Hai sa facem dragoste!

Deci, deci, deci... inteligent inceput de fraza btw...astazi vom discuta despre dragoste.How sweet!Da ca sa nu ni se aplece voi tine esential de mentionat ca nu mananc ca toti oamenii, nu beau ca toti oamenii, nu dorm ca toti oamenii, nu ma imbrac ca toti oamenii..ca sa vezi....si mai presus de orice nu am aceeasi conceptie despre dragoste ca toti oamenii.

Pentru mine dragostea e acel ceva care dadea bine prin oracole sau acel El Dorado care exista si pentru armata lu alde clanul Santa Ana, dar car era de neatins.Ca sa nu fiu calic, ma voi pronunta ca ea exista, dar nu in perimetrul meu de lume.Is sec, asta e.

Zero feelings, more pleasure.Stiti, e ca la reclama aia cu Coca Cola zero...gustul conteaza, zaharul mai putin.Dragostea ingrasa, prin urmare nu face bine organismului, si in consecinta trebuie inlaturata.


Treaba dezastruoasa nu e neaparat legata de dragoste in sine, ci de facutul ei.N-aveti idee cat de penal imi suna in urechi expresia "a face dragoste".
E ca si cum ai pune un T-rex sa danseze cha cha.Nu vad nicio conexiune intre verbul a face, care in reprezentarea mea lingvistica poarta o incarcatura mai mult fizica...alaturat frumosului, diafanului, inexplicabilului si inexistentului(in viata mea) sentiment, mai precis "dragoste".

Stiti voi partea aai cu "Dragoste de tara, fiecare pasare pe limba ei piara".Eh, de pierit o sa pier si eu, dar cel putin nu pentru patrie.
Multa lume confunda, ceea ce e si mai hilar, "a face dragoste" cu "a face sex".Da, chiar si in Europa secolului 21,iar pentru asta vom lua studiul de caz al serii:

Acum un an, pe nisipul din Vama Veche, o fatuca, una la parinti si mandra-n toate cele, cu par de Cosanzeana facea furori prin Vama.Niciun cort pe o raza de 200 de metri nu iertase.Cosanzeana noastra dupa doua, trei beri, rupea randurile, cu prezervativ, fara, pe spate, pe fata, in sus, in jos, in apa, sub apa...nu conta.Cosanzeana rula.

Omege, de-abia acuma-mi dau seama, that's rock attitude, si...totusi.Imi vine randul!Yes, yes,yes!(bine, eram si beat, deci extazul se tripla)...si dupa ce se laudase de-a lungul celor patru zile de sedere in Vama cu ce peripetii erotice avusese ea parte si cum nu e ea in stare sa depuna sentiment, Cosanzeana noastra vine catra moi, si-mi zice:"Auzi, hai sa facem dragoste!"

Asta a sunat ca Titanicu lovit de aisberg.Bang, bang!Cum fa, fata sa mi propui sa facem dragoste cand asta mi se intamplase doar o data in viata mea de 20 de ani pe atunci, si in conditiile in care te laudai ca ti-ai pus-o cu juma de hectar de corturi...sau erai in cautarea dragostei?Dar pe urma mi-am dat seama ca ea-l iubea in final cel mai mult pe Dumnezeu, da cum n-avea cum sa si-o puna cu El, a preferat sa aleaga cateva(cateva cam multe ce-i drept) din creatiunile Lui.

De mentionat ca nu era pitpoanca...era doar putin mai extraterestra ea, asa...numa ea si cu Nikita erau capabile sa faca dragoste si cu maidanezu din fata scarii blocului.

Bineinteles, ca in culmea luciditatii mele, am refuzat rarisima sansa de a face dragoste cu benevolenta duduie, preferand sa fac sex cu altcineva, intr-o seara urmatoare...cel putin, una un pic cu picioarele mai pe acest pamant.


Asadar, dragii mei, sa facem dragoste nu prea ne e la indemana, si nu tine asta numai de concept , ci si de vointa.Putem, daca ne dorim, daca simtim, daca stim cu ce fel de vin se mananca alaturi friptura de iepure.Si totusi, iti mai e dat sa mai dai si peste elemente de genul...
Si acum stau si ma gandesc la cat de abrupt a putut sa sune faza aia cu :"Hai sa facem dragoste"...jeeez.

Asa ceva nu mai intalnisem, si oricat de beat as fi fost, tot as fi fost izbit de incarcatura acestor vorbe de duh...anyway, the people we meet is all we need, the present is all, the future is bright, the future is orange.

Stai, nu-i asa...the future rocks.Ah, da.

PS:Hai sa punem toti intr-o seara de-o orgie, si filmuletul sa l trimitem undeva in Germania.Mai scoatem si bani.

Conditie esentiala:sa facem dragoste!Eh, ce ziceti?:))))))))

Armata Imparatului Infinit

De multe ori imi pun intrebarea cat de tanar sunt sau cat de batran poate lasa trupul sa arate ca este...de multe ori ma intreb daca mai am timp sa mai fac aia si ailalta, sa termin una si sa fac alta....sa incep vesnic altceva.
De o luna stau in cetatea eterna...a plictiselii...stau si vad oameni pe strada, fiecare cu povestea lui...increzator sau poate nu.Tot eu, meditator nerecunoscut de altfel :)) stau si ma intreb daca fiecare e constient cate poate construi si sfarama intr o singura zi.

Well...daca ti s-a daramat un turn, refa-l, timpul nu l va ierta.Niciodata.Daca ai uitat sa zambesti, fa-o.Oamenii nu ti vor fi alaturi mereu sau poate niciodata.Tu esti singurul tau sprijin.Nu-ti necinsti viitorul.Trecutul e acolo unde s-au dus sa moara berzele si cocostarcii, acolo unde ai vomat prima oara cand stangaci, ai baut prea mult, acolo unde te-ai pisat pe zid prima data, acolo unde ai luat primul 10 din viata ta, acolo la masa aia...unde ai pierdut prima data la macaua...ma rog.Asta se juca pe vremea mea.


Te-ai gandit ca poti fi Imparatul Chinei pentru o zi?Te-ai gandit ca ai pentru o zi demnitatea unei tari de aparat si ca in acelasi timp vei intra in istorie?Te-ai gandit ca asa cum primii imparati ai Chinei credeau ca pot lua in stapanire timpul, asa o poti face si tu?
Da, chiar acum...dragul meu cititor, ai luat in stapanire timpul...chiar acum citind aceste randuri care ti trimit un mesaj, la nivel psiho-afectiv, tu, muritorule ai luat in stapanire aceea ce numim inert si ignorant existenta temporala.
Caci timpul nu exista, el se face si fiinteaza pentru a fi.

Si asa cum stimabilii imparati isi construiau temple catre ceruri doar de ei cunoscute, asa iti poti face tu, cititorule al meu, planuri.Roaga-te la o divinitate adorata de tine, apeleaza la o judecata superioara tie si cere iluminare.Daca te afli pe carari intunecate, poposeste la primul han si cere hangiului sau hangitei ajutorul , spune-i ca te ai ratacit si zi-i sa te trimita pe drumul cel mai scurt catre o poiana.Si ramai acolo pana vor veni zorile.

Poti lua in stapanire totul...si ca sa vedeti ca nu vorbesc aiurea despre armate de imparati chinezi, nici despre statui de teracota ce interpreteaza fidel siluetele soldatilor armatei Imparatului Quing...va voi trasa in mare ideea de constiinta si de fiintare intru ceva.

Acu o luna, ajuns fiind in minunata Roma, la familia mea, incercand sa ma vindec oarecum de stigmatele nemeritate ale unui trecut nu foarte indepartat, am ales calea de a practica sport...zilnic, pentru o mai buna devenire intru constientizarea bios-ului, pentru aceia ce nu stiu, sa fiu dracu si eu constient ca am doua picioare si doua maini si ca sunt VIU.

Dupa nenumarate clipe in care am pus in balanta posibilitatea unei reale sinucideri, mergand la plaja zilnic, avand in vedere imediata apropiere a orasului in comparatie cu mediul marin, am avut o revelatie.

Intr-o zi oarecare, mai precis acum vreo saptamana, alergand de zor de-a lungul plajei, transpirat fiind din cap pana-n picioare si datorita soarelui arzator si datorita celor 45 sau 47 de gade din termometru si datorita nu in ultimul rand celor doi kilometri de plaja parcursi, cad lesinat in cele din urma in nisip si cer unui nene de prin Burma, Bangladesh, Andaman, Sri Lanka si ce mai aduce a hindu...uatevar o sticla de bere.Si o beau.Gal, gal, gal.Si mai iau una.
In timp ce era sa termin a doua sticla de bere, simt cum imi tremura toti muschii si imi dau seama ca afara e deosebit de cald, ca wait!!!I have a body!Ca sa vezi...si nu in ultimul rand ca sunt transpirat.

A fost o senzatie magnifica...nu stiu daca va dati seama.Dar in acea clipa, lumea era a mea, si nu va imaginati ca ma ametisem din doua beri.Cunoscutii pot confirma ca nu-s genul.I m not that easy, baby. :)))))
Doi la mana...atunci m-am simtit ca Imparatul Chinei, si toti oamenii de pe plaja imi pareau statuete de teracota care erau martori la momentul cand eu am fost trezit ca Lazar din morti de Mantuitor si am luat viata biologica in primire.


Asadar....este foarte posibil, dragii mei ca atunci cand nu va asteptati sa va dezmeticiti si fie si dupa o cursa de alergat, fiind transpirati si abia rasufland, sa va ridicati frumos si sa spuneti:"Sunt viu, traiesc, am un scop."

Iar scopul, dragul meu cititor, e insasi acela ca esti constient ca esti viu.E marre lucru...sa traiesti pentru a vedea ce se intampla si maine, pentru a nu pune punct aici.Caci oamenii din jur pot deveni dedata propria armata din teracota, viitorul tau, prpriul stat al carui Imparat Infinit esti.Caci ai luat timpul in stapanire.


Pentru mine plaja aia va ramane drept un Varanasi, un loc al iluminarii si al unei revelatii, locul unde mi-am dat seama de cat de multa energie pot avea si cata viata pot tine in mine.Si inca am mult de daruit dragii mei.Alexandros nu se opreste aici.

Si daca tot v-am batut atata la cap despre imparatii Chinei si conceptiile lor ce-i drept cam vechiute despre viata si rostul ei...atasez o piesa superba de la Corvus Corax, o formatie draga sufletului meu...Se numeste Chou Chou Sheng!Tribut adus unuia din primii imparati din dinastia Quing care au condus vreodata China.Eterna, fascinanta China.





Auditie placuta va doresc.

Importanta de a fi vulgar...

Buna seara, dragi crestini, Radio Trinitas va saluta.Nu, iata ca nu e Radio Trinitas, aici e Mojo Jojo si va pune la indoiala urmatorul aspect de care ne izbim fara sa vrem:vulgaritatea.De ce e naspa sa fim vulgari?De ce e asa fain sa mergem ordonati la serviciu si sa fim romantici si sa dam buna ziua vecinei de 70 de ani al carei pechinez ne uda dimineata de dimineata presul din fata usii?

Pentru ca asa am vazut noi in filme si pentru ca asa se cuvine.Nu dragii mei..."cuvine-se cu adevarat sa-l fericim pe Domnul" si atat.No more, no less...Sa nu ne inchipuim ca stramosii nostri, bunicii de exemplu, in cazul meu fie-le tarna usoara, erau mai putin vulgari.Nu dragii mei...si ei aveau destule frustrari, si ei aveau orgasme, si ei aveau fantezii sexuale, si ei si-au inceput viata sexuala cumva, si ei vorbeau urat, si ei se imbatau...poate mai rar decat noi.Dar o FACEAU.

Cu constiinta unui om care se declara bun crestin, as dori sa mentionez urmatoarea speta:De ce o tipa care poate fi a multora sau o tipa care umbla mai mult cu baietii ori o tipa care vorbeste foarte deschis cu baietii despre aspecte ale vietii sale sexuale e considerata o japita si o taratura ori o femeie vulgara?De ce?

Pentru ca alte o mie de mironosite n-au tupeul sa o faca?Pentru ca ele nu parasesc Doamne Fereste coaja sigura a fructului pe care il reprezinta...

De ce sa nu spunem lucrurilor pe nume?De ce nu?De ce sa nu avem propria lume?

Visul meu de exemplu ar fi sa duc un stil de viata la limita dintre misticismul catolic si un stil vulgar ostentativ...intre academic si non academic, intre sacru si profan intre gri si gri souris (nu suna misto gri souris?l-am auzit odata la o tanti de vindea cartele de metrou flencanind Orbit Herbal)

De ce nu te poti imbraca goth sau spre black seara si ziua sa fii foarte elegant intr-o tinuta office?

Pana si Kama Sutra e vulgare, desi biata sutra e o forma ancestrala de filosofie din valea Indusului, dar de cele mai multe ori spunem:wow!Kama Sutra, aia i cartea aia cu prostii, unde i arata pe aia de se...in fine...nu mai conteaza.

Da daca vedem pe Discavari Ceanal ca ii nu stiu ce britanic bagat pana n gat in vreun templu hindus sau indonezian, admiram basoreliefurile...aceleasi basoreliefuri care pun in evidenta scene din minunata si adorabila Kam Sutra atat de repudiata.


Cine ma opreste ca in aceeasi zi sa fumez tigari de foi cu gust de cirese(mama, ce pofta mi s-a facut....) si seara sa pun la cale o petrecere deocheata?

Pentru ca ne aflam cu totii la acel carnaval venetian, unde sub mastile care savarseau fel de fel si mnazau stie cate si mai cate in timpul noptilor orgiace ale orasului din laguna, ziua regaseam oameni de vaza ori simpli palmasi preocupati de aceeasi viata impovarata de griji.
Masca savarasea totul.Masca nu cunoaste decat profunzime, nu si vulgaritate.

Omul de rand o cunoaste si o exercita fara cel mai mic sau vag discernamant.E ilegitim si e brusc...nu prezinta un proces gradual si nu e justificata optiunea.Ne ppronuntam:Da, e vulgar!

VULGAR, frate!Ce uraaat!!Ioti-te la aia...la el...la aia!La calul din batatura!Da ni place asa di mult!

Cati o sa mai ramanem?V-ati intrebat vreodata?

Cati dintre noi om mai ramane prieteni si peste 20 de ani?Hm?Dar peste 3 ani?Peste 6 luni?Peste 1 an....cine stie?Viata este atat de imprevizibila incat nu ne lasa sa vizualizam contextual decat atat cat crede ea de cuviinta.
Sa ne gandim numai la varsta pe care majoritatea dintre noi o au acum...undeva intre 14 si 31 de ani.Well...suntem inca tineri.
Dar asa cum suntem datori cu o moarte , suntem datori si cu o binecuvantata varsta a treia, varsta trezirii si a recuperarii, a pregatirii pentru cele vesnice.
Sa ne gandim ca unii dintre noi acum suntem studenti si ca in curand vom termina o facultate, provenim din domenii si medii sociale diferite...avem convingeri diferite...si totusi deocamdata suntem prieteni.
De cele mai multe ori, barierele de comunicare intervin atunci cand oamenii nu mai adera oarecum la aceeasi axa ... cum ar fi nivelul de trai.Multi dintre noi vor avea cariere de succes, altii poate nu.Si cum istoria asta ne invata atatea si atatea chestii folositoare, tot ea ne-a invatat si ca datorita banului, ochiu aluia incornorat, oamenii au foste adesea dezbinati....s-a ajuns la conflicte...s-a ajuns la violenta si la neliniste.
Ne vine greu sa credem ca actualii nostri prieteni ne pot deveni in timp dusmani, poate in ani...insa sa ne gandim numai ca poate ei vor avea cariere de succes, "se vor invarti" ca sa folosesc aceasta expresie parazita, in alte cerucuri de insi si cu timpul vom deveni doar indivizi care ne salutam...asta in cele mai dezirabile cazuri.
Sincer, nu ma vad ca viitor call centerist sau lucrator cu toptanul la Carrefour, genu de om care s-ar bucura de atentia vreunui jurnalist, al vreunui inginer, medic, arhitect sau ce o mai fi...nu ma vad.
Si va spun si de ce:pentru ca oamenii gandesc incadrat...eu imi asum aceasta posibila speta si consider ca ajuns la acel moment cand datorita profesiei si unui trai de azi pe maine...voi privi cu nostalgie si deosebita placere la momentele astea de acum cand eram toti...cand ne simteam bine si ne ajutam.

Cu asta ramanem, dragii mei.Asa cum era de acord si Tacitus, nu trebuie sa judecam istoria "ira et studio", adica cu ura si partinire...propria viata e propria istorie...propriile fapte, sunt propriile imagini despre trecut...iar prietenia e un lucru frumos, cu care vom ramane...indiferent de intemperiile vremii...si totusi...timpul trece...si noi ne trecem, si poate veti ajunge sau nu la vorba mea, poate ma veti gasi sau nu la un supermarket la casa...atunci cand veti face cumparaturile de week end sau raspunzand la un call center.

Sa stiti atunci, dragii mei ca voi fi tot eu , cel ce a scris acest post...tot eu...dar poate mai batran, si poate putin mai taciturn ca acum...atunci nu voi mai putea da glas decat propriului eu strivit de insatisfactii prea mari de ordin material...caci asta e viitorul...asa mi-l vad eu.

Ei, si totusi:v-ati intrebat asta vreodata?Stati putin si meditati, respirati usor si apoi eliminati aerul din plamani...am sau nu dreptate?

De azi.

Wow!Inspiratie!!!Ics, ics, ics, ics pe ceru noptii am sa scriu...si mai pun un ics cu tibisir.Arhanghel de aur, cu tine ce aduci?Si arhanghelu spune:"Aduc vodka..."aaaa, inspirarea vroiam sa spun!Mdea, vrabia malai viseaza si saracu haine noi si nu de la second...da na...in momentul asta as da orice pentru un pahar de vodka.

De astazi, nimic nu o sa mai mi se para la fel.De azi, katharsisul va invinge teama de a incerca experiente noi si stangacia de a lua decizii.De azi intreaga mea lume cufundata in alcool de buna sau proasta calitate va rasufla spre miaznoapte ca o Lemurie epigonica.
De azi spunem lucrurilor pe nume...caci noi nu strivim corola de...cacat a lumii...(no offence to Blaga btw)...si nu ne ucidem decat pe noi insine putin cate putin.De azi nu mai caut valori primordiale in lume ca stiu ca nu le voi gasi, de azi voi fi eu cu mine si nimic in afara mea.
De azi multe lucruri vor capata forma si esenta.De azi nu voi mai fi prizonier...dar voi pastra lacatele constiintei mele pana la capat.Ii voi arata libertatii foarte frumos:Fa, ioti-te , vezi fa?Asta i cenzura, fa proasto!De lacatele astea sa te temi.Sa nu care cumva sa mai faci ce ai facut si in trecut.

Well....timpul a trecut pe langa mine....si ma uit acum cu jind poate la cate am pierdut, dar in aceeasi masura ma bucur de cate lucruri am castigat pe de alta parte.
Dar acum is zen...nu ma mai bucura nimic, nu ma mai face sa ma simt in joy and sorrow nimic...
Acuma is chestia aia hidoasa la care te uiti cu jind sau nu, incerci sa o descoperi si i vezi goliciunea...care se lasa prada instinctelor omenesti si care cu raceala le invinge sau le foloseste in functie de vointa sa nestavilita...vesnic.
Nu mai am amintiri...nu mai am memorie afectiva.

I m zen, baby.Ics, ics.

Ceea ce ma intriga este insa sentimentul de regret...el e acolo, dorul de prieteni, de orasu in care ma distrez...in care beam, in care cerul era al meu.Mi-e dor de Bucuresti, fir-ar.

De club A, de Suburbia, de Fire, de B 52, de Avast, de bodegi, de miros de Mezami, de umbra Jackului...de Silver Church.In fine...mi i dor rau.

Ma aflu in celalalt oras in care imi duc existenta, si anume Roma, baby.Mdeah, stiti, voi acolo unde duc toate drumurile, acolo unde daca ceri doar o bere, ospataru se uita cam urat la tine si te intreaba ce vrei sa mananci pe langa asta, unde s doar doua chestii de rock, una i o bodega ordinara cu piese locale care nu suna de cele mai multe ori foarte bine...altu e un Irish pun cu intrarea 20 de euro si 5 euro berea fratie!
Alal rockereala acolo.


Deci, Bucurestiu i tare frate la capitolul asta si la capitolul evenimente.I mean it.

In rest Roma-i faina, monumente, atmosfera mediteraneana, oameni civilizati si primitori, sezonu reducerilor, mare-soare, toata lumea in miscare...e faina daca o vezi prima data sau poate si a treia.In rest ramaneti cu amintiri.

Daca o veti vizita a 15 a oara e de naspa.E de maro, va zic eu.
Sa nu poti discuta la nivelul care ti ai dori cu cei din jur sau cu amicii...e ceva de super naspa...sa mergi singur , sa bati orasu asta doua luni in lung si-n lat e destul de naspa fara sa ai pe nimeni cu care sa bei, sau n ai unde, sa n ai cui impartasi multumirea sau nemultumirea ta.


Off...mi e dor rau de Bucuresti.

Daca anu trecut, nu dormeam noptile din cauza moliilor din stomac, acu din cauza faptului ca mi-i dor.Same city, same room.

Dar azi ar trebui sa ma bucur, nu?Europa e o zona a lumii de vis pentru multi...la dolce vita etc...si va mai zic un banc sec:calatoriile nu vindeca.
Neah!Cel putin va fac zen!
Da na...n am nisip sa fac meditatie...sper sa fac la rinichi cand ma voi intoarce in tara din lipsa bericii...in rest ce sa zic..."un abraccio per voi"...asa mai elegant. :D

Salutari din inchisoarea de prin Guyana Franceza, asta...din Roma ....da nu mi-a iesit din prima, ufff.

Painful traces.

Nu stiu cate ar fi dispuse sa faca prietenii dvs pentru domniile voastre, cei ce cititi, insa ma pot lauda ca acei cativa prieteni pe care ii am, acele catorva persoane carora le pasa, sunt dispusi sa faca ceva pentru mine.
Mai consider de prisos sa precizez si faptul ca intamplator descoperi oameni noi care te pot ajuta, care iti deschid noi cai.Acei oameni pe care ii descoperi deodata in calea ta, sunt de fapt oamenii pe care te poti baza si oamenii care iti vor fi alaturi.

Asa am descoperit-o pe Lena o buna prietena, asa am descoperit pe Andreea, pe Dan, pe Elena si altii carora chiar le pasa.Si care tin la mine.In retardarea mea, in nelinistea mea, pe strada, sub dus, pe tren, in fata metroului, in cimitirul din spatele curtii, spargand samanta pe peronul din Viena...nu conteaza.Asta sunt eu, altceva nu ma intereseaza.

Dar in postul de astazi vreau sa va fac cunostinta cu un om pe care iti ia ceva veacuri sa il cunosti, si dupa ce vei fi atins acel interval de timp, tot singur iti vei fi dat seama ca nu e suficient, ba mai mult...ca daca ii oferi incredere, incredere vei primi.Poate printre ultimii oameni care mai cred in adevar, poate printre ultimii oameni care cred in dreptate, dar si in sticla de bere, poate printre aceia care asculta si Cannibal Corpse si muzica sarbeasca, poate printre aceia care te aleg pentru ca...pentru ca au descoperit ceva nou.

Acesta este un om oprit dintr-o gramada.Un om printre altii, muritor de rand ca si cei din jur, el e un Ulise, aflat in cautare de...idei si oameni.Oamenii sunt tipare dupa el, si tot dupa el, totul in lume are un sens.

De cand il cunosc, de aproape doi ani, am cunoscut oameni, care ulterior mi-au devenit prieteni, prieteni foarte buni, care nu m0au dezamagit.Eu in schimb n-am avut ce sa-i ofer.
Si ca sa fie tabloul complet, i-am promis candva ca e de datoria mea sa i arat cum se prezenta viata mea nu mai mult de doi ani si ceva in urma...si cum o puteam face mai bine decat ducandu-l acolo unde a inceput totul, in orasul care mi-a mancat elanurile si a sorbit fara ragaz din copilaria si adolescenta mea timpurie!?!?
Caracatita infama care a luat la ea totul.Asa ajungi sa cunosti oamenii, mergand la ei acasa, vazand mediul in care s-au format si forma lor de devenire.

Asa cum sunt eu azi nu eram acu 2 ani.Eram cu totul altceva.Si totul din cauza unui oras pitoresc cu atmosfera de sfarsit de secol XIX, si cu oameni de doi lei cincizeci.
Asadar, pe nepusa masa, afland ca nu se poate prezenta la un examen foarte important, omul nostru mi a propus sa mergem la mine acasa...si am mers...intrucat doream sa l duc sa vada ce am trait eu, sa vada si sa simta daca ar fi posibil aerul putred al timpului care s a scurs in vagaunile lui adanci.


M-am bucurat foarte mult, si am pornit amandoi spre orasul distrugerii, facand caterinca de satele minuscule si saracacioase de prin Ialomita, precum si de oamenii care spargeau seminte in tren...:)))) It was fun.

Ajungem noi acasa, hai sa iesim la o bere!But wait!Dis iz nat biucarest!dis is shit lend.Cautand la 11 jumate noaptea o bodega ceva...ignorand cateva bande mafiote etc...si linistea nefiresc si nepermis de mormantala a orasului, mergem frumos la o bodega in centru unde bem o bere, prima bere bauta vreodata(oricat de greu v ar veni sa credeti) in orasul natal...si poate a treia oara sau a doua oara cand ieseam seara in centrul pustiu.

Plimbandu-ne pe stradutele fragmentate si pavate cu granit ale orasului istoric, ne intrebam chestii elementare despre viata si despre ratiunea de a trai fericit.

Caci amandoi avem nenumarate nelinisti.In plus, o bodega sau bar in care sa putem bea o bere intarzia sa apara...si totusi am gasit una...o terasa sa zicem, si asa avea sa ia nastere momentul istoric al primei beri baute la o terasa in acel oras.

A urmat iar o noapte cu bere pana in zori, cand cineva anume intarzia sa doarma, si apoi au urmat zorile, in care rupti dupa discutii elementare despre natura firii si a naturii tuturor lucrurilor, la 5 dimineata am intreprins o vizita prin oras, taind parcul, in care de copil imi placea sa merg dimineata...really thrilling sensations...iar apoi am sezut ceva ore pe malul plin de aburi al Dunarii...ma bucur ca cuiva i a placut.Fluviul cumva vindeca ... ceea ce alti oameni au lasat in urma, sau rani pe care locurile le strivesc presarand sare intr-un mod nepasator.

Multumesc fain, dude.Acum sper ca stii prin ce am trecut si care a fost istoria mea.Si mai multumesc cuiva ca mi-e aproape.Pentru faptul ca mereu imi veti fi aproape, independent de cat de batrani sau oricat de mult am castiga sau de departe am ajunge...oricat de mult am castiga sau poate nu.Domnul sa va ajute.
Mersi mult Lena.Multumesc mult si tie, coane mare.Ma bucur ca viata mi v-a scos in cale.
"Un abraccio per voi"...

Va sfatuiesc pe toti aceia care aveti prieteni care va sunt aproape sa nu ezitati sa i lasati sa va cunoasca viata dinainte de a va fi cunoscut.Nu o sa va para rau.

O seara ca toate serile.

Nu stiu de ce imi vine in minte piesa aia mai veche a lui Brian Adams su oooo, summer of sixti nain, dar in fine.Aseara am avut parte de o seara faina, o seara in care am vorbit cu un om deosebit si cu care intr-adevar ai ce discuta.Un om pe care il stiu din liceu, desi din pacate nu am avut niciodata sansa de a socializa.Un om care iti confirma faptul ca mai exista valoare.
Dur sanctionat ca si mine de o lume poate nemeritat si cumva nepermis de insolenta, o lume care nu va fi a noastra niciodata, discutam despre evadarea din labirint.Labirintul are o iesire si iesirea e salvarea.
Ma bucura faptul ca mai exista speranta dincolo de ipotezele mele care s-au dovedit extrem de fake, si anume de a pleca din aceasta lume a insurgentilor djiboutieni si anume Bucurestiul.

Am discutat despre orasul nostru natal, despre oameni si locuri, despre fapte si asa mai departe.Ma bucur ca nu sunt singurul om care viseaza si care spune stop momentului, realitatii de doua secunde.Pur si simplu te duci frumos in capul usii si i zici timpului:stai!Hold on!Si timpul sta.Spre deosebire de Daseinul heideggerian, fiinta din zilele de azi are constiinta autonomiei sale oarecum subliminala asupra timpului.Ea va lua in stapanire timpul asa cum sper ca si eu il voi lua.Fara nicio remuscare si voi rupe fraiele realitatii.

Da, nu ma vad practicand ceva cumva undeva dupa licenta in domeniul in care se pare ca peste un an voi fi licentiat, ma vand facand lp uri prin umf sau mergand in practica la farmacii, ma vad calatorind vesnic prin muntii patriei sau cu prietenii, sau predand geografie intr un sat uitat de Dumnezeu la munte unor copii izolati de civilizatie dar carora sa le placa geografia.Vreau sa scot olimpici din ei.Cel putin cam asta ar fi planul meu si al amicului meu, fost olimpic international de altfel...sa mergem si sa cautam tineri sau copii de clasa a 5 a , a 6 a sau a 7 a pe care sa ii pregatim just for the sake of entertainment.

O sa mergem sa i cautam daca e...de vor fi ascunsi in munti, vom trece muntii, daca or trece de ei, om trece si noi cum trecea Ana Lugojana in Banat.In fine, ideea e in felul urmator:in liceele si mai ales aceste colegii nationale din toate orasele tarii, multi copii care vor sa faca performanta nu sunt pregatiti cum se cuvine de profesori, ori noi asta vrem.Sa fondam o asociatie non prof. care sa-i ajute sa si atinga visul, sa arate unei Romanii intregi si poate de ce nu unei lumi de ceea ce sunt in stare.

Copii cu posibilitati sunt peste tot, ei trebuie numai cautati.Cauta si vei gasi, bate si ti se va deschide.Cam asta e legea morala a firii.De ani visez sa pot pregati tinerele suflete asa cum stiu eu ca ni se preda geografia cand eram clasa a 7 a sau a 8 a la Scoala de Sambata din Braila.Still fond of that shit.


Ala a fost un imbold.Daca atunci se putea, acum 6-8 ani poate, de ce sa nu se poata astazi, in 2009?De ce sa nu se poata?

Apropo de ce zicea o tanara simpatica mie ca om, d ra cu blogul interzis fraierilor, Miss Mistery era de parere sa fondam undeva departe de orice tulburare citadina un liceu destul de micut pentru tinerele talente din orice domeniu.Iar copiii sa fie educati in spiritul performantei metodei Waldorf.Adica fiecare va fi pregatit temeinic de la o varsta frageda intr un domeniu, maximum doua, care l intereseaza.Un astfel de liceu se gaseste intr-o fosta abatie in Germania, dar nu-i stiu numele.Cu un search pe google se rezolva.

Asa ca dragii mei si dragele mele cititoare, nu i asa ca ar fi fain sa punem la cale asta?Totul tine doar de noi.Romania trebuie sa demonstreze copiilor ei ca ei merita, ca se poate, ca atunci cand vor fi in timpul liceului vor fi destul de pregatiti, deoarece performanta cere mai ales sacrificii de ordin intelectual, nu financiar, performanta cere pregatire sustinuta din timp, iar rezultatele sale se vad imediat dupa.
Romania detine performanta juvenila, hai sa le dam o sansa acestor copii!Copiii de pretutindeni de azi, fie ei de la sate sau din orasele uitate de provincie, olimpicii de maine.