Chimia, cosmarul pe care mi-l doresc

Inainte de a incepe acest post voi tine sa multumesc persoanelor care si-au aratat interesul in privinta "micului incident si deosebit de fainei glume" pusa la cale de acei minunati oameni de la facultatea respectiva.Multumesc tuturor si va promit ca pe viitor voi avea mai multa responsabilitate fata de cuvantul scris, daca am scris bine, atunci voi incerca sa ating culmi putin mai inalte.
Thanks all, thanks Jes from Florida, thanks Tudor from Alabama, thanks Jacob from British Columbia, Canada.Multumesc si vecinilor mei din insorita Roma pe care de abia astept sa i vizitez peste ceva timp, si prietenilor mei.

Si acum trecand de la mizerii si periferii sociale la lucruri mai de esenta si de viitor, voi vorbi astazi despre chimie.O daaa, chimia, acel amalgam de substante si elemente chimice care au haituit neuronii mei disperstai vreme de ceva ani...dintr-a saptea pana-n-tra zecea.Si acum mi-o amintesc pe doamna profesoara Jurea (fosta directoare....hehe, Murgoci people know what i see)...cand ne trecea la tabla, oameni de filologie bilingv(profil cu care nu m-am conformat niciodata)...glasuia cam asa:Treci la tabla ingerasule, luate-ar dracu!
Si cateodata cand era in dispozitie mai buna, lua cate una din clasa si i zicea:Fai, fatuca fa...tu chiar nu vezi fa, fatuca?Io am impresia ca esti analfabeta.La Murgoci NU VINE analfabeti.Vedeti voi cand oti da bacalioreatu'.
"Se DA 250 grame substanta alcalino-pamantoasa..."etc, avea femeia un fix cu numarul 250...nu stiu, poate atata vroia sa traiasca...habar n am.

"In CEEA CE PRIVESC substantele compusi ai carbonului...", eh, cam asta era doamna Jurea la care te rugai la al de sus sa treci.N-o sa uit ziua cand am avut media 8 in clasa a 9 a.Jesus...the happiest ever concerning chemistry.Am luat 9 si Jurea avea zambetul pe fata...si stiti ce mi-a zis?"Lasa puilor(ca mai eram cu o colega Mirela-care daca citeste as ruga o sa mai treaca pe la mine sa imi mai aduca o cutie de bomboane cu visinata si cu visine in mijloc ca tare bune mai erau-si cu Maria-a doua minoritate catolica din clasa, careia ii doresc mult succes in al doilea an in cetoasa Anglie in Canterburry si careia ii promit ca o sa o vizitez-ei bine, glasuieste dascala :O sa vedeti voi ca o s va foloseasca in viata chimia, si ceea ce ati facut acum va va folosi, o sa vedeti voi".

Noi bucurosi ca am scapat ieftin si unde mai pui si cu nota mare, de o nebuna si de un obiect infect(cel putin asa il consideram atunci cu destula luciditate)...ne aruncam frumos in timp.Fiecare ajunge pe unde apuca, si ajung si eu in Bucuresti, in al doilea an al unei facultati unde tot am impresia ca totul este o joaca si ca nu voi ramane cu nimic.Dar am trecut de faza asta, acum am lucruri mai importante de facut.
E bine ca mai am un an si se termina, thanks God!Nu ca ar fi foarte greu, ci pentru ca uneori devin plictisit la cote alarmante.
Asa, si revenind la situatia initiala, chimia este cosmarul meu, acela cu care m-am luptat in adolescenta, si de care mi-a fost teama si greata candva...cosmar de care ma lovesc acum, si dammit ...chiar va trebui sa-mi placa.La modul absolut.Si-mi va placea.
De ce atata chin si stress?Ca sa intru la facultatea de farmacie...care tine 5 ani.Din anul 3 ma pot angaja pe un post de farmacist care este si motivant si care culmea, e si bine platit e si sigur si stabil!!
Jesus!Acuma astia care stiti ca trebuie sa intru, puneti doua maini sub barba, si va rugati la al de sus sa mai dea din gratia lui si asupra unui capat de muritor ce se bate cu alcani si alchene zilnic...rugati-va sa se afle printre aia 250 de norocosi i-as numi.

Si daca inainte invatam de teama lu Jurea, acuma invat din respect si demnitate fata de prietenii mei care mi-au sugerat sa ma indrept spre acest domeniu, tocmai pentru ca imi vor binele.Thanks again, astia de va numiti oameni.
Eh...si e imposibil sa nu iei cand zilnic si saptamanal prietenii tai apropiati iti predau chimie si iti verifica problemele...si sincer, oricat de naspa ar fi te uiti la probleme, arunci un ochi in prezent, mai arunci cu unul spre viitor si te uiti atent cu amandoi la ei.
Da, iti vor binele.Pune mana dracu si-nvata.Heidi stie ca n am nicio sansa...cu ei prin jur, intra chimia in sufletul meu, vrand...nevrand.
Asa cum ziceam si intr-un post anterior, nu va voi dezamagi.
Ca idee, zilnic 3 ore 5 zile pe sapatamana, 6 ore sambata si 6 ore duminica.Sa vezi ce chef o sa fie cand or aparea grilele.Atuncea sa vezi distractie!Cand oi avea enspe mii de grile(unde mai pui ca trebuie si invatate pe de rost ...bine, acuma depinde si daca iti place chimia).In cazul meu...le invat pe de rost.

Learning by heart for a brilliant future.Da, VREAU sa fiu farmacist, sa dau medicamente oamenilor si sa imi iau un ban cinstit.(Vaaaai, ce materialist...eek!vor rasuna voci...dar in adancul sufletelor noastre cu totii ne dorim asta:un salariu sigur, o facultate din care sa invatam ceva si nu in ultimul rand un mediu profesional in care sa ne putem dezvolta foarte bine.)

Voi lasa la o parte tot ceea ce am cunoscut la o facultate cu tenta umanista, desi aici e cam dolce far niente, imbratisez cu multa convingere realul si chinurile iadului care salasluiesc in el si ii spun ca luceafaru unui poet pe care l am urat mereu fetei de imparat:Da, ma voi naste din pacat , primind o alta lege...eh, cam asa ar trebui sa sune certificatul meu de nunta cu chimia.

Asa ca uneori, cosmarul repudiat cu atata indarjire in copilarie devine mult mai tarziu, acel "ih" pe care trebuie sa l iubesti, si pe care il faci una cu fiinta ta.

Si nu numai asta ar fi unul din acele lucruri despre care ne placem sa credem ca sunt factori de schimbare, uite in seara asta altul:prieteni de-ai prietenilor mei de la arhitectura pleaca in Noua Zeelanda...asa ca locul meu iubit, la care am visat atata in copilarie colectionand peste 1000 de imagini, se intregeste acum, mai "la batranete".Si nu voi fi singur, prietenii mei vor sa vina cu mine...in Noua Zeelanda.
De ce?Cateva coordonate simpliste:peisaje minunate, chill mood, oameni de caracter, puburi britanice, stil de viata care concureaza cu cel din vest daca nu il intrece, mozaic cultural, piata de munca in plina expansiune.

Nu, nu e fake.Avem niste invitatii de la Auckland...un drum de zeci de mii de kilometri si cateva fuse orare...o viata de lasat aici in Romania, si un viitor de dat la shimb.
Ce vor face un informatician, un inginer in constructii, sase arhitecti, un regizor si un viitor farmacist la capatul lumii?Nu stiu...propun pentru inceput sa socializam cu tuatara si cu cele trei milioane de oi, si poate ne alegem cu ceva.
Eu pentru inceput o sa urc pe unul din muntii aia plini de zapada, voi astia de veniti cu mine, ce va alegeti?

Na, postez piesa mea preferata de la Eluveitie...Uis Elveti(asta in Rheto Romana vine Sunt Elvetian. din pacate eu nu sunt, nu mi ramane decat sa ascult piesa si sa mi bag pixu n ochi(pe langa faptul ca nu sunt elvetian) si ca n am fost la concert la Eluveitie nici la Iasi anul trecut, nici la Becker s Brau anul asta)

Friendship brings back memories...

Aseara a fost una din cele mai faine seri pe care le-am petrecut alaturi de prietenii mei de ceva vreme...e o seara din aia care se cere sa vina si atunci cand vine stii ca poti sa darami lumea, pentru ca ii ai alaturi pe ei aproape de tine.Si cand ii ai aproape de tine nu mai conteaza nimic.
Nu a fost o seara speciala doar datorita placintei de mere a lui Heidi care ne-a castigat cu asta...nici datorita gradelor din alcool care cu fiecare pahar a facut ca gandurile sa se adune si sa erupa mai ceva ca Mount St Helen, but still...a fost o seara faina care se astepta sa fie asa.(jeeeeez...nu vreau sa vad poze...desi Heidi si inca o persoana foarte draga mie or sa rada pe seama asta).
Se face totusi, ca ne-am amintit de multe chestii, printre altele remarcandu-se si faptul ca am descoperit ca oamenii astia chiar se preocupa pentru mine, mai mult decat ar cuprinde puterea mea de intelegere.Oamenilor le pasa si ei chiar ar afce totul ca eu sa fiu bine.Ganditi-va ca datorita lor traiesc, datorita lor am incredere in mine, si mai nou datorita lor voi intra la facultatea de farmacie, desi vor aplica o tactica severa.
Acum am inteles multe...de fapt stiu ceea ce vreau...si vreau un singur lucru:sa nu dea mnezeu prea sfantul sa-i dezamagesc.
Atunci cand viata ta este datoare unor oamnei iti dai subit seama ca esti legat mai mult decat social sau spiritual de ei.
Well...desi e un clivaj clar de reprezentare a lumii intre mine si ei, intotdeauna am fost tovarasul lor and so on...si m-au ajutat neconditionat.Cand un om te ajuta sa te ridici, sa ti infrangi prezentul ridicol si sa strapungi ca un sulitas asirian viitorul cu incredere, ca nu musca...atunci cu siguranta iti dai seama cu cine ai de a face.Si atunci te cuprinde sentimentul iertaciunii...ca un penitent din Palestina.
Dar tot atunci iti dai seama ca si ei poate ar avea nevoie de ajutorul tau, poate ca au nevoie de stabilitatea ta.Si cum le-ai oferit-o?Jignindu i atunci cand erai supus patimei narcotice?Atunci cand vroiai sa termini cu viata?Ori atunci cand ai intrat intr-un con de umbra cunoscut doar de tine?
Stii, e atat de fulgerator momentul cand stii ca exista IUBIREA prietenilor tai, si desi aseara spiritele se incinsesera(nu neaparat negativ)...Heidi inca ametita putea sa mi explice intr-o discutie(care Doamne fereste a fost departe de o sedinta de readaptare in care ea era psihologul si eu subiect :)) cat de importanti is oamenii astia in viata mea.

And that was awesome...and that for God sake, was really thrilling.
Acum imi pare rau pentru tot ceea ce am facut, daca i-am dezamagit vreodata sau daca nu le-am fost aproape pe cat mi-au fost ei mie.In fine, sper ca sa le pot oferi ceea ce e mai bun.
Asta este una dintre cele mai importante promisiuni.

PS:sa nu uitam...3 h de luni pana vineri la chimie, 6 ore sambata si 6 duminica.It s for my future.Si n-am de gand sa dezamagesc pe nimeni, drept multumire pentru neconditionatul suport oferit.
Nu stiu cum sa inchei postul asta, dar pentru ca ma aflu intr-o stare sa zicem tensionata din punct de vedere psihologic, din inconstientul meu evadand fel de fel de reminiscente si ganduri din ziua cenusii, nu pot decat sa i multumesc cuiva acolo sus in cer pentru ca mi i-a dat.

Hm...Heidi, stiu ca vei rade sau poate vei fi emotionata as i know you might be.Stiu ca ai fost aseara foarte fericita sa ne vezi din nou...stiu ca ti-e dor de cineva, stiu ca ai o rabdare infinita, si pentru asta Domnul sa ti dea tot ceea ce e mai bun.Stii ca am vrut sa scriu despre ei.

Hai, ca deja evadeaza ceva din blestematia asta de prapastie fara fund si lipsita de lumina numita inconstient, asa ca ma pun pe chimie...ufff...azi e miercuri.Jesus!3 ore.

O sa atasez o piesa pe care o ascult foarte rar, si care surprinzator e foarte soft(ca sa mai tempereze tsunamiul din oceanu meu de ganduri)...care vorbeste despre 3 oameni care imprietenindu-se au ajuns sa cunoasca intelepciunea.
Dedic postul asta in principal lui edy si lui vovin.Ba, sunteti true, ba!!