Haide, bre!

Omege!Astazi este 28 februarie, ultima zi a iernii si prima zi cand realizez faptul ca mai sunt 4 luni si putin pana la marea admitere din vara...4 luni care cred ca vor fi cele mai libere fata de ceea ce va urma, fata de noianul(observati ce cuvant complicat...:))) de cunostinte ce imi vor lua cu asalt bulbul rahidian.
Adio partyuri saptamanale, adio baute, adio munte, adio frecat menta la caini pestriti, adio nopti pierdute prin fire...a sweet torture is waiting for me.Da, observ ca iarasi imi plang jalnic de mila pe acest amarat blog, dar stiti, chiar imi place viata si chiar n-am de gand sa imi torn cenusa in cap daca pronia de sus va decide ca astfel sa se incheie 5 ani de aici inainte.
Totusi, exista posibilitatea ca acesti 5 ani sa nu fie chiar asa de crunti.Pana la urma si Evul Mediu a avut anumite auspicii tulburi, si spre finele lui, s-a constatat ca a fost o perioada prospera din orice punct de veder la care oameni ca noi , in secolul XXI, inca mai viseaza...wharever.
Ciudat stiti ce e?Faptul ca nu mai fac fata celor doua manuale de chimie anorganica care m-au terminat din punct de vedere nervos, si inca n-a inceput distractia cu inca trei manuale de chimie organica.(desi chimia organica e mai simpla).
In jurul meu vad tot oameni ca si mine, care invata din greu pentru a intra in alte domenii mult sau mai putin dorite, si bininteles o vad zilnic pe my daughter, Heidi, strofocandu-se sa deseneze pentru admiterea din vara de la Mincu...la design interior.Ii urez succes in incercarea de a lua de coarne GD-ul(pentru cei ce nu stiau geometrie descriptiva, echivalentul de terminator psihic in materie de profil vocational pentru chimie).

Si uite cum isi inchid oamenii 5-6 ani din viata invatand.Numai ca neobisnuit fiind cu ceea ce VA URMA, tot aman:"Stai ca invat azi asta, si maine ma gandesc daca mai invat si asta"...and so on.
Ganditi-va ca nu prea e misto deloc sa inveti la chimie si sa socotesti zilnic 3 ore, in masura in care sufletul tau ar vrea ceva mai "uman if possible"...dar singura parte umana ar fi un referat la chimie pe care il citesc ca lectura suplimentara in loc de nu stiu ce recenzie pentru facultate "care detupa mintea".Prefer sa nu mi se destupe mintea pe aceasta cale, ci sa ma termin nervos zilnic, injurand si inecandu-mi in blackereala si alcool cele 4-5 ore de studiu...chiar daca in fiecare seara dupa ce ii multumesc lui Dumnezeu ca exist, urmeaza incontestabila intrebare:"Bai, chestie numit destin, oare intru?"
Ha?
Citeam acum ceva timp pe blogul cavalerului din Hermannstadt, Shavarsh, urmatoarea intrebare:"Why in the name of the big strawberry i cannot be focused on studying?", in cazul amaratei fiinte , economia, dornica de fcrp find.
Nu stiu cum e sa fii dornic sa intri la fcrp, dar stiu cum e sa fii stresat ca nu intri la UMF, mai precis la farmacie.
Eh, nu toata lumea a visat de mica sa ajunga PR -uri si advertiseri si nu mai stiu ce chestii de ti se limba plimba-n gura and so on.Ca eu stie ca eu cad era mic ...nu stia lumea de asa ceva si copiii cand sunt mici nu ti-ar raspunde ca vor sa fie PR-uri cand vor fi mari ca nu stiu ce mare om de care n-ai auzit nici cand te ai marit si ai intrat la facultate, dar trebui sa auzi!Nah!
In schimb, de meserii gen:avocat, medic, popa, militian, farmacist, inginer, arhitect, mai toata lumea a auzit, nu?
Eu merg pe ideea asta, pentru mine siguranta unui job si unitatea unei cariere este confirmarea faptului ca la 30-35 de ani am reusit sa-mi asigur un viitor.
Dragi PR-uri(stiu ca se spune pr isti, dar suna mai fain PR uri, suna mai a VIP ui, Star uri etc), va urez succes in rebeliunea dumneavoastra si in mirabila incercare de a schimba lumea!Mai promit sa mi iau si o punga de floricele(mama, ce pofta mi s-a facut), si sa urmaresc amplul proces de schimbare a lumii.
Cand va fi schimbata sa ma anuntati si pe mine!Sper sa termin farmacia pana atunci.
Si acum revenind la chestii serioase...va dau un sfat:daca tineti la viata voastra, chiar nu trebuie sa dati la facultati care o sa va macine buna dispozitie si o sa va serveasca drept biscuite la ceaiul de la ora 5 singurul neuron ramas singur de nebun pe campiile elizee din creier.
Asadar, cu un ultim efort, fac pe marinarul care nu stie sa inoate, si in loc de hei rup, fac ceva de genu:Hai bre!Hai martoaga trista, dii batore, dii sarace!Ca daca vrei sa intri, asta e pretul.Nu stiai?Ha?Nu stiai?Afli acum.
Haide bre, ca ma culc ca maine pe la 10, ma asteapta nemetalele si proprietatile lor...si tot maine pornesc in vanarea celor doua manuale de botanica.(am sa revin cu noutati despre proprietatile vitaminelor zilele acestea si pe verdeledeparis ca a inceput sa se ofileasca fara otravuri noi).

Si apropo de pretul scump platit de nebunul si nesabuitul candidat la facultatea de farmacie...atasez un videoclip cu mesaj special pentru ceilalti colegi de suferinta:Heidi, Vovin si Shavy.

Blood is the price of glory.