Si eu te iubesc!!

Azi a fost o zi fericita pentru mine...m-am intalnit cu persoana mea draga la care tin mai mult ca la viata mea si poate ca o parte din sensul vietii mele il reprezinta insasi ea...pentru ca prin ea traiesc.Si daca am invatat ceva in viata asta mare si ipocrita, am invatat sa ma bucur de orice...poate de aia il si iubesc pe Dumnezeu asa de mult.

Dar azi am invatat ceva deosebit de ciudat....si anume...ca atunci cand sperai ca iubirea e pierduta, ea se ntoarce in mii de forme, care sunt sincere...ca de fapt cand o vezi plangand iti dai seama ca rabdarea e siguranta de care are atata nevoie, ca atunci cand o vrei ...ea stie deja.

Ca putem sta imbratisati mult timp, fara sa ne pese...de lumea care se invarte in jurul nostru....ca periferia sociala in care traim tinde vertiginos spre simbolistica centrului.

Well, sunt fericit azi ca stiu ca ea mi-a zis ca ma iubeste, ca stiu asta...ca mi-a lipsit si ca in noptile mele de betie cand cadeam rupt, cineva se gandea la mine....cuiva ii pasa, acel cuiva care n-a avut parte de iubire mult timp.

Nu stiu daca intelegi cat mult tin la tine...daca viata intreaga ar fi asa de monotona incat sa dea sens altor vieti...daca nu am mai fuma tigara aia trista si am incerca sa facem alte chestii...ca atunci cand stam despartiti...si poate vara a fost un test.

Imi cer scuze fata de voi, cititorii mei daca domniile voastre considera oportun ca textul asta e kitschos sau se abate de la regula posturilor de pana acum...dar fiecare om sub asediul emotiilor si al fericirii, se bucura de darul minunat pe care il face erosul asta....si cauta sa dea si altora.

Da, stiu azi ca ma simt bine...poate nu gasesc cuvinte dar stiu ca lumea noastra nu e pierduta, ca merita sa beau si sa mai cad in sant de 1000 de ori...sa ma ridic plin de noroi , sa mi dai o palma asa cum mereu vrei sa faci...si sa stam impreuna, sa devenim impreuna ceea ce suntem deja...copia fidela a idealului nemeritat.

Mai exista ideal azi?Mai exista cred unii.Stiu ca atunci cand vei citi postul te vei bucura...stiu ca te vei gandi ceva timp la asta si stiu ca iti convine ca exist...si exist, iata-ma-s...si mai spuneai ca toamna nu e buna pentru treburi de-astea...ei, cine stie?

Oricum, iti raspund desi ai simtit perfect ca am facut-o de multe ori, cu precadere azi...mai mult decat tot intervalul de timp de cand ne cunoastem...Da, si eu te iubesc...sa nu te mai indoiesti niciodata de asta.

Pe voi, cei care cititi, nu pot decat sa va respect si sa imi cer scuze daca dvs consderati acest text vulgar sau inoportun, dar MA REPREZINTA, pentru ca azi am fost dupa multe zile fericit...ca de fapt stiu ca merita sa dai ca sa primesti.

Le debut de l aventure canadienne.

Chaque fois nous promettons ne faire pas des sottisses, nous nous rendons compte qu il est impossible...je dis ca, ayant une belle experience anterieure en ce qui concerne le hazard.Depuis mon enfance j ai reve vivre et decouvrir autres parts de ce monde.

Il s agissait toujours d un autre monde tres diverse et aussi magnifique...peut etre qu il soit necessaire de justifier les choses qui me rendent heureux...je ne sais pas pour quelle raison.

Mon aventure canadienne a commence lorsque j ai decouvert les paysages canadiens, avec ses forets sans fin, avec un odeur fraiche et bien conture, c est a dire que l image de cette pays a commence dans ma memoire comme une chasse...ou le gibier se cache toujours dans le fond des rideaux du passe.

J ai choisi vivre dans celle contree speciale, vu que j aime la langue francaise, et le Quebec m a fascine depuis long temps, mais la vraie raison et le fait que je suis attire involontairement vers les cultures du nord...le nord a ne toujours des espoirs dans mon ame, et il a tue jadis l horizont du future, mais aujourd hui je suis en train de preparer mon aventure.

Bien que je ne sois pas seul dans un monde que je n ai eu pas connu....mais, reussirais-je?Il faudrait penser mieux aux choses qui sont laisees devant...les souvenirs qui attendent...mais trouverais-je la paix et la joie de vivre?Nous ne savons pas...mais il doit etre applique sur tes projets d avenir afin qu on reussisse les finir.

Je mets ma confiance en Dieu...Qu y tu pense!!

La contree que j attends.

Lorsqu on parle des mondes imaginaires, on parle biensur des modalites diverses afin d envisager une epoque ou peut etre une maniere d etre.Lorsqu on parle des aventures, de l odeur incontestable de l audacite, on exprime nos echeques et nos regrets.Les jeunes sont habitues de prouver l effroi de l aventure sourtout lorsqu il y a une raison a faire.

Mais pourquoi faire?Bien, a mon avis, l aventure que j ai recherche depuis j avais dix annees, est l aventure de ma jeunesse, dissons qu il est mon aventure...qui a attend assez pour demarrer.

Rever au Canada, est tres similaire avec rever au autre monde, loin, mais assez illusoire pour amener l atmosphere d antan.

J espere que cette nouvelle decouverte serra plus ouverte vers mes pensees, en satisfant les aspirations et les inquietudes, que l esprit jeune amene...que la nuit des espoirs tue...des chagrins et des ideels...des ames qui sont nees pour qu ils soient mortes.

Parfois, je pense au nouvelles villes cachees dans l obscurite des forets sans fin...au bord des lacs quebequoises, mais je peut saisir toujours que chacun a son lieu dans ce monde...

Il n importe pas comme foule serra l emotion de croire ou de haiser de croire que ta place se trouve dans autre part de ce monde.

Je suis fier, parce qu il est mon reve accompli, c est ma destination que j ai attende depuis long temps...le Canada est ouverte pour moi.

Et maintenant, je souhaiterais, exprimer le fait que je suis desole pour avoir commencer d ecrire en francais, mais je trouve la maniere unique d exprimer mes sentiment sur le monde canadien.

Je vous promets de maintenir au courrant avec les nouveautes qui ont lieu dans le Quebec, vu que j ai etabli des liaissances, avec des gens qui y habitent, etant dans le meme temps un projet de l avenir.

Je voudrais vous remercier pour l attention avec laquelle vous avez lit ce texte, esperant que j apporterai plusieurs articles sur la vie contemporaine dans celle parte du monde.

Midgard

V-ati intrebat vreodata spre ce tind toate relele lumii?V-ati facut cruce candva cu stanga cand ati vazut potrivnica soarta cum cade in fata voastra si va cere 10 bani de arama?

Ei bine, daca ati suit Golgota si apoi ati sarit in abis,daca dragostea si prietenia blestemata au facut tabara comuna impotriva ostilitatii, atunci stiti ce vreau sa zic.

Este un loc in lumea asta maare, un loc numit Midgard, taramul care se afla intre Infern si Paradis, o lume pestrita, mijlocie, unde sperantele si visele capata forma ca mai apoi sa moara in anonimat...sa creada ca ultimele lucruri au fost uitate.

Corbul cel negru de mult a asteptat botul de cas pe care o vulpe prea beata i l-a luat laudandu i penele suverane...cand plictisit de viata descoperi cat ai si cat ai pierdut.

Daca ai pierdut o iubita, vei avea alta...daca ai pierdut o lume, vei construi alta in zori cu caramizi pe care doar tu le vei pune.Daca ai suferit, imbata te, desfraneaza te si nu te gandi la ce ar fi putut fi dar nu a devenit sa fie.

Daca ai plecat dimineata de acasa, sa te gandesti ca drumul poate fi foarte scurt, chiar daca te vei intoarce maine, pe aceeasi ulicioara noroioasa.

Midgard...hm, bucolicul amalgam de nazuinte spre care cu totii tindem si spre care ne indreptam vrand sa prindem viata...sau o avem deja?Speri sa devii intr un alt ev cat mai departat un quark plin de curaj care va pune umarul la faurirea noului Midgard?

Incepi azi, continua peste doua minute dupa ce vei fi inchis ochii si dupa ce ai vazut cate sunt demne sa le iei in seama, cate sunt bune, cate oneste, cate fatarnice si alunecoase!!Priveste omule, la ce devii, la ce ai sperat sa faci...cat ai reusit sa darami sau cat ai convins cu limba ta meticuloasa...priveste si zi-mi ca ma insel!Vezi Midgardul?Te asteapta, batran Adam...Vino si uita te in oglinda...esti in sevraj in sicriul lumii pe care ai supus-o repede ca o natura sa te injunghie cu dreptate si avant maestru.

Luntrea de imprumut...

Habar nu am de ce muzica are o putere asa de mare asupra oamenilor...de ce are acest halo de curtezana neplatita la timp.
Habar nu am de ce trebuie sa ma supun regulilor ei...de fiecare data...cand vine in viata mea.
Habar nu am de ce ar trebui sa sper ca o pot cunoaste...cand mereu dimineata imi lasa aroma aceea de tutun imbibat in bere.
Gandurile ce trec peste nazuintele golfurilor sufletului sunt putine...well, putine pentru ca atat sunt adevarate...atatea putem cunoaste...din suflet vin tot atatea.
Nu ti s-a intamplat si tie?Sa strigi cu voce de negru sfumatto catre golful ala de doi lei...unde stau inecate refularile noastre...mirosind in aer parfumul de caramida incinsa.
Cimentul ramane sa vindece dar de cele mai multe ori trebuie sa stii ca ramane tot balastru caci sufletul mai are pana sa devina ciment.Sa te uiti peste golful sufletelor si ai sa vezi cata lume ve cunoaste...sa le faci cu man caci ei te vor vedea dar nu iti vor vorbi...sa iti dai jos doliul pe care il porti si sa te imbraci in gri.
Sufletele din golf au in stapanire luntrea aia care te-a adus pe aceatsa lume...ca atunci cand asculti psalmii pagani ai vechii Germanii...ca de exemplu Mirdin Half.Muzica transpune prin aerul ei de curtezana senzatia mortii si o face atat de dulce ca atunci cand dupa ce faci sex cu femeia iubita constientizezi ca oricand sufletul tau e al ei si numai daca ea vrea ti- poate da inapoi.Asculti urletele unor lupi rapanosi care au boturile sfasiate din cauza prea multului mercantilism...caci salbaticia e prozaica.
Sa vrei sa treci...ai nevoie de luntre unde un Charon obosit va veni la tine si iti va cere o linie.Sa tragi putin, atat cat ai bani...si pe urma te va urca la el in luntre...prea scumpa pentru gusturile noastre subrede ca sindrila caselor din campia Baraganului...
Sa nu ti fie frica de apa...pentru ca vei ajunge pe celalalt mal...unde vei descoperi ca nu ai pierdut un paradis dar ca ti s-a dat un mar oprit...un Jommurgand va veni sa te ademeneasca.
Vei da banii...mizerabilii de bani, nenorocitii bani, banii cei infami si scarbosi sa imprumuti luntrea...caci Charon ti-o va da...sa treci peste golful sufletelor pe malul celalalt unde vei fi doar tu cu tine intr o noua lume, suflet izgonit de acasa!Inoata.Inoata! Treci peste apa vietii!

Hartia

Ma uit azi pe fereastra de la terasa si vad orasul, la fel de gri, la fel de scufundat in povestea lui de demult, in care palesc caractere si ambitii...fumez tigara impreuna cu colegul meu de apartament...altul isi termina sticla lui de bere.Nimic perfect in lume, si totusi nimic important mai presus de legea morala a mantuirii.
Discutam despre cum o sa plecam noi in Canada, peste niste luni si ceva, cum o sa vedem noi lumea cea noua si primitoare a celor de peste ocean, si cum o sa ne gasim noi chirie acolo...si cum o sa facem bani si o sa ne intaorcem cu multe chestii pretioase ca Invincibila Armada din Tarile de Jos.
Joan Baez suna lin undeva prin bucatarie dar ma enerveaza totusi hippioata din Hawaii, nu stiu de ce...as prefera Def Leppard in loc sa ascult chestia aia desi ma fascinase odata.
O hartie sta marturie in fata noastra pe care asternem ce vrem sa facem, ce nazuim si ce ni se refuza...multe vise, multe pentru 20-23 de ani, cand altii poate se multumesc sa termine o facultate.
Iau hartia aia incredintat fiind ca reprezinta legamantul meu cu lumea cea promisa, si scriu ca nu imi voi lasa la greu prietenii.Oscilez...si imi dau seama cat de meschin pare si totusi zdrobitor de convingator in roadele acestei lumi.
Canada...well, aceeasi lume pentru toti, nefaurita nici de vreunul din zei, nici de vreunul din oameni, cae dupa masura se construieste si dupa vremelnica masura...se ruineaza.
Am multe de facut, dar totusi prefer sa scriu despre ceea ce o sa fac, sa nu uit.Ca memoria prin scurgerile sale nu iarta nici credinte , nici elanuri vitaliste, nici idealuri.
Crezul meu de corb pribeag, de cal neinseuat imi dicteaza sa alerg asa cum am vazut de mic campiile intinse ale Baraganului si sa aspir la lumea magnifica a cerului...unde lopeti de praf se pravalesc din neguri de istorie stilizata...si cadavre ciopartite urla stingher in noaptea mortii unor orgolii.
Daca ar fi sa mai aleg o data as alege sa fiu nascuttot in mijlocul stepei si al nemarginimii, al unei saracii pline de isprava cunoscuta.Hartia cheama la regret si invita la iubirea prezenta pe care poate o voi parasi...in mijlocul tineretii mele.
Uitarea vine dintr un colt de calendar brodat cu miros de tutun, si frecat intre degete pline de jeg cleios.Hartia nu va uita, pentru ca ea va striga mereu ca sarmana Didona Ex ossibus ultor catre narcoticul Enea care va visa mereu spre tarmurile promise ale Troiei.
Daca vrei sa te dezlipesti de lumea asta sa o faci mereu, cititorule al meu...nu o face acum.Du te, si misca ti fundul catre fereastra si spune mi ce vezi!?Ce vezi o, Adame?Vezi cladiri si vise...si poate mai oameni izgoni pe lumea asta din bete de fag...vezi cariera?Vezi familie?Vezi moarte?Zi mi ce vezi si spune mi, pentru ca lumea asta are al sau destin la care numai noi putem complota pentru a iesi din anonimatul unui neam de chef...
Caci hartia mea merge la chef in seara asta, hartia danseaza in casa mea.

SI O LUME DANSEAZA CU TANARA MEA HARTIE IN SEARA ASTA.

Scrisoare catre...

Trimit o scrisoare catre nicaieri.Da, trimit o scrisoare catre timp si cu banii care or sa imi mai ramana in buzunar dupa ce lipesc cu saliva calda si aburinda bine, bine timbrul, voi mai cumpara si un pix de 1500 de lei.
Trimit un mesaj catre un om sa i zicem, daca nu il putem numi un simplu atavic menestrel...care a uitat sa mai cante.Dar ce ma fac daca timpul nu imi primeste scrisoare?Daca destinatarul o fi in agonia sterila a viselor de vara...sau in spasmele dulci ale iubirii in putrefactie.
Se pare ca nenorocitul asta de destinatar sta de mult timp asa...in agonie, masurandu si singur vorba si cugetul.Prea puternic sa fie stramutata a sa minte, prea slab sa creada in speranta.
Si la urma urmei, de unde atata suferinta, omenire spoita?Pentru ce sa termini bacsisul din buzunar cand stii ca poti lua o paine uscata cu restul care iti mai ramane?Stiu raspunsul, de fapt il stim cu toti.Pentru ca esti perfida...si pentru ca vrei sa mori.
Vreau sa te inchini acum iubirii, sa juri credinta stramba si sa te asezi frumos la coltul tau de rugaciune unde o odalisca sta pe post de sfanta.Cand vei primi scrisoarea mea sa stii ca am scris o in noptile alea cand nu dormeam, cand framantat fiind de ganduri am descoperit durerea, si nu e durere mai siropoasa decat aia pe care ti o afce cu bisturiul timpul invadat de eros henologic.
Doresti sa te manifesti, sa te intinzi pe pat si sa ti o tragi pana zici ajunge...sa mai bei cate o cafea din cand in cand desi mereu ti am zis ca nu beau...sa-i simti aroma si pe urma sa urli de placerea macabra a sentimentelor.
Da, si tu, cucoana aia de te uiti fix la mine, sa stii ca nu sunt un ratat oarecare ce chinuit de otrava launtrica a venelor, iti inmaneaza banii sa cumpere un plic pentru o scrisoare.Sunt un ratat care a cunoscut cu maiestrie desfraul si gloria si noroiul lumii.
Imbecilo, sa iei acum de la mine banii si nu te uita la mne ca am ochii rosii, ca am parul unsuros si dintii innegriti...soarta a facut asa.
M-am saturat sa ma mai gandesc la tine, sa ma gandesc la noi.A fost, a trecut, se va reintoarce.Si apoi, nu am pierdut timp?Nu ai gresit alegandu mi destinul?Da, trimit o scrisoare catre tine , omenire spucata ce crezi in implinire prin dragoste, vei ajunge de vanzare caci asta esti, omenire de doua parale!

Si dupa ce voi fi expediat mirabila hartie de rahat, ma voi duce sa imi inec amarul cel gri.


Miroase a negru s sunt fericit caci lumea noastra sarbatoreste azi, ca o iubire s-a terminat, ca pot trai din nou, ca pot umbla beat de fericire, ca iubesc...iar.