga splendid peste un paradis care nu se vrea a fi pierdut inca pentru ca noi stim ca nu putem pierde INCA.

Ninge obosit si murdar...asta e zapada pe care o vad si refuz sa o primesc...astept zapada si viscolul si gerul salbatic care va veni...care va starni din nou in noi furtuna neagra a muzicii ce ne-a unit odata...cu care vom muri in suflet candva.


Va dedic tuturor acelora ce simtiti ca mine...o piesa faina rau, Mother North de la Satyricon.(in special pentru niste persoane care merita tot ce e mai bun in lumea asta:edutu, little john-prince of darkness, cristy, vali, vovin,gabi,ovidiu, dan, Vera, Aleka, Elena, Alex, Anita, Andrei,Juditha,Miha, Oliviu)Alex, your fellow.

Jaggermeister(when s needed).

Am in fata mea sticla de Jaggermeister la care am visat de mult...sticla mea pe cinste, pentru care am dat de multe ori regatul si inca un cal.Acum, caii mei nu mai sunt de inchiriat, nu am chef sa ii mai dau din grajd pentru toate promisiunile mele.
Ma bucur ca ploua si ca e frig, ca fumez tigara pe ritm de ska, si ca o mana de oameni incearca sa imi explice ce mult conteaza sa incep un nou capitol in viata mea.

Sticla de Jaggermeister e mai translucida decat in toata agonia mea, in care am sperat, in care am daruit si am crezut ca intr-o zi va fi bine.Acea zi n-a venit.
Iau un pahar, trag aer in piept si bine fac si reflectez putin asupra mea...revin la vorba celor din jurul meu...sa fiu asa cum ma simt eu ca e bine.
De ce sa incerc sa fiu un adolescent intarziat?De ce sa incerc sa imi placa lucruri care m-au lasat intotdeauna rece?Poate vreau mai mult de la viata , si asa cum spun si ei, impreuna reusim.
Acum sunt eu cu mine si cu nemernica de sticla in fata,care ma ademenste cu mirosl ei de bitter transant si cu irezistibila culoare verzuie, numai ca otrava asta face bine mintii, pe cand cea a iubirii distruge si trup si suflet.

Revin la vorbe din trecut, sau forme de idei care s-au izbit de mine ca un iceberg in deriva prin costele Tenerifelor...uitat din lunile de la inceputul primaverii.
Asa cum iarna s-a terminat in sufletul meu...o noua materie mai vie ca niciodata s-a intelenit sa se converteasca in graunte de speranta.

Vorbele astea spun clar si tare ca pot avea pe cine vreau, si nu ca sunt eu Lawrence al Arabiei ci ca asta merit...cica.Poate de azi o sa le iau in seama, poate de azi voi fi eu cel de acum mai multe luni...si ma bucura ca imi simt capul greu si ca inca aud ploaia care imi spune ca ma pot descarca.


Spun adio sirului de nopti pierdute si atator ipoteze si formulari, cand e asa fain sa te gandesti numai la tine si sa lasi pe fiecare in voia sortii.Poate cer mai mult de la soarta decat ea insasi imi poate oferi, poate am avut un motiv de slabiciune si daca am invatat ceva a fost sa nu ma mai incred in orice forma erotica...pana la urma totul e devianta.

Nu mai vreau sa ma mai supun unui chin, nu mai vreau sa duc dubla existenta, sa inteleg pe fiecare, sperand in maturizare candva...ca termenii marcanti ai unei existente vor fi intelesi in deplinatatea esentei lor ca:viata, dragoste, moarte si incredere.

Cand cineva va intelege toate astea, atunci ma va domina, pana atunci in schimb mirosul de bitter ieftin imi va aminti mereu ca nu trebuie sa mai cad in tentatii momentane care sunt atat dde infantile...si ca mereu exista o armonie a sufletelor pe care nu o vei gasi momentan, dar la care te face sa crezi sticla faina de licoare verzuie.


Hai imbata-te, ordinar ce esti!Uita ce e de uitat, fii mai putin prost pe viitor, ca vei musca cu mi multa incredere din viata asta, care in p..a mea e a TA!!!!!!Si sa dormi, asta sa faci, ca ai stat 5 luni sa faci nopti albe.

Aurora boreala s-a diminuat, sa vina noaptea cea zdravana si sa cada peste sticla de Jaggermeister, sa aline suflete si indrazneli.

Scrisoare catre...

Trimit o scrisoare catre nicaieri.Da, trimit o scrisoare catre timp si cu banii care or sa imi mai ramana in buzunar dupa ce lipesc cu saliva calda si aburinda bine, bine timbrul, voi mai cumpara si un pix de 1500 de lei.
Trimit un mesaj catre un om sa i zicem, daca nu il putem numi un simplu atavic menestrel...care a uitat sa mai cante.Dar ce ma fac daca timpul nu imi primeste scrisoare?Daca destinatarul o fi in agonia sterila a viselor de vara...sau in spasmele dulci ale iubirii in putrefactie.
Se pare ca nenorocitul asta de destinatar sta de mult timp asa...in agonie, masurandu si singur vorba si cugetul.Prea puternic sa fie stramutata a sa minte, prea slab sa creada in speranta.
Si la urma urmei, de unde atata suferinta, omenire spoita?Pentru ce sa termini bacsisul din buzunar cand stii ca poti lua o paine uscata cu restul care iti mai ramane?Stiu raspunsul, de fapt il stim cu toti.Pentru ca esti perfida...si pentru ca vrei sa mori.
Vreau sa te inchini acum iubirii, sa juri credinta stramba si sa te asezi frumos la coltul tau de rugaciune unde o odalisca sta pe post de sfanta.Cand vei primi scrisoarea mea sa stii ca am scris o in noptile alea cand nu dormeam, cand framantat fiind de ganduri am descoperit durerea, si nu e durere mai siropoasa decat aia pe care ti o afce cu bisturiul timpul invadat de eros henologic.
Doresti sa te manifesti, sa te intinzi pe pat si sa ti o tragi pana zici ajunge...sa mai bei cate o cafea din cand in cand desi mereu ti am zis ca nu beau...sa-i simti aroma si pe urma sa urli de placerea macabra a sentimentelor.
Da, si tu, cucoana aia de te uiti fix la mine, sa stii ca nu sunt un ratat oarecare ce chinuit de otrava launtrica a venelor, iti inmaneaza banii sa cumpere un plic pentru o scrisoare.Sunt un ratat care a cunoscut cu maiestrie desfraul si gloria si noroiul lumii.
Imbecilo, sa iei acum de la mine banii si nu te uita la mne ca am ochii rosii, ca am parul unsuros si dintii innegriti...soarta a facut asa.
M-am saturat sa ma mai gandesc la tine, sa ma gandesc la noi.A fost, a trecut, se va reintoarce.Si apoi, nu am pierdut timp?Nu ai gresit alegandu mi destinul?Da, trimit o scrisoare catre tine , omenire spucata ce crezi in implinire prin dragoste, vei ajunge de vanzare caci asta esti, omenire de doua parale!

Si dupa ce voi fi expediat mirabila hartie de rahat, ma voi duce sa imi inec amarul cel gri.


Miroase a negru s sunt fericit caci lumea noastra sarbatoreste azi, ca o iubire s-a terminat, ca pot trai din nou, ca pot umbla beat de fericire, ca iubesc...iar.