Insomnia-intre negare si acceptare

Insomnia dupa cate am gasit io la 04:00 AM, pe dexonline punct ro, este caracterizata ca fiind o tulburare a mecanismului de reglare a centrului nervos si care se manifesta prin lipsa de somn si reducerea atat a duratei cat si a profunzimii somnului, si care e intalnita auzi colea' in :astenii, boli psihice si nevroze.

Atunci ma declar suferind de o boala psihica incurabila, un nevrozat si un ins care va da mana curand cu delirium tremens, dar pana acolo, mai e cale de ceva ani nedormiti.
Da!Sunt insomniac, si da!!!Eu, cavaleru' tristei moace va anunt ca ma simt bine in aceasta tulburare a mecanismului de reglare a centrului nervos de vreo 2 ani juma incoace.Si o spun cu mandria ce-mi sta in caracter oricui.Da!Sunt insomniac si nu sperii pestii daca o spun, si n-or sa se faca mai putine conserve in Japonia din carne de balena, si n-or sa se scufunde barcile albanezilor in Adriatica in nesatioasa lor dorinta de a ajunge in Italia, si nu strivesc corola de minuni a lumii si nu ucid cu mintea rahaturile pe care le aud din gurile oamenilor...

Stiti, ma deranjeaza o faza...o faza puerila chiar.Aia cand insul/individul/persoana(acuma-l am in imagine pe un prof pe care l-am admirat intotdeauna la facultate, pe dl Macoviciuc, un prof de filosofie, care cand ne preda despre raportarea individului la Dumnezeu din prisma lui Kierkegaard, vorbea despre insul/individul/persoana, avand un impact puternic asupra publicului...nevermind...cei care stiu despre ce e vorba, inteleg)se afla in mod tantric la stadiul de negare.

E ca si chestia aia cand te intrebi daca exista Dumnezeu si tu te declari crestin pana-n maduva oaselor sau cand te declari ateu da te bucuri de spiritul sarbatorilor de Craciun sau a atator rituri vechi, sau cand negi faptul ca esti insomniac(ca si cum insomnia ar fi un fel de necrofilie sau vreun complex Oedip) si tu te postezi pe mess/hi5/feisbuc de la 2 3 in zori, mascand acest lucru prin simboluri busy.

Ca sa evidentiez mai repede treaba, dau un exemplu asa cum v-am obisnuit:

Ca de obice, io(adicalea in my mega autocaephallic awesomeness of grace)vegetam pe mess asteptand sa se coaca bonsaii de pe farmville, fiind incercat de o foame acerba, cand numa ce se iveste una:

-Salut.Ce e cu tine asa de dimineata?
-Bine.N-am timp acum.
-Ok, stiam ca de obicei dormi, insa de vreo saptamana tot te vad pe mess in zori la 4, am adaugat eu de-al dreacu'.(a se mentiona hiatul "ea" )
-Imi verific mailul.Sunt busy, zise biata faptura raspicat.


Altii si mai precauti stau pe invisible, numa numa' nu s-or face de doi lei ca vezi Doamne stau pe messenger/feisbuc noaptea.Ciudat, anyway.De ce te-ai face de ras ca nu poti dormi?De ce ar fi asta un motiv de a-ti turna cenusa in cap?E insomnia un act ratat si nu stiam?

Verificatul mailului poate degenera, din dorinta unei surori fantomatice de a intra pe messenger subit, dand la o parte interlocutorul/interlocutoarea pe motivul "Nu sunt io, e sor mea la laptop", sau "in seara asta nu am o stare prea buna", sau "am intrat sa verific unele chestii", ca si cum doar la 03 00 sau la cel tarziu la 04:00 aceste elemente primordiale ale lumii se pot verifica, fara de care maine ghetarii nu se vor mai topi in asa hal...

Cum v-am zis...acceptarea e primul pas.Mie starile de negare mi se par atrocitati la o anumita varsta, intervale de incultura, colapsuri morale sau copilarii.Ma duc sa fac dreacu (remarcati din nou hiatul "ea") o cafea sa-mi spun de 1000 de ori ca nu sunt insomniac.M a voi simti mai bine.Phew.




Incercati sa fredonati piesa de mai sus.E o interpretare pagana asa, cu influente celtice a unui descantec voodoo inchinat zeitei culturii Yoruba, Yiansa, zeita somnului.El este practicat prin Capul Verde, Caraibe si Louisiana.


Am incercat sa fac yoga pe piesa asta.Voua ce va iese?

Asta ramane intre noi, nu vreau sa afle lumea ca nu de alta, dar nu o sa mai pot scoate capul in lume.Vreti sa mi se crape obrajii?Vreti?Vreti sa rosesc de atata rusine?Da?Da?

Duceti-va si luati-mi Neutrogena, lua-v-ar Sfanta Ana!

Credeam si eu odata...

Odata cu incalzirea vremii, odata cu sosirea lunii mai(in treacat fie spus luna mea preferata)...ma fac si eu ca scriu un post, mai tras de par, mai nereusit...etc.Din ce in ce scriu mai prost...sa fie nelinistea cauzata de putina probabilitatae a admiterii la farma umf?De ce dracu nu ma inspira luna preferata?Ciudat...well...cred ca nu mai am simtul trecerii sau al riturilor de trecere marcate cu atata cinste in trecut...acum doar mai am curajul sa ma analizez.

Candva, nu departe, acu vreo 2 ani si cateva luni, in uitatul meu oras de provincie, ma bucuram de multe chestii marunte cum ar fi ziua de marti cand aparea Arborele Lumii, de treceam soseaua si mi l luam.Il asteptam toata saptamana sa apara, si sa l bag la glosar.Imi placea sa merg la cumparaturi la Billa, era o atmosfera aparte la mine in cartier...singurii oameni pe care ii respect si de care nu mi-e dor sunt cei din cartier de la mine, de cei din oras nu mi e dor, doar de oras in sine, de atmosfera sa de inceput de secol al- XIX lea pe carein jumatatea de sud a tari nu prea o regasesti, de vegetatia sa abundenta, de accentul nostru dobrogeano dunarean.


Imi amintesc ca ploua, se albeau blocurile, miroasea dinspre paduri, cartierul meu fiind inconjurat de doua paduri mari, miroasea a iarba si a proaspat...in fine, mi e dor de atmosfera aia.Era cald si umed in mai.Este perioada in care stateam in balconul meu mare plin de plante jucand carti asteptand ploaia.

Pe atunci aveam un bac de dat, ma bcucuram ca aveam sa scap de un liceu cu pretentii false de colegiu inchipuit, si de niste colegi mai mult decat jalnici, ma asteptam sa iau la o facultate...si sa ...sa fac cunostinta cu marele jeg al Bucurestiului vietii mele.


Pe atunci chiar credeam ca la facultate o sa invat multe daca voi fi baiat cuminte care ia din zbor ce spun domnii profesori...si care va invatat o meserie noua cautata frate pe piata...si mai credeam ca voi profesa domeniul asta.Pe vremea aia nu credeam ca odata ajunsa in Bucuresti gaica-mea de care doar ce ma despartisem, se va mai uita la mine.Si uite ca nu a fost asa.Nimic din ce credeam stand in balconul meu de fildes scrutand crestetele copacilor peste care undeva departe spinteca cerul innorat Biserica Ortodoxa a Nasterii Domnului, nou construita intr-o oarecare zona finala a centrului...acolo unde se sfarseste parcul...acolo unde credeam eu ca incepe poluarea si unde mai credeam ca stau oameni fitosi.

Dar am ajuns in Bucuresti si am inghitit fara sa vreau aer poluat la greu si am cunoscut fara sa vreau oameni fitosi de mi-o mai ramane sa mai zic si la morti cand oi trece la cele vesnice.

Pe vremea aia nu credeam ca lumea e atat de mica, ca oamenii sunt atat de previzibili, ca eu voi da la farmacie si poate voi intra, etc.Pe vremea aia uram chimia si nu credeam ca va veni o vreme in care va trebui sa o ingurgitez.5 ani.


Pe vremea aia ma faceau fericit multe si ma nefericeau cam tot atatea.Pe vremea aia credeam multe si ma certam mult.Cu mine si cu universul inconjurator.Lupta la care am renuntat.Intre timp m-au dezamagit mult.Astazi un viitor incert ma asteapta, iar certitudinea lui depinde de cat de mult ma implic eu.Atat.S-au dus departe anii olimpiadelor nationale pe taramuri transilvanene...oai,Doamne ce vremuri...ce timpuri, ce schimbari...s-au dus anii zilelor in care aveam un tipic anume, s-au dus toate.Un oras de asfalt ca un Leviathan le-a inghitit.Cu pofta.

Acum imi traiesc inca visele si sper totusi ca in viata asta sa pot fi si eu ce imi doresc, fie ca sunt profesor de geografie la tara, fie farmacist intr-un oras transilvanean, unde sa uit de spasmele Bucurestiului, fie sa le fac pe amandoua, numai meseria asta ciudata de vor astia de la scoala de comunicare si relatii nu stiu unde sa devin nu.And i say NO!Becase i know what i m saying.De ce nu mi trezeste si umf ul atata incertitudine cata trezeste fcrp snspa?Oare sa fie asa mai a dracu asta de farmacie, sa aibe pile la lume, sa nu se vorbeasca naspa despre ea asa cum se vorbeste la coltul strazii de astalalta?
Sau sa fiu eu nebun?

In fine...imi doresc foarte mult sa iau la aceasta facultate, pentru ca imi va crea un viitor, pe care deocamdata actuala facultate mi-l va crea, dar in viata urmatoare cand voi fi eu un veritabil carribu.

PS-Voi atasa o piesa pe caream ascultat-o in ultimul timp si care trimite direct catre perspectiva mea asupra viitorului.

Aaaaa...si imi mai cer scuze ca nu am mai postat in blogosfera in ultimul timp sperand sa ma intelegeti.

http://www.trilulilu.ro/Vicika/4684221db09227

Si totusi ma framanta chimia, si o concurenta temeinica ce se anunta...si ma mai framanta ideea admiterii.Cam atat a mai ramas din vechile mele idei cand eram un visator de ocazie la un balcon plin cu plante al unui oras de provincie, admirnd turlele aurite din bronz rosiatic ale unei catedrale.