Intr-o padure stateau in iarba, un leu, un om de tinichea, un om de paie si o fetita de la munte, Heidi.Venita din inima Alpilor, Heidi le adusese branza Hochland prietenilor ei din padure, care se temeau cand si cand de lumina soarelui, lumina care le afcuse atat de mult rau inainte.
Erau toti patru fericiti, asa cum n-au fost ei de cand se stiu...mai fericiti si decat atunci cand sperau ca lumina soarelui e numai a lor.Si buna mai era branza Hochland...atat de buna ca o viata intreaga nu ti ar fi ajuns sa te bucuri de placerea pe care ti-o producea gustul ei...care este cu atat mai intens cu cat banalitatea asta de prietenie, fir-ar ea...sporeste.
Heidi, (care nu va fi Dorothea cu cosite roscovane dintr-un sentiment de ignoranta pentru populatia mormona a Kansasului, si pentru faptul ca tanara Heidi este de la munte).Asadar, sa ne imaginam, ca faptura asta ce a strabatut muntii plini de zapada toata viata ei era bucuroasa ca le-a adus prietenilor ei, leul cel ce suferise mult la viata lui si omului de tinichea care se temea sa nu rugineasca, un strop de branza Hochland.
Si in plus, manca alaturi de omul de paie, de care credea el ca se sperie ciorile(and just because he was on the black side he loved crows)...but the crows didn t love him.
But Heidi did.Invatase sa se maturizeze alaturi de faptura muntilor, si stia ca incepea sa creasca in ochii ei...se iubeau cu pasiune si asta era tot ceea ce conta.
Dupa ce se harjonisera prin iarba din padure, perversul om de paie haituia omul de tinichea, iar leu cel fricos se ascunsese deja intr-o scorbura.Heidi pregatea smantana.
Ajunsi obositi, la borcanul cu smantana, leul lua pimul cuvantul:(dar cum nu era leul Aslan din Narnia, ci era cel mai deprimat leu din cat vazuse Kansasul tornadelor), zise:
-Hm...smantana.(dupa o pauza de 10 minute, risca):Pot sa iau?
-Sigur, doar pentru voi am facut-o.Smantana este pentru cei care au cunscut necazul.In inima Alpilor, ea este gustata doar de cei curati la suflet.
Si desi trecuse printre atatea incercari grele, si viata fusese foarte dura cu el, leul pletos avea sufletul curat.Ridica laba pufoasa si dori sa intinga pe suprafata delicios de alba si imbietoare a borcanului.(Dar nu!!!!Prietenul lui cel bun, omul de tinichea pe umarul caruia plansese atat...nu avea voie sa manance si i s-ar fi rupt inima sa nu-i fi dat.Si omul de tinichea se uita cu jnd, cu ochi mari si sferici si pofte de neinteles care se pierdeau in negura nepatrunsa a ochilor).
-Trebuie sa manance si el...altfel ce ne-am face, arata cu coada zburlita si cu lacrimi in ochi leul...leul, cel ce suferise mult.
-Oh, o bun prietene al meu, nu plange pentru asta...chiar nu trebuie...dar ce ne facem?Totusi omul de paie nu poate manca nici el...nu simte gustul.
Zise omul de tinichea.
-Nu ti face griji, se apleca omul de paie ingenunchind la picioarele omului de tinichea cu capul sau metalic plecat in pamant...Hochlandul era pe sfarsite...leul mancase aproape tot si acum se uita cu un oarecare jind.
Vazand acestea, Heidi, fetita muntilor, nu stia ce sa mai faca sa ii vada fericiti...dar gasi repede solutia.
Leului ii dadu borcanul cu smanatana caci smantana din Alpi este plina de fericire, ca tot cam ce e bun in Elvetia, pe langa ciocolata, ceasuri de firma si pagan metal folk...caci leul care suferise mult avea nevoie de fericire.
Omului de tinichea ii dadu inima sa...si deodata in el se nascura noi sentimente, incepu sa priveasca lumea si padurea altfel...si prima persoana pe care o imbratisa fu leul cel ce suferise mult la viata lui.Leul cel ce suferise mult il lua si el de gat pe omul de tinichea care era incercat de iubire(iubirea purtata pentru o zebra, care stia ca il iubea)...si mare fu placerea tinerei elvetiene sa vada cum leul il imbratiseaza pe omul de tinichea care era udat de lacrimile leului.
Si pentru prima data omul de tinichea nu se temea ca va rugineste.
Smantana nu mai era...dar mai era o oglinda ultimul lucru pe care il mai avea Heidi, pe langa dragostea ce i-o purta omului de paie...de care fugisera atatea ciori inainte.
Dar ea n-avea sa fuga.Ea avea sa paraseasca pentru totdeauna tinuturile inzapezite ale Elvetiei scaldate in ritmuri de Eluveitie si avea sa ramana sa i daruiasca ceea ce avea mai de pret...iubirea.
In oglinda avea sa se vada cat de frumos era ca aspect si ca fizic.Caci el este un om de paie frumos.
Si e asa de fain sa vezi atata fericire in jurul tau cand intre patru pereti stau patru fiinte, asemeni caracterelor de mai sus, fie ca e vorba de trei prieteni mai vechi care tin unul la altul si se au ca fratii, fie ca e vorba de o poveste de iubire frumoasa...caci fericirea EXISTA si ea e data de prietenie atunci cand simti si cand esti constient cat de mult tin prietenii la tine.
Caci azi a fost o zi faina cand un om de paie(a.k.a. Vovin), un leu care a suferit mult(Edy cel de toate zilele)...Heidi(fetita muntilor)...si un om de tinichea cu o inima noua fu inconjurat de prieteni si de IUBIRE si azi fu iarasi una din zilele care merita sa fie trecute drept una din cele mai frumoase zile de pe acest an...si consider ca vor mai fi multe.Si de asta a si scris articolul asta...hai ca deja ma incearca niste sentimente si inima cea noua a unui om de tinichea nu e asa de puternica...inca mai are de experimentat.
No comments:
Post a Comment