Painful traces.

Nu stiu cate ar fi dispuse sa faca prietenii dvs pentru domniile voastre, cei ce cititi, insa ma pot lauda ca acei cativa prieteni pe care ii am, acele catorva persoane carora le pasa, sunt dispusi sa faca ceva pentru mine.
Mai consider de prisos sa precizez si faptul ca intamplator descoperi oameni noi care te pot ajuta, care iti deschid noi cai.Acei oameni pe care ii descoperi deodata in calea ta, sunt de fapt oamenii pe care te poti baza si oamenii care iti vor fi alaturi.

Asa am descoperit-o pe Lena o buna prietena, asa am descoperit pe Andreea, pe Dan, pe Elena si altii carora chiar le pasa.Si care tin la mine.In retardarea mea, in nelinistea mea, pe strada, sub dus, pe tren, in fata metroului, in cimitirul din spatele curtii, spargand samanta pe peronul din Viena...nu conteaza.Asta sunt eu, altceva nu ma intereseaza.

Dar in postul de astazi vreau sa va fac cunostinta cu un om pe care iti ia ceva veacuri sa il cunosti, si dupa ce vei fi atins acel interval de timp, tot singur iti vei fi dat seama ca nu e suficient, ba mai mult...ca daca ii oferi incredere, incredere vei primi.Poate printre ultimii oameni care mai cred in adevar, poate printre ultimii oameni care cred in dreptate, dar si in sticla de bere, poate printre aceia care asculta si Cannibal Corpse si muzica sarbeasca, poate printre aceia care te aleg pentru ca...pentru ca au descoperit ceva nou.

Acesta este un om oprit dintr-o gramada.Un om printre altii, muritor de rand ca si cei din jur, el e un Ulise, aflat in cautare de...idei si oameni.Oamenii sunt tipare dupa el, si tot dupa el, totul in lume are un sens.

De cand il cunosc, de aproape doi ani, am cunoscut oameni, care ulterior mi-au devenit prieteni, prieteni foarte buni, care nu m0au dezamagit.Eu in schimb n-am avut ce sa-i ofer.
Si ca sa fie tabloul complet, i-am promis candva ca e de datoria mea sa i arat cum se prezenta viata mea nu mai mult de doi ani si ceva in urma...si cum o puteam face mai bine decat ducandu-l acolo unde a inceput totul, in orasul care mi-a mancat elanurile si a sorbit fara ragaz din copilaria si adolescenta mea timpurie!?!?
Caracatita infama care a luat la ea totul.Asa ajungi sa cunosti oamenii, mergand la ei acasa, vazand mediul in care s-au format si forma lor de devenire.

Asa cum sunt eu azi nu eram acu 2 ani.Eram cu totul altceva.Si totul din cauza unui oras pitoresc cu atmosfera de sfarsit de secol XIX, si cu oameni de doi lei cincizeci.
Asadar, pe nepusa masa, afland ca nu se poate prezenta la un examen foarte important, omul nostru mi a propus sa mergem la mine acasa...si am mers...intrucat doream sa l duc sa vada ce am trait eu, sa vada si sa simta daca ar fi posibil aerul putred al timpului care s a scurs in vagaunile lui adanci.


M-am bucurat foarte mult, si am pornit amandoi spre orasul distrugerii, facand caterinca de satele minuscule si saracacioase de prin Ialomita, precum si de oamenii care spargeau seminte in tren...:)))) It was fun.

Ajungem noi acasa, hai sa iesim la o bere!But wait!Dis iz nat biucarest!dis is shit lend.Cautand la 11 jumate noaptea o bodega ceva...ignorand cateva bande mafiote etc...si linistea nefiresc si nepermis de mormantala a orasului, mergem frumos la o bodega in centru unde bem o bere, prima bere bauta vreodata(oricat de greu v ar veni sa credeti) in orasul natal...si poate a treia oara sau a doua oara cand ieseam seara in centrul pustiu.

Plimbandu-ne pe stradutele fragmentate si pavate cu granit ale orasului istoric, ne intrebam chestii elementare despre viata si despre ratiunea de a trai fericit.

Caci amandoi avem nenumarate nelinisti.In plus, o bodega sau bar in care sa putem bea o bere intarzia sa apara...si totusi am gasit una...o terasa sa zicem, si asa avea sa ia nastere momentul istoric al primei beri baute la o terasa in acel oras.

A urmat iar o noapte cu bere pana in zori, cand cineva anume intarzia sa doarma, si apoi au urmat zorile, in care rupti dupa discutii elementare despre natura firii si a naturii tuturor lucrurilor, la 5 dimineata am intreprins o vizita prin oras, taind parcul, in care de copil imi placea sa merg dimineata...really thrilling sensations...iar apoi am sezut ceva ore pe malul plin de aburi al Dunarii...ma bucur ca cuiva i a placut.Fluviul cumva vindeca ... ceea ce alti oameni au lasat in urma, sau rani pe care locurile le strivesc presarand sare intr-un mod nepasator.

Multumesc fain, dude.Acum sper ca stii prin ce am trecut si care a fost istoria mea.Si mai multumesc cuiva ca mi-e aproape.Pentru faptul ca mereu imi veti fi aproape, independent de cat de batrani sau oricat de mult am castiga sau de departe am ajunge...oricat de mult am castiga sau poate nu.Domnul sa va ajute.
Mersi mult Lena.Multumesc mult si tie, coane mare.Ma bucur ca viata mi v-a scos in cale.
"Un abraccio per voi"...

Va sfatuiesc pe toti aceia care aveti prieteni care va sunt aproape sa nu ezitati sa i lasati sa va cunoasca viata dinainte de a va fi cunoscut.Nu o sa va para rau.