De azi.

Wow!Inspiratie!!!Ics, ics, ics, ics pe ceru noptii am sa scriu...si mai pun un ics cu tibisir.Arhanghel de aur, cu tine ce aduci?Si arhanghelu spune:"Aduc vodka..."aaaa, inspirarea vroiam sa spun!Mdea, vrabia malai viseaza si saracu haine noi si nu de la second...da na...in momentul asta as da orice pentru un pahar de vodka.

De astazi, nimic nu o sa mai mi se para la fel.De azi, katharsisul va invinge teama de a incerca experiente noi si stangacia de a lua decizii.De azi intreaga mea lume cufundata in alcool de buna sau proasta calitate va rasufla spre miaznoapte ca o Lemurie epigonica.
De azi spunem lucrurilor pe nume...caci noi nu strivim corola de...cacat a lumii...(no offence to Blaga btw)...si nu ne ucidem decat pe noi insine putin cate putin.De azi nu mai caut valori primordiale in lume ca stiu ca nu le voi gasi, de azi voi fi eu cu mine si nimic in afara mea.
De azi multe lucruri vor capata forma si esenta.De azi nu voi mai fi prizonier...dar voi pastra lacatele constiintei mele pana la capat.Ii voi arata libertatii foarte frumos:Fa, ioti-te , vezi fa?Asta i cenzura, fa proasto!De lacatele astea sa te temi.Sa nu care cumva sa mai faci ce ai facut si in trecut.

Well....timpul a trecut pe langa mine....si ma uit acum cu jind poate la cate am pierdut, dar in aceeasi masura ma bucur de cate lucruri am castigat pe de alta parte.
Dar acum is zen...nu ma mai bucura nimic, nu ma mai face sa ma simt in joy and sorrow nimic...
Acuma is chestia aia hidoasa la care te uiti cu jind sau nu, incerci sa o descoperi si i vezi goliciunea...care se lasa prada instinctelor omenesti si care cu raceala le invinge sau le foloseste in functie de vointa sa nestavilita...vesnic.
Nu mai am amintiri...nu mai am memorie afectiva.

I m zen, baby.Ics, ics.

Ceea ce ma intriga este insa sentimentul de regret...el e acolo, dorul de prieteni, de orasu in care ma distrez...in care beam, in care cerul era al meu.Mi-e dor de Bucuresti, fir-ar.

De club A, de Suburbia, de Fire, de B 52, de Avast, de bodegi, de miros de Mezami, de umbra Jackului...de Silver Church.In fine...mi i dor rau.

Ma aflu in celalalt oras in care imi duc existenta, si anume Roma, baby.Mdeah, stiti, voi acolo unde duc toate drumurile, acolo unde daca ceri doar o bere, ospataru se uita cam urat la tine si te intreaba ce vrei sa mananci pe langa asta, unde s doar doua chestii de rock, una i o bodega ordinara cu piese locale care nu suna de cele mai multe ori foarte bine...altu e un Irish pun cu intrarea 20 de euro si 5 euro berea fratie!
Alal rockereala acolo.


Deci, Bucurestiu i tare frate la capitolul asta si la capitolul evenimente.I mean it.

In rest Roma-i faina, monumente, atmosfera mediteraneana, oameni civilizati si primitori, sezonu reducerilor, mare-soare, toata lumea in miscare...e faina daca o vezi prima data sau poate si a treia.In rest ramaneti cu amintiri.

Daca o veti vizita a 15 a oara e de naspa.E de maro, va zic eu.
Sa nu poti discuta la nivelul care ti ai dori cu cei din jur sau cu amicii...e ceva de super naspa...sa mergi singur , sa bati orasu asta doua luni in lung si-n lat e destul de naspa fara sa ai pe nimeni cu care sa bei, sau n ai unde, sa n ai cui impartasi multumirea sau nemultumirea ta.


Off...mi e dor rau de Bucuresti.

Daca anu trecut, nu dormeam noptile din cauza moliilor din stomac, acu din cauza faptului ca mi-i dor.Same city, same room.

Dar azi ar trebui sa ma bucur, nu?Europa e o zona a lumii de vis pentru multi...la dolce vita etc...si va mai zic un banc sec:calatoriile nu vindeca.
Neah!Cel putin va fac zen!
Da na...n am nisip sa fac meditatie...sper sa fac la rinichi cand ma voi intoarce in tara din lipsa bericii...in rest ce sa zic..."un abraccio per voi"...asa mai elegant. :D

Salutari din inchisoarea de prin Guyana Franceza, asta...din Roma ....da nu mi-a iesit din prima, ufff.

Painful traces.

Nu stiu cate ar fi dispuse sa faca prietenii dvs pentru domniile voastre, cei ce cititi, insa ma pot lauda ca acei cativa prieteni pe care ii am, acele catorva persoane carora le pasa, sunt dispusi sa faca ceva pentru mine.
Mai consider de prisos sa precizez si faptul ca intamplator descoperi oameni noi care te pot ajuta, care iti deschid noi cai.Acei oameni pe care ii descoperi deodata in calea ta, sunt de fapt oamenii pe care te poti baza si oamenii care iti vor fi alaturi.

Asa am descoperit-o pe Lena o buna prietena, asa am descoperit pe Andreea, pe Dan, pe Elena si altii carora chiar le pasa.Si care tin la mine.In retardarea mea, in nelinistea mea, pe strada, sub dus, pe tren, in fata metroului, in cimitirul din spatele curtii, spargand samanta pe peronul din Viena...nu conteaza.Asta sunt eu, altceva nu ma intereseaza.

Dar in postul de astazi vreau sa va fac cunostinta cu un om pe care iti ia ceva veacuri sa il cunosti, si dupa ce vei fi atins acel interval de timp, tot singur iti vei fi dat seama ca nu e suficient, ba mai mult...ca daca ii oferi incredere, incredere vei primi.Poate printre ultimii oameni care mai cred in adevar, poate printre ultimii oameni care cred in dreptate, dar si in sticla de bere, poate printre aceia care asculta si Cannibal Corpse si muzica sarbeasca, poate printre aceia care te aleg pentru ca...pentru ca au descoperit ceva nou.

Acesta este un om oprit dintr-o gramada.Un om printre altii, muritor de rand ca si cei din jur, el e un Ulise, aflat in cautare de...idei si oameni.Oamenii sunt tipare dupa el, si tot dupa el, totul in lume are un sens.

De cand il cunosc, de aproape doi ani, am cunoscut oameni, care ulterior mi-au devenit prieteni, prieteni foarte buni, care nu m0au dezamagit.Eu in schimb n-am avut ce sa-i ofer.
Si ca sa fie tabloul complet, i-am promis candva ca e de datoria mea sa i arat cum se prezenta viata mea nu mai mult de doi ani si ceva in urma...si cum o puteam face mai bine decat ducandu-l acolo unde a inceput totul, in orasul care mi-a mancat elanurile si a sorbit fara ragaz din copilaria si adolescenta mea timpurie!?!?
Caracatita infama care a luat la ea totul.Asa ajungi sa cunosti oamenii, mergand la ei acasa, vazand mediul in care s-au format si forma lor de devenire.

Asa cum sunt eu azi nu eram acu 2 ani.Eram cu totul altceva.Si totul din cauza unui oras pitoresc cu atmosfera de sfarsit de secol XIX, si cu oameni de doi lei cincizeci.
Asadar, pe nepusa masa, afland ca nu se poate prezenta la un examen foarte important, omul nostru mi a propus sa mergem la mine acasa...si am mers...intrucat doream sa l duc sa vada ce am trait eu, sa vada si sa simta daca ar fi posibil aerul putred al timpului care s a scurs in vagaunile lui adanci.


M-am bucurat foarte mult, si am pornit amandoi spre orasul distrugerii, facand caterinca de satele minuscule si saracacioase de prin Ialomita, precum si de oamenii care spargeau seminte in tren...:)))) It was fun.

Ajungem noi acasa, hai sa iesim la o bere!But wait!Dis iz nat biucarest!dis is shit lend.Cautand la 11 jumate noaptea o bodega ceva...ignorand cateva bande mafiote etc...si linistea nefiresc si nepermis de mormantala a orasului, mergem frumos la o bodega in centru unde bem o bere, prima bere bauta vreodata(oricat de greu v ar veni sa credeti) in orasul natal...si poate a treia oara sau a doua oara cand ieseam seara in centrul pustiu.

Plimbandu-ne pe stradutele fragmentate si pavate cu granit ale orasului istoric, ne intrebam chestii elementare despre viata si despre ratiunea de a trai fericit.

Caci amandoi avem nenumarate nelinisti.In plus, o bodega sau bar in care sa putem bea o bere intarzia sa apara...si totusi am gasit una...o terasa sa zicem, si asa avea sa ia nastere momentul istoric al primei beri baute la o terasa in acel oras.

A urmat iar o noapte cu bere pana in zori, cand cineva anume intarzia sa doarma, si apoi au urmat zorile, in care rupti dupa discutii elementare despre natura firii si a naturii tuturor lucrurilor, la 5 dimineata am intreprins o vizita prin oras, taind parcul, in care de copil imi placea sa merg dimineata...really thrilling sensations...iar apoi am sezut ceva ore pe malul plin de aburi al Dunarii...ma bucur ca cuiva i a placut.Fluviul cumva vindeca ... ceea ce alti oameni au lasat in urma, sau rani pe care locurile le strivesc presarand sare intr-un mod nepasator.

Multumesc fain, dude.Acum sper ca stii prin ce am trecut si care a fost istoria mea.Si mai multumesc cuiva ca mi-e aproape.Pentru faptul ca mereu imi veti fi aproape, independent de cat de batrani sau oricat de mult am castiga sau de departe am ajunge...oricat de mult am castiga sau poate nu.Domnul sa va ajute.
Mersi mult Lena.Multumesc mult si tie, coane mare.Ma bucur ca viata mi v-a scos in cale.
"Un abraccio per voi"...

Va sfatuiesc pe toti aceia care aveti prieteni care va sunt aproape sa nu ezitati sa i lasati sa va cunoasca viata dinainte de a va fi cunoscut.Nu o sa va para rau.

O seara ca toate serile.

Nu stiu de ce imi vine in minte piesa aia mai veche a lui Brian Adams su oooo, summer of sixti nain, dar in fine.Aseara am avut parte de o seara faina, o seara in care am vorbit cu un om deosebit si cu care intr-adevar ai ce discuta.Un om pe care il stiu din liceu, desi din pacate nu am avut niciodata sansa de a socializa.Un om care iti confirma faptul ca mai exista valoare.
Dur sanctionat ca si mine de o lume poate nemeritat si cumva nepermis de insolenta, o lume care nu va fi a noastra niciodata, discutam despre evadarea din labirint.Labirintul are o iesire si iesirea e salvarea.
Ma bucura faptul ca mai exista speranta dincolo de ipotezele mele care s-au dovedit extrem de fake, si anume de a pleca din aceasta lume a insurgentilor djiboutieni si anume Bucurestiul.

Am discutat despre orasul nostru natal, despre oameni si locuri, despre fapte si asa mai departe.Ma bucur ca nu sunt singurul om care viseaza si care spune stop momentului, realitatii de doua secunde.Pur si simplu te duci frumos in capul usii si i zici timpului:stai!Hold on!Si timpul sta.Spre deosebire de Daseinul heideggerian, fiinta din zilele de azi are constiinta autonomiei sale oarecum subliminala asupra timpului.Ea va lua in stapanire timpul asa cum sper ca si eu il voi lua.Fara nicio remuscare si voi rupe fraiele realitatii.

Da, nu ma vad practicand ceva cumva undeva dupa licenta in domeniul in care se pare ca peste un an voi fi licentiat, ma vand facand lp uri prin umf sau mergand in practica la farmacii, ma vad calatorind vesnic prin muntii patriei sau cu prietenii, sau predand geografie intr un sat uitat de Dumnezeu la munte unor copii izolati de civilizatie dar carora sa le placa geografia.Vreau sa scot olimpici din ei.Cel putin cam asta ar fi planul meu si al amicului meu, fost olimpic international de altfel...sa mergem si sa cautam tineri sau copii de clasa a 5 a , a 6 a sau a 7 a pe care sa ii pregatim just for the sake of entertainment.

O sa mergem sa i cautam daca e...de vor fi ascunsi in munti, vom trece muntii, daca or trece de ei, om trece si noi cum trecea Ana Lugojana in Banat.In fine, ideea e in felul urmator:in liceele si mai ales aceste colegii nationale din toate orasele tarii, multi copii care vor sa faca performanta nu sunt pregatiti cum se cuvine de profesori, ori noi asta vrem.Sa fondam o asociatie non prof. care sa-i ajute sa si atinga visul, sa arate unei Romanii intregi si poate de ce nu unei lumi de ceea ce sunt in stare.

Copii cu posibilitati sunt peste tot, ei trebuie numai cautati.Cauta si vei gasi, bate si ti se va deschide.Cam asta e legea morala a firii.De ani visez sa pot pregati tinerele suflete asa cum stiu eu ca ni se preda geografia cand eram clasa a 7 a sau a 8 a la Scoala de Sambata din Braila.Still fond of that shit.


Ala a fost un imbold.Daca atunci se putea, acum 6-8 ani poate, de ce sa nu se poata astazi, in 2009?De ce sa nu se poata?

Apropo de ce zicea o tanara simpatica mie ca om, d ra cu blogul interzis fraierilor, Miss Mistery era de parere sa fondam undeva departe de orice tulburare citadina un liceu destul de micut pentru tinerele talente din orice domeniu.Iar copiii sa fie educati in spiritul performantei metodei Waldorf.Adica fiecare va fi pregatit temeinic de la o varsta frageda intr un domeniu, maximum doua, care l intereseaza.Un astfel de liceu se gaseste intr-o fosta abatie in Germania, dar nu-i stiu numele.Cu un search pe google se rezolva.

Asa ca dragii mei si dragele mele cititoare, nu i asa ca ar fi fain sa punem la cale asta?Totul tine doar de noi.Romania trebuie sa demonstreze copiilor ei ca ei merita, ca se poate, ca atunci cand vor fi in timpul liceului vor fi destul de pregatiti, deoarece performanta cere mai ales sacrificii de ordin intelectual, nu financiar, performanta cere pregatire sustinuta din timp, iar rezultatele sale se vad imediat dupa.
Romania detine performanta juvenila, hai sa le dam o sansa acestor copii!Copiii de pretutindeni de azi, fie ei de la sate sau din orasele uitate de provincie, olimpicii de maine.

Credeam si eu odata...

Odata cu incalzirea vremii, odata cu sosirea lunii mai(in treacat fie spus luna mea preferata)...ma fac si eu ca scriu un post, mai tras de par, mai nereusit...etc.Din ce in ce scriu mai prost...sa fie nelinistea cauzata de putina probabilitatae a admiterii la farma umf?De ce dracu nu ma inspira luna preferata?Ciudat...well...cred ca nu mai am simtul trecerii sau al riturilor de trecere marcate cu atata cinste in trecut...acum doar mai am curajul sa ma analizez.

Candva, nu departe, acu vreo 2 ani si cateva luni, in uitatul meu oras de provincie, ma bucuram de multe chestii marunte cum ar fi ziua de marti cand aparea Arborele Lumii, de treceam soseaua si mi l luam.Il asteptam toata saptamana sa apara, si sa l bag la glosar.Imi placea sa merg la cumparaturi la Billa, era o atmosfera aparte la mine in cartier...singurii oameni pe care ii respect si de care nu mi-e dor sunt cei din cartier de la mine, de cei din oras nu mi e dor, doar de oras in sine, de atmosfera sa de inceput de secol al- XIX lea pe carein jumatatea de sud a tari nu prea o regasesti, de vegetatia sa abundenta, de accentul nostru dobrogeano dunarean.


Imi amintesc ca ploua, se albeau blocurile, miroasea dinspre paduri, cartierul meu fiind inconjurat de doua paduri mari, miroasea a iarba si a proaspat...in fine, mi e dor de atmosfera aia.Era cald si umed in mai.Este perioada in care stateam in balconul meu mare plin de plante jucand carti asteptand ploaia.

Pe atunci aveam un bac de dat, ma bcucuram ca aveam sa scap de un liceu cu pretentii false de colegiu inchipuit, si de niste colegi mai mult decat jalnici, ma asteptam sa iau la o facultate...si sa ...sa fac cunostinta cu marele jeg al Bucurestiului vietii mele.


Pe atunci chiar credeam ca la facultate o sa invat multe daca voi fi baiat cuminte care ia din zbor ce spun domnii profesori...si care va invatat o meserie noua cautata frate pe piata...si mai credeam ca voi profesa domeniul asta.Pe vremea aia nu credeam ca odata ajunsa in Bucuresti gaica-mea de care doar ce ma despartisem, se va mai uita la mine.Si uite ca nu a fost asa.Nimic din ce credeam stand in balconul meu de fildes scrutand crestetele copacilor peste care undeva departe spinteca cerul innorat Biserica Ortodoxa a Nasterii Domnului, nou construita intr-o oarecare zona finala a centrului...acolo unde se sfarseste parcul...acolo unde credeam eu ca incepe poluarea si unde mai credeam ca stau oameni fitosi.

Dar am ajuns in Bucuresti si am inghitit fara sa vreau aer poluat la greu si am cunoscut fara sa vreau oameni fitosi de mi-o mai ramane sa mai zic si la morti cand oi trece la cele vesnice.

Pe vremea aia nu credeam ca lumea e atat de mica, ca oamenii sunt atat de previzibili, ca eu voi da la farmacie si poate voi intra, etc.Pe vremea aia uram chimia si nu credeam ca va veni o vreme in care va trebui sa o ingurgitez.5 ani.


Pe vremea aia ma faceau fericit multe si ma nefericeau cam tot atatea.Pe vremea aia credeam multe si ma certam mult.Cu mine si cu universul inconjurator.Lupta la care am renuntat.Intre timp m-au dezamagit mult.Astazi un viitor incert ma asteapta, iar certitudinea lui depinde de cat de mult ma implic eu.Atat.S-au dus departe anii olimpiadelor nationale pe taramuri transilvanene...oai,Doamne ce vremuri...ce timpuri, ce schimbari...s-au dus anii zilelor in care aveam un tipic anume, s-au dus toate.Un oras de asfalt ca un Leviathan le-a inghitit.Cu pofta.

Acum imi traiesc inca visele si sper totusi ca in viata asta sa pot fi si eu ce imi doresc, fie ca sunt profesor de geografie la tara, fie farmacist intr-un oras transilvanean, unde sa uit de spasmele Bucurestiului, fie sa le fac pe amandoua, numai meseria asta ciudata de vor astia de la scoala de comunicare si relatii nu stiu unde sa devin nu.And i say NO!Becase i know what i m saying.De ce nu mi trezeste si umf ul atata incertitudine cata trezeste fcrp snspa?Oare sa fie asa mai a dracu asta de farmacie, sa aibe pile la lume, sa nu se vorbeasca naspa despre ea asa cum se vorbeste la coltul strazii de astalalta?
Sau sa fiu eu nebun?

In fine...imi doresc foarte mult sa iau la aceasta facultate, pentru ca imi va crea un viitor, pe care deocamdata actuala facultate mi-l va crea, dar in viata urmatoare cand voi fi eu un veritabil carribu.

PS-Voi atasa o piesa pe caream ascultat-o in ultimul timp si care trimite direct catre perspectiva mea asupra viitorului.

Aaaaa...si imi mai cer scuze ca nu am mai postat in blogosfera in ultimul timp sperand sa ma intelegeti.

http://www.trilulilu.ro/Vicika/4684221db09227

Si totusi ma framanta chimia, si o concurenta temeinica ce se anunta...si ma mai framanta ideea admiterii.Cam atat a mai ramas din vechile mele idei cand eram un visator de ocazie la un balcon plin cu plante al unui oras de provincie, admirnd turlele aurite din bronz rosiatic ale unei catedrale.

Easter bunny must die!

Ce, mai credeati in iepurasul de Pasti?Iepurasul de Pasti e ultima inventie dezastruoasa a societatii de consum care monopolizeaza si care are ca scop impunerea unei autonomii de registre.
Si nu vi se pare ca iepurasul de Pasti e un registru?De ce imi place Mos Craciun?De ce nu mi-e simpatic Rila-Iepurila?Simplu:nu-mi plac iepurii.(exceptie face doar colegul meu de camera care e iepurele meu de suflet...el are voie sa fure Craciunul, restul nu).
Ceilalti iepuri fac tot posibilul sa fure Craciunul, se iau "la o aroganta" cu Grinchul cel verde(primavara asta se poarta verde asa ca uneori culorile iernii par mai vii ca oricand si primavara...mai ales ca e si criza).
Dar despre criza nu ma simt in stare sa discut eu, ultima reptila californiana formolizata, destul da din gura cu decolteul bine pus in evidenta publicului masculin de varsta a treia Andreea Esca.Si-si ia fata salariul!
Daca ea spune de fiecare 1 decembrie:"Buna seara Romania!Buna seara Bucuresti!PRO TV te saluta", ei bine eu imi imaginez un grup de domnisoare de clasa a opta care intocmai ca femeile de la Apaca ar striga pline de dezinvoltura:"Nu vrem pe Justin, nici pe Guta, vrem pe Easter Bunny sa ne..."(sa ne faca ceva, v-ati prins voi care-i spilu' asta).
Iepurasul de Pasti e nociv, miroase urat si lasa urme...si are iz de Mc Donald's.Si mai e si pervers.La ce va ganditi cand o gagica misto vinde la o tejghea(gen bar de zi...mama ce mi place cum suna pe la tara expresia asta parazita cu bar de zi!)
...si care iti da in mana un iepuras de ciocolata...Doamne ce pervers ar putea sa arate!Un fel de Alina Plugaru reloaded...taverna girl...cu un simbol playboy autohton.

Si mai zici ca de ce unele copile de 13-14 ani fac poze cu teracota in spate cu decolteul la vedere si crepeul fustei mini cat mai spre blitul telefonului Samsung...ca sa prym j ele un komm.
D'aia.Ca se invata de mici sa primeasca cate un iepuras de ciocolata, fir-ar mama lui sa fie!Eu daca as avea o fetita mica i as spune:"Tati, iepurasul nu e pentru tine!Cand vei fi tu mare si vei ajunge dupa preferinta miss, doctorita care vindeca copiii care nu s deloc cuminti sau baleina Barbie vei intelege de ce."
Pentru ca iepuras de Paste primesc doar fetitele care nu vor sa ajunga balerine, ci animatoare...adica mai pe intelesul tau, alea care tati, nu se uita la desene cu Sailor Moon ci asculta atente povestea Seherezadei datatoare din buric...si free lancerita de proza in 1000 si 1 de faze.
Mai tarziu se fac si ele free lancerite de ... prin Spania, Italia sau Cipru, raspunzand prompt unui anunt de genul:

"Firma cu experienta de PR cautam fete cu studii superioare finalizate care au intre:19-20 de ani, cu experienta, stilate, cultivate, 1m 75, 58 de kg 90-60-90 pentru o experienta in tari ca Cipru, Spania, Turcia sau Grecia."(mai bagati voi cateva tari mediteraneene ca eu is in criza de timp).


Iepurasul de Pasti a pervertit intotdeauna si va continua sa o faca fara sa stea prea mult pe ganduri.Iepurasul de Pasti a furat Craciunul intrecandu-l pe Grinch, iepurasul de Pasti este sursa raului in lume, iepurasul de Pasti e plin de euri, Iepurasul de Pasti ingrasa, iepurasul de Pasti leaga si dezleaga...iepurasul de Pasti e sursa crizei financiare...din cauza lui am eu restante si din cauza lui exista carii in lume.

PS:Care sunteti candidate aci pentru miss World, in caz ca va intreaba Miss Frumusete Absoluta sau Miss Univers de anu trecut ce ati face ca sa salvati lumea?Ce ati raspunde?
Va zic eu din prima."Daca ar fi sa fiti miss World, ati salva lumea de carii si l-ati omori pe iepurasul de Pasti."
Na.

Ascult pentru ca tin la oameni

Sunt aici ca sa ascult.Ascult praful cum se asterne pestre zestrea cartilor de demult, ascult vantul cum bate frunza n dunga, ascult barfele strazii, ascult pe cine are o poveste interesanta de spus si mi iese in cale.Imi place sa ascult oamenii, sa aflu ce anume fac ei sa transpara formei concrete a existentei, cum se lasa condusi de val, sau cum se dezlipesc din masa luptand cu atata devotament impotriva sistemului.
Ma uit la ei, si fac si eu ca Picco della Mirandolla, daca se subestimeaza, eu ii laud, daca se preamaresc eu ii ridic...daca el o facea pentru a reda un echilibru naturii umane, eu o fac dintr-un soi de prietenie.
Da, urasc oameni.Si iubesc oamenii.Urasc unii oameni.Iubesc unii oameni.
Ascult stand la masa cu persoane care au ce spune prin povestea lor, nu ca as fi seicul din 1000 si una de nopti avand in fata mea cate o Seherezada care sa imi spuna cate o poveste faina doar doar s-o face ca nu se urca pe esafod.Dar eu nu urc pe esafod pe nimeni.
Ascultand oamenii incep sa am dorinte, si anume ca fiecare om sa ajunga pe calea sa unde isi doreste, fiecare avnd destinul sau...de exemplu imi doresc ca colegul meu(mama ce misto suna cacofonia asta!!!sa mi trag palme) de camera sa ia licenta cu 10, si sa aibe parte de oameni faini, de altfel imi doresc sa ii sacrific in numele zeului soare pe altarul maya pe cei care nu se poarta frumos cu el(si stii ca as face asta oricand cu o deosebita placere)...deci daca vi s-a urat cu viata suparati-l...imi doresc ca Lena sa isi gaseasca un om care sa o merite si sa o aprecieze la adevarata ei valoare.
Cine este Lena?Pai se face ca Lena este o persoana minunata care a suferit mult dar merita o viata buna ca oricare dintre noi, o persoana dinamica si care te face sa te simti bine oricand aflandu-te in compania ei.Evil leidi you have all my consideration.
Mi as dori sa intre Shavy la fcrp, mi as dori sa repar anumite chestii sentimentale din trecut, mi-as dori sa am de munca, mi-as dori sa ma reimpac cu parintii si sa ma duc la ei de Paste si sa nu plec la Maramures asa cum voi face suta la suta...din pacate.
Mi-as dori sa mai stiu ce mai fac rudele mele.
Prea multe dorinte, prea multe nelinisti, tot atatea ofuri.De-asta imi place sa stau si sa ascult.Pur si simplu stau si ascult...pentru ca iubesc unii oameni.Si cand dau impresia ca intentia mea nu a fost inteleasa sau cand se intampla sa se manifeste bariere de comunicare n-aveti idee cat ma poate durea.Pentru ca eu nu ascult pe oricine, nu imi dedic ore iesind cu oameni sau stand pe mess doar de dragul de a o face.Chiar simt asta iar numarul acestui tip de oameni e relativ mic.Cum e si normal.
Facem din nou o recapitulare insilor la care tin:Vovin, porcul meu de Guineea, domnisoara Lena, Juditha, Vera, hm...edy(ne mai gandim)...glumeam...dooh!Aaaa...si doamna Nina Gutea de la Husi.Cam atata.Cu restul sunt sociabil, ne stim, ne salutam...ne ajutam, ne impartasim dar nu tinem.
Afectiunea vine fara un motiv anume.Se intampla sa faci doar distinctia rece intre prietenii apropiati sau indivizi de care chiar ai nevoie in jurul tau si persoane cu care socializezi sau cu care ai diverse relatii de variate naturi destul de des.Ceilalti poarta numele generic de:amici, prieteni, cunostinte si alte alea...vecini even.
PS:Worship your neighbours!Iote vezi, daca nu ma intelegeam bine cu vecina Ramona acu nu mai pupa Alexandros Maramu'...si facea sarbatorile in Bucuresti.Na...ca sa vedeti.
Hai ca ma cheama somnu'.
Ub3x si poop. :))))))))Hai, la Maramures cu mine!

Despre vinovatie...si despre efectul Varanasi

V-ati simtit vreodata vinovati?V-ati simtit vreodata strabatuti de gandul nefiintei si al inotarii intr-un ocean constient in care toate relele lumii sunt spalate?Da?Atunci veti intelege pozitia mea teoretica vis-a-vis de acest titlu.
Despre vinovatie scriu multi oameni cu mai multa sau mai putina sinceritate.Domniile voastre vor decide cat de sincer sau nu am putut scrie acest post...eu zic ca l-am scris cu atata sinceritate, atata cata mi-a mai ramas prin buzunare...cel putin daca demnitate nu mai am, macar sinceritate sa mai fie ramasa putina.
De la un inceput de vreme ma regasesc in povestile altora...ma regasesc cu greu in mine si totusi povestile altora sunt mai interesante, sunt mai pline de ceva anume...nu stiu de ce anume...sau observ ca altii au inceput sa traiasca aspecte ale vietii mele.

Am avut cam mult de invatat de la altii si inca mai am...nu stiu ceilalti cat au de invatat de la mine, sau ce anume am sa le ofer in schimb pentru atentia lor.
Gandul meu zbura acu ceva vreme haotic spre locuri ale copilariei mele, gen Galati...la locuri pe unde faceam ceva nebunii in vremea formarii mele ca adolescent.
Oare acum sunt matur?Sunt oare?

Doamne, frumoase muieri mai sunt pe la Dunarea de Jos...eh, asta e...ne multumim si cu fauna locala...mai mult sau mai putin atragatoare.


Si uite asa se face ca sambata cred ca o sa dispar prin acele locuri unde am prins radacini.Ma simt vinovat fata de locuri care cred ca m-au uitat, ma simt vinovat fata de trecutul meu care nu mi-a reprosat nimic...niciodata, necedand asediului si noianului de nelinisti si socoteli pe care numai inconstientul meu le-a scos la iveala.

Candva cineva cu care nu mai am de-a face(si nici nu mi-as dori sa am) mi a spus ca pe prieteni trebuie sa ii accepti asa cum sunt.
Uneori nu ii accepti fie si pentru cateva secunde ca mai apoi sa te caiesti zile intregi...judecandu te pe tine de ce anume ai reactionat intr-un anumit mod.Analizezi cursiv si vezi ca doar tu ai fost vinovatul.Am prieteni prea buni, sa stiti.
Si cuvintele sunt de prisos in acest sens.
Sa stau sa enumar acuma cate au facut edy si vovin pentru mine ar fi anost pentru ca ar fi mult prea multe...iar eu...eu....again, eu, nu i-am ajutat cu nimic.
Da, dude, ma simt vinovat fata de tine.Vovin nu va citi asta, dar nu asta e important ci faptul ca m-am descarcat si ca ma simt oarecum mai impacat.Imi cer scuze daca am adus in viata lui persoane de ultima speta sau daca l-am jignit cu ceva.

Fata de sor mea...asa ii zic eu...stim doar noi doi...Vera, vesnica mea Vera, iubita mea sora...ma simt vinovat ca mereu am gasit un pretext sa nu ajung la Iasi pt singurul motiv ca urasc orasul.But there s my sister.
Gomenasai...

Mergand pe acest filon al smereniei, iti dai seama ca ai gresit si fata de parinti cu care incerci sa te comporti cat mai distant, ca din pura rautate ai refuzat sa faci sarbatorile alaturi de ei si te duci de nebun in Vama sa tragi nu stiu ce pe nas si sa adormi holbandu te la o mare prea neagra de pacat.

Incerci sa ti gasesti o slujba decenta si nu gasesti.Asta de 4 luni.Incurajator, nu?Dar nu e facultatea de vina, nu e facultatea, nu e facultatea, nu e facultatea, noi astia de ne duxem la ea suntem de vina.

Iti dai seama ca ai luat un 5 frumos la un seminar care nu ti va folosi niciodata, ca ai trei restante mari si faine, si ca la vara pe caldurile de foc vei sta la Bucuresti sa inveti ....paradisul visurilor tale.In minte imi zboara atatea...imagini, locuri, haotic, fara sens, fara tel, fara sa-mi apartina...zboara spre delta din golful sufletului...unde secete au incercat repetat sa i soarba apa...aud piese de black metal pe ritmuri diafane de geampara ca la Tulcea, vad femei care danseaza pe sruguri desculte fluturandu si parul blond, vorbind ruseste si fiind imbracate in negru, in haine sumare, provocatoare si negre.

Vad cai care strabat campia intinsa stranind praful in jur...si eu cu un rucsac in spate asteptand sa vina ploaia.Aud trenul(...se aude trenul, deci vine ploaia)...ma uit la ceas si spun:E 7:00 pm.Tocmai a mai trecut juma de ora din procesul meu de ratare psihologica si profesionala.

Imaginea asta o vad in oglinda de ceva timp...cat de sinestezic se poate descrie in cuvinte...un individ pierdut la intersectarea dintre doua lumi.
Va decide unde ii va fi bine, sau poate nu e capabil, si poate e fericit asa cum ii sade, la rascrucea din cele doua lumi, ca un uyghur confuz care se intreaba...unde-l trage ata mai repede?Spre Europa sau spre Asia sa inconjuratoare?
Azi stiu incotro trebuie sa ma indrept:

1.primul pas:recuperare.
2.next step:incredere
3.last step:lupta continua si pretuire a propriului meu tezaur(in care includ prietenii)

I don t feel anymore like an Uyghur guy.

Rad si stiu cu incredere si cu mare bunavointa ca am mai pierdut o noapte, insa stiu ca va fi fost penultima sau ultima, stiu ca in seara asta am repetat 2 ore la chimie, ca am facut destula treaba prin casa in seara asta, mai mult decat poate fac altii intr-o saptamana, ca nu simt oboseala, ca am ascultat o balada portugheza azi toata ziua, ca peste 1 ora si un sfert ma duc la biserica.Nu sunt Siddharta Gauttama, nu-s Buddha de la Varanasi, nu m-am spalat cu apa din Gange, dar stiu cu siguranta ca azi am avut o revelatie.The show must go on...in a very particular way...caci uneori Varanasi pot fi prietenii, copacul Iluminarii il poate reprezenta camera si pelerinii ce vin la el...pot fi de pretutindeni...caci, o, prietene al meu, pierdut am fost si am fost gasit, plecat am fost si acum voi fi fost intors.


De azi voi fi un altul...pentru un viitor mai luminos...si nu e o reclama de la Orange...E O PROMISIUNE DE CARE AM DE GAND SA MA TIN.