Nu-i asa ca nu mai conteaza?

...in razboaie nu exista nici invingatori nici invinsi.Cine a ales razboiul se face vinovat de el.Din viata iesim uneori invingatori, alteori nu.
Ce mai conteaza cu cine bei cafeaua dimineata si in ce scrumiera ti-ai stins tigarea?Ce mai conteaza ce sutien poarta ea atunci cand se baga langa tine in pat?Mai conteaza la urma urmelor ce a facut de luni pana vineri, cu cine a iesit in oras, cine i-a platit consumatia la restaurantul ala unde va duceti doar voi...important este ca e week-end si ca va vedeti.
E week-end.
Duminica oamenii stau in casa pentru ca este zi sfanta si Dumnezeu a zis sa nu depunem efort duminica.
Mai conteaza faptul ca ea deja e cam plictisita si aranjeaza intalniri la bere intre tine si ecsii ei?Mai conteaza faptul ca se imbraca asa fain incat toti intorc capul dupa ea?Mai conteaza cine a fost ea?Ea nu are trecut.Ea traieste in prezent.
Pentru tine, ea inseamna totul.Si dai oricat pentru a o cuceri.Si ea se lasa cucerita, ca nu e proasta.
Femeia dupa 25 de ani se cam trece.Vezi asta, simti.Vrea sa para juna si naiva asa cum era in liceu pe la 14 ani.Da nu mai merge.
Dar tu o crezi.
Mai conteaza daca ea va mai fi si maine langa tine??:))))
Ma intreb oare ce mai conteaza.
Plm.Te-ai indragostit.





"I'll be your master and i'll be your slave,
Until the day you will dance avidly on my grave".

Ars amandi sau ars futandi?

In aceasta zi ploioasa de sfarsit de iarna(let's hope, keep my fingers crossed), neavand ce face de fel, am inceput sa ma gandesc la chestiuni ce tin de existenta.O da...gen de unde ne tragem, cu cine ne-o tragem, pe cine tragem, d-astea.
Am observat cu prisosinta o treaba foarte dubioasa in mitologie si de asemenea si in marile culturi ale acestei lumi, mai precis geneza.Fiecare mare mitologie(si ma refer la cea clasica) incepe cu un futai, cu o pervertire, cu o scena de-aia de amor ghebos, cu prunci din flori, cu relatii incestuoase, cu zoofilie...ce ti-e si cu anticii astia.
Ieri rasfoiam Sakuntala, amor mai vechi din frageda adolescenta cand na...nevermind...si dau de futaiul dintre nu stiu ce erou si o pasare de-asta fermecata, sort of.Caut eu pe wikipedia, trec de Kalevala finlandeza la Izanami si Izanagi, fondatorii insulelor nipone...frate!Toti aveau ceva apetit sexual.Deci orice mare cultura incepe cu un futai sau cu o orgie.
That's weird.Sa ne gandim ca tot ceea ce cunoastem, tot ceea ce stim, tot ceea ce percepem empiric e rezultatul unui one-night stand.
Intrebare:aia se iubeau?Stiau sa faca dragoste sau era asa, de convenienta?Ma gandesc ca erau la inceputuri, si prea multa moneda s-a batuta DUPA perioada genezei respectivei mitologii despre curtarea femeii, virtutea iubirii, arta dragostei, kama-sutra, yin si yang, etc.
Pe mine ma pasioneaza sa stiu in momentul asta daca aia au creat lumea la inceputuri dintr-un act carnal sau au pus si ceva sentiment?
Jumatate din zeii Olimpului de exemplu proveneau din relatii extra-conjugale sau incestuoase, zoofilie sau mai stiu eu ce.Zeii aztecilor dupa ce se futeau ajungeau la BDSM si scene sado-maso, isi mai rupeau un umar, mai muscau o buza, in Egiptul antic, unii zei cand se plictiseau de zeitele pe care le aveau la pat, mai luau corabia si o luau in sus pe Nil pana la poarta Lumii de Dincolo, si si-o mai trageau cu moartele.Or fi fost bnune la pat?Anyway, egiptenii aveau ei asa un simt destul de rafinat pentru latura necro.Cel putin asa spune in Cartea Egipteana a Mortilor.

Oare se iubisera aia la-nceput?Stiau ei ce inseamna iubirea?Ca daca lumea fizica este rezultatul concret al unei orgii sau al unui act pur sexual, nu ar trebui sa practicam si noi mimesis-ul?Actul repetitiv al modelului primordial, creator?Adica tocmai pentru a ne apropia de divinitate si de vremurile pure, originare, primordiale, sa punem la cale futaiuri d-astea?
Daca din zeii fondatori ale marilor mentalitati colective, au degenrat munti, oceane, insule, vulcani, animale, rauri, semi-zei si izvoare...din noi oare ce-ar iesi?
Cineva mi-a spus pe facebook acum o saptamana ca "Are we human or are we dancer?", este una dintre intrebarile fundamentale ale lumii in care traim si la care in calitate de oameni datori cu o moarte, ar trebui sa raspundem.
Eu vin pe aratura si va atasez intrebarea din titlu:"Ce a fost la inceputuri?Arta dragostei sau arta futaiului?"

Stiti sa-mi raspundeti?

Triburile si popoarele (pe care refuz sa le numesc primitive) traditionale, sunt mai apropiate de sfera mistica si cu prisosinta de transcendent...poate ei cunosc lucruri pe care mintea noastra limitata nu este capabila sa le perceapa.V-ati pus vreodata intrebarea de ce lumea, potrivit lor, nu a aparut deodata, ci este REZULTATUL a ceva anume?
Intotdeauna a existat un motiv ab origine de la care lumea intreaga a luat nastere, si a fost modelata pana in acest moment.Dar oare care ar fi fost acel motiv?Sexul sau dragostea?
Instinctual, si-au propus divinitatile creatoare ale lumii sa se indragosteasca si apoi sa procreeze?Este lumea totusi vazuta ca o consecinta dorita sau nedorita?Am fost conceputi pentru a repeta instinctual acel act?
Si daca da, tocmai pentru a ne apropia de acel zeu sau acel cuplu originar, dupa cum sustin popoarele traditionale, mare parte dintre ele disparute deja, trebuie sa cream din dragoste sau din instinct?
Ghilgames, parasind cetatea Urukului, a fost pervertit spune epopeea de o silueta feminina, caruia Enkidu i-ar fi rezistat.Patima i-a adus moartea regelui sumerian.
De multe ori dragostea este vazuta ca ceva neclar sau nedorit.Patimasii, cei plin de "pathos", comit hybrisul deseori, uneori sunt razbunati, alte popoare ii lasa sa se zbata in agonie in anonimat.
Shakespeare, dupa mine, autorul unei antologii a kitschului, aduna elemente din mitologia clasica greco-romana si le azvarle intr-o noapte senina de vara, in care in cautarea sensului existentei, plini de patima, fiare si oameni deopotriva, zei si elemente ale naturii fac sex deliberat.Nu procreeaza nimic, insa traiesc clipa.Se vindeca si iau in stapanire vesnicia.
Nimeni nu-si mai aminteste nimic dimineata din orgia din seara precedenta.

Voi ce va amintiti?Suntem oare rezultatul unei orgii, sau al unui act de iubire creativ?V-as ruga sa excludeti sfera crestina(care mi se pare destul de nou aparuta, acum doua milenii), si sa analizati din prisma primelor mitologii si a imaginatiei primelor popoare.

Sa fie acum ce nu s-a petrecut candva...

Azi dupa ce am venit de la munca pe la orele tarzii ale serii...pe un peron uitat in anonimatul unui oras prea mare pentru oamenii provinciali, regasesc o silueta schimbata de vreme...o silueta care incerca sa zambeasca.Aceeasi silueta pe care am adorat-o candva...si care m-a facut sa regret niste ani.Fantasma asta a nascocirilor nu e de aievea, e de acum si e din nou vie in sufletul meu.
Am descoperit azi acea persoana care m-a facut sa tresalt candva...imi amintesc si azi ziua aia...pe vremea cand eram roackerul jegos ostracizat de lume si care traia existenta sa marcata de evenimente estivale in tacutul sau targ de provincie...ros de intemperiile manifestului social...al crudului manifest pro patria.
Azi am recunoscut iubirea pe care am pierdut-o candva din prea multa mandrie.Din prea multa inconstienta si temere ca nu voi fi capabil sa fiu aceea ce o femeie ar fi vazut la un tip de 16 ani si ceva de o seama cu ea...o fata oarecum si nu inca o femeie.
Disparuse in mod nepermis din mintea mea, ca inima nu mai era a ei de mult...si totusi toamna asta faina de tot mi-a adus-o asa cum nu speram sa o vad.
Ziua aia de acum 4 ani este vie ca azi...ziua in care imi deschisesem messul si tin minte ca era primavara, dar o primavara rece, dunareana...si umeda, sezonul in care nu prea speri sa gasesti iubire ci doar aventuri fugitive.
O amica foarte buna imi da un buzz demential si imi spune ca vrea sa imi vorbeasca(eu crezand ca este vorba despre una din temele proiectelor de la liceu in care eram ancorat)...dar nu.Si a dat drumul instinctelor si mi-a spus atunci cat de singura se simte si ca ar vrea sa ii tin companie, ca ma doreste si ca voi fi bine venit la ea in familie.Ca o lume va fi la picioarele mele de pusti pletos daca voi iesi cu ea in oras.La acea vreme, oricat de multa filosofie si psihologie ar fi zacut in mine, mai mult de un emoticon care sa o imbratiseze nu a primit.
I-am zis atunci ca poate va veni o zi in care vom fi un cuplu...o zi in care unul va ierta altuia si o zi in care vom fi destul de maturi sa judecam lucrurile altfel.Ma bucur ca l-am strivit azi pe Alex cel pletos de i-a trantit usa in nas fetei care tinea poate cel mai mult la el.
Acum...stau si ma gandesc cat de mult rau am fost capabil sa fac...desi nu stiam la acea vreme ce gandeste o femeie...a de fapt amica mea de zi cu zi devenea o femeie in toata regula si ca simpla mea companie se regasea in complexul de protectie de care avea nevoie zi de zi...si nu ma refer la protectia oferita de minerale pe durata iernii.
De ce s-a intamplat asta?Poate ca e bine.Azi am strans-o in brate si i-am promis ca va fi invitata mea nu stiu cand sau unde dar va fi o invitata la masa unui palarier nebun care o va intreba orgasmic daca mai vrea o ceasca cu ceai.
Alice din tara neplacerilor a murit.Eh, Dumnezeu sa o ierte ca a murit de tanara.
Mi-a placut ce am vazut azi...fata de altadata transformata deodata in femeia decisa si care inca poate sa aprinda pasiunea in sufletul unui barbat.M-a ascultat ca si altadata cand mergeam in Gradina Publica sau pe Faleza Dunarii sa vorbim...i-a placut ca mi am lasat parul lung cat de cat, nu asa cum il aveam candva dar pe aproape.
M-a masurat din cap pana in picioare si cred ca a ajuns la concluzia ca marfa este buna si ca merita sa ai incredere in ea...cum de altfel nu a avut candva in mine...sau poate prea multa asteptare a distrus elanul iubirii de aievea.



Acum nu stiu ce sa fac.S-au petrecut multe mai ales in ceea ce ma priveste...nu vreau sa dezamagesc pe nimeni dar ma atrage totusi noul.Si vechiul ce a imbracat haina noua...care asteapta numai ca acum din nou as fi gata de un refuz...daca n-as sti ca oricine merita o sansa.Merita zic eu sa iubesti fara sa stii ca esti iubit sau sa iubesti si sa stii ca POATE vei primi intr-o zi o farama de iubire?
Pana la fazele iubirii...eu astept prima zapada...aaaa...si sa nu uit maine sa ma trezesc devreme!Sau m-am trezit deja?Eh, iata un motiv sa nu dormi inca o noapte.Friends know why.