Aseara a fost una din cele mai faine seri pe care le-am petrecut alaturi de prietenii mei de ceva vreme...e o seara din aia care se cere sa vina si atunci cand vine stii ca poti sa darami lumea, pentru ca ii ai alaturi pe ei aproape de tine.Si cand ii ai aproape de tine nu mai conteaza nimic.
Nu a fost o seara speciala doar datorita placintei de mere a lui Heidi care ne-a castigat cu asta...nici datorita gradelor din alcool care cu fiecare pahar a facut ca gandurile sa se adune si sa erupa mai ceva ca Mount St Helen, but still...a fost o seara faina care se astepta sa fie asa.(jeeeeez...nu vreau sa vad poze...desi Heidi si inca o persoana foarte draga mie or sa rada pe seama asta).
Se face totusi, ca ne-am amintit de multe chestii, printre altele remarcandu-se si faptul ca am descoperit ca oamenii astia chiar se preocupa pentru mine, mai mult decat ar cuprinde puterea mea de intelegere.Oamenilor le pasa si ei chiar ar afce totul ca eu sa fiu bine.Ganditi-va ca datorita lor traiesc, datorita lor am incredere in mine, si mai nou datorita lor voi intra la facultatea de farmacie, desi vor aplica o tactica severa.
Acum am inteles multe...de fapt stiu ceea ce vreau...si vreau un singur lucru:sa nu dea mnezeu prea sfantul sa-i dezamagesc.
Atunci cand viata ta este datoare unor oamnei iti dai subit seama ca esti legat mai mult decat social sau spiritual de ei.
Well...desi e un clivaj clar de reprezentare a lumii intre mine si ei, intotdeauna am fost tovarasul lor and so on...si m-au ajutat neconditionat.Cand un om te ajuta sa te ridici, sa ti infrangi prezentul ridicol si sa strapungi ca un sulitas asirian viitorul cu incredere, ca nu musca...atunci cu siguranta iti dai seama cu cine ai de a face.Si atunci te cuprinde sentimentul iertaciunii...ca un penitent din Palestina.
Dar tot atunci iti dai seama ca si ei poate ar avea nevoie de ajutorul tau, poate ca au nevoie de stabilitatea ta.Si cum le-ai oferit-o?Jignindu i atunci cand erai supus patimei narcotice?Atunci cand vroiai sa termini cu viata?Ori atunci cand ai intrat intr-un con de umbra cunoscut doar de tine?
Stii, e atat de fulgerator momentul cand stii ca exista IUBIREA prietenilor tai, si desi aseara spiritele se incinsesera(nu neaparat negativ)...Heidi inca ametita putea sa mi explice intr-o discutie(care Doamne fereste a fost departe de o sedinta de readaptare in care ea era psihologul si eu subiect :)) cat de importanti is oamenii astia in viata mea.
And that was awesome...and that for God sake, was really thrilling.
Acum imi pare rau pentru tot ceea ce am facut, daca i-am dezamagit vreodata sau daca nu le-am fost aproape pe cat mi-au fost ei mie.In fine, sper ca sa le pot oferi ceea ce e mai bun.
Asta este una dintre cele mai importante promisiuni.
PS:sa nu uitam...3 h de luni pana vineri la chimie, 6 ore sambata si 6 duminica.It s for my future.Si n-am de gand sa dezamagesc pe nimeni, drept multumire pentru neconditionatul suport oferit.
Nu stiu cum sa inchei postul asta, dar pentru ca ma aflu intr-o stare sa zicem tensionata din punct de vedere psihologic, din inconstientul meu evadand fel de fel de reminiscente si ganduri din ziua cenusii, nu pot decat sa i multumesc cuiva acolo sus in cer pentru ca mi i-a dat.
Hm...Heidi, stiu ca vei rade sau poate vei fi emotionata as i know you might be.Stiu ca ai fost aseara foarte fericita sa ne vezi din nou...stiu ca ti-e dor de cineva, stiu ca ai o rabdare infinita, si pentru asta Domnul sa ti dea tot ceea ce e mai bun.Stii ca am vrut sa scriu despre ei.
Hai, ca deja evadeaza ceva din blestematia asta de prapastie fara fund si lipsita de lumina numita inconstient, asa ca ma pun pe chimie...ufff...azi e miercuri.Jesus!3 ore.
O sa atasez o piesa pe care o ascult foarte rar, si care surprinzator e foarte soft(ca sa mai tempereze tsunamiul din oceanu meu de ganduri)...care vorbeste despre 3 oameni care imprietenindu-se au ajuns sa cunoasca intelepciunea.
Dedic postul asta in principal lui edy si lui vovin.Ba, sunteti true, ba!!
No comments:
Post a Comment