Atacul uratilor.

Am o problema cu indivizii urati.Mai ales cu femeile urate.Si sa va zic si de ce.
Ma simt dator sa imi expun aceasta doleanta, pentru ca, fiindca si deoarece in repetate randuri fanii mei (deci va rog frumos, aplauze) "m-au cerut pe scena".Si la cerera Domniilor Lor, am revenit.Cu subiecte de mahala, evident, si cu 486 de grame de seminte in buzunarul stang de la blugii taiati.

Astazi voi lua niste cacat si voi arunca in aceste persoane cu care esteticul nu a fost prea generos.Voi sanctiona o anumita categorie, anume...segmentul de indivizi urati-victima.
I mean...nu e o fericire sa te nasti naspa ca infatisare sau sa traiesti cu ideea ca nu esti Heidi Klum sau Orlando Bloom, insa dincolo de aceste frustrari, s-a inradacinat in mentalul colectiv ideea conform careia un naspet sau o naspeta tre' sa "nu se simta marcat" de...
Frate, nu e un handicap, sa te simti stigmatizat!E doar un neajuns provocat si premeditat de Mother Nature.Darwin ne vorbea cum doua secole despre selectia naturala.Na, de aia avem persoane urate printre noi.Sau cum s-ar exprima ginecologul ori sexologul de grup: spermatozoidul prea obosit infipt in ovulul isteric.Partea destul de trista este atunci cand majoritatea persoanelor urate renunta sa stea in scorbura lor sau ma rog, in perimetrul lor si sa... sa ii sufoce pe altii.
Nu, nu ma refer la oamenii urati care se integreaza in doverse cercuri etc...din nevoia fara doar si poate naturala de a socializa.Nu, nici pe departe.

Este vorba despre acele persoane deosebit de stresante/enervante/nedorite care pur si simplu se baga in diverse cercuri, participa abuziv la nenumarate evenimente si partyuri fara precedent, sau pur si simplu simt nevoia sa iasa cu tot inadinsul in evidenta.

Nu ma consider Fat Frumos din lacrima, dar nici un naspet.Si sa va spun si de ce:chiar daca as arata naspa, stiu sa ma-mbrac, ceea ce in ziua de azi e cam greu.Nu, si se intampla sa nu fiu modest la faze de-astea.Deh, efectul de criza.Ma imbrac foarte fain si sunt mandru de asta.V-am mai spus si in posturile anterioare ca sufar de narcisism si mandrie.
Insa nu simt nevoia de a ma face auzit ori de a participa la tot felul de evenimente numai sa auda lumea de mine si sa fiu vazut.Nu asa se creeaza notorietatea.In plus nu sunt genul de persoana sociabila.Cu mine se socializeaza greu ori direct.Si se iese aproape dezirabil de foarte greu in oras.
D'apai sa ma bag in cercuri vicioase sau anonime numai si numai sa...sa..sa..cica sa ma fac vazut.

Na, la fel ca subspeciile urbane Maria la del barrio si minunatele fiinte cu dichis, uratii isterici/maniaci/cazuti de pe Marte...nu au probleme la capitolul parere buna despre sine.In primul rand toate cele trei specii non-dezirabile stau prost la c apitolul acceptare.Niciunul din ei nu-si accepta propria conditie.

Aici, in cazul slutilor, discutam si de aceasta ma pot eu pronunta...idee ocrotitoare, acest tabu al lumii urbane precum ca "Chiar daca e urat, e si el om si sufletul conteaza mult mai mult decat latura estetica".
Ete na...si pentru asta eu tre sa suport urmatoarele?Dupa cum am insirat mai jos:

-cand ies dupa sute de ani din pestera in care imi duc zilele, intr-un club care-mi e pe plac sa dau de o puzderie de muieri hidoase ca aspect care vor sa se bage in seama?

-cand vreau sa fac o poza cu amicii mei, sa descopar ca in spate se stramba nu stiu ce retard sau nu stiu ce duduie?

-sa fiu nevoit sa cedez locul in autobuz unor naspete care comenteaza aprins ca vai, cate si mai cate are lumea cu ele, care "nu au facut rau nimanui".Honey, i give a shit about the fact u re paria.

-sa dau de tot felul de chestii odioase care coordoneaza evenimente si care se vor inima petrecerilor?

-sa infrunt tot felul de minuni urate care tind cu orice scop sa iasa deasupra celor normali sau care macar estetic au mai mult decat ele?


Nota Bene:aceasta categorie de persoane slute/urate...nu au sentimentul penibilului si de obicei nu recurg la remedii cosmetice ori vestimentare pentru a cpontrabalansa aceasta cum sa zic eu ..."lack of beauty".
Nu.Ei cred ca sunt cul asa cum sunt si de obicei nu-si ascund chestiile care provoaca repulsia.De obicei stau prost la capitolul vestimentatie si de la caz la caz igiena.

Na, daca esti femeie, esti scunda, esti nefututa de nu mai stiu cand sau ai 20j de ani si te destuiesti, esti inca sigilata si te suporti, detii sanii cat doi pepeni verzi, si daca te mulgi poti produce mai mult decat La Dorna, ai curu de faci Marele Zid de-nconjori si China si Nepalul cu el, ai celulita de doua palme, si te ciugulesc ratele de cur...atunci na...incearca sa porti un sutien, sa nu te bagi la belly dance-uri, la decolteuri care-ti salta tatele care pot fi confundate cu niste sunci...uneori pline de negi sau pur si simplu scarboase, diforme cu alte cuvinte.
Daca ai cosuri si nu el tratezi, incearca sa nu-ti lasi parul pe spate astfel incat cei din jur sa-ti intuiasca grosimea puroiului din acestea.Daca n-ai bani de Vichy sau Clearsil, dunno..spala-te.Apa, sapun...una, alta.
La fel, daca ai paru mizerabil, unsuros, foloseste sampoane anti sebum si spala-te mai des.It helps.Really.
Daca te stii paroasa, epileaza-ti dracu mustata si paru de la subrat si de pe picioare, eventual si cel pubian.:D
Folosirea sapunului si deodoronatului uneori te departeaza de haznaua in care risti sa te arunci singurica.Nu te intreba de ce fug oamenii din jur la 2 fractiuni de secunda inainte de a da cu ochii de tine.It's because of the smell.

Nu odata am dat prin cluburi de necunoscute de-astea urate care se bagau in seama ori dansau lasciv in bratele unora carora le faceau sila...ori dand sa se bage-n seama cu oricare.
Na, niste naspete de-astea umplu barurile degeaba.Cu ce-s eu dator sa dau de o de-asta intr-o vineri seara cand eu vreau sa agat o bunaciune sau daca se poate o femeie normala?
Da cu ce-s eu de vina?
M?

De altfel nu odata am avut ocazia de a fi coordonat ori de a da pe la evenimente de fatuci de-astea de-ti venea sa o iei la fuga.Pai, fratilor, inteleg ca persoanele urate au aceasta frustrare de bagare in seama...dar linistea mea se termina acolo unde cineva mi-o strica.Iar persoanele de genul asta incep sa se faca simtite cu prima ocazie.Cu primul branci sau prima piedica pusa picioarelor.

Mai nou si stewardesele au inceput sa fie naspete...anyway.Fuck you all.


La fel, daca esti tip, ai 24 de ani si esti cumva virgin, ai aceleasi probleme cu cosurile puroioase, mirosi urat si nu te speli regulat la subrat si in zonele intime, ai capu cat juma din torace, te imbraci oribil si cauti atentie, vii cu pretexte libidinoase la gagicile bune sau femeile normale care se spala, ai urechile de elefant african, cauti sa impresionezi cu cat ai dat tu pe utlimii adidasi, cu ultimele jocuri de biliard sau cu expresia "Baga-mi-as pula", atunci ai putea sa ncepi cu credinta sa te duci dracului.:D
De altfel sa stii ca nu esti mai putin barbat daca acorzi atentieb aspectului vestimentar si pretextele de genul "Da, ce-s femeie sa fac asta?" sau "Tre' sa ai bani ca sa te imbraci la moda"...daca prin "la moda" intelegi si cu bun gust sau frumos...atunci si tu te poti duce spre origini.

Aceste entitati sunt paralele cu tot ceea ce nseama estetic, bun gust sau bun simt.De aceea ar trebui cateodata trezite la realitate si ignorate.Ignoranta doare intotdeauna si marginalizarea.
Iar eu, o persoana lipsita de sentimente si de tot felul de misericordii imi mai bag pula o data in persoanele urate doritoare de bagari in seama si faima.

Si totusi, dedicatie pentru persoanele de sex feminin din categoria descrisa in randurile de mai sus, insa sper sa nu ia in serios:

Reinventand mandala.

Despre mandala si proprietatile sale au batut moneda atata vreme exegetii taoisti cat si calugarii budhisti Mahayana, insa Jung a facut-o accesibila lumii occidentale, dandu-i o serie de semnificatii care de care mai nebanuite, asociindu-le cu elemente ce strapung inconstientul.Cand vine vorba de inconstient colectiv, oamenii au tendinta de a ignora imaginea sacra a mandalei.
Mandala de fapt este o reprezentare detaliata, fidela, a Universului.Universul este totusi un agregat de mandale, fiecare dintre ele reprezentand o stare de spirit.
Mandala se afla in Centrul lumii, despre care au scris atat de mult scolasticii, centrul lumii in care se afla primitivul, casa lui situandu-se in centrul lumii, si dincolo de asta, intreaga sa comunitate, aflandu-se in centrul LUMII, dar despre simbolistica centrului gasiti si voi pe la Eliade si Levi-Strauss.Nu stau acuma sa fac teoria chibritului vizavi de importanta centrului.
Na, in momentele de maxim succes sau de maxima tristete, da voi insiva, stimabililor , va aflati in centrul lumii, intrucat nimeni nu a mai obtinut un asemenea succes rpecum voi si nimeni nu va fi suferit pe atat de mult.
Cine ar mai fi ca noi?Atunci de fapt ne dam seama ca reprezentam o mandala energetica.
Daca prin reductie, am ajunge sa consideram ca noi insine reprezentam o mandala infinita, atunci am fi mai castigati.
Am fi constienti practic de potentialul energetic pe care il avem, si conexiune in vivo pe care o detinem cu Marea Energie.
Shri Mataji Nirmala Devi, femeia care a ajutat la realizarea Sinelui Omenirii prin metoda proprie yogina, numita si Sahaja Yoga, spunea ca "ni se dau cai, si noi alegem drumuri".Dar drumurile nu duc in centru.
Usor truista afirmatia, ea vadeste cele mai nepatrunse intelesuri ale conceptului de mandala.Mandala, imaginea cereasca a lumii fizice, in care ne ducem zilele, este un izvor de cai.
O cale intotdeauna, manifesta o intretaiere de virturi si un scop care va duce catre realizarea unui punct anume, unui moment al vietii pe care o avem de dezvoltat.Calea are un caracter revelator, si de aceea multi oameni se afla chiar toata viata in cautarea Caii, intrucat nu toti ajung sa o vada, si sa invete sa mearga pe ea.
Drumul este de fapt acela pe care mergem in mod inconstient, fara sa stim exact unde duce, fiind plin de neprevazut, ca de altfel toate drumurile facute de omenire.
Pe drum nu stim niciodata cand este ok sa ne oprim sau cand este cu credinta sa meditam in mijlocul unei intersectii.
Atunci cand drumurile noastre nu mai au cai de intoarcere, ele ajung sa se intretaie cu drumurile altora...si atunci ne este dat sa cream conexiuni intre propria mandala si cea a celorlalti.
Grupurile de oameni reprezinta la randul lor mandale complexe, care definesc sfera socialului.
Lumea este o mandala care se regenereaza, indiferent de secolul in care ea se desfasoara, sau de coordonatele geografice, ori latitudinele la care ea poate fi depistata.
Ce culoare ar putea avea mandala acestei lumi?A lumii de astazi, a lumii acestei secunde?Lumea fara virturi, sau fetisuri, aceea demitizata, lumea vazuta ca o mandala-mama a mandalelor mici.
Ar fi o tema de gandire aceea a stabilirii culorilor mandalei-mari.O lume ce tinde spre unitate, si totusi in multe colturi dezbinata, poate fi considerata o mandala a timpurilor primordiale?
Cate cai ne ofera mandala-mama a acestei lumi?Cate drumuri oare i-am asociat?
Cand Dumnezeu ne ofera cale, si noi alegem drum, ce e mai drept sa facem?Sa ne urmam instinctul sau sa mergem mai departe si sa ne aflam intr-un periplu infinit in cautarea sortii?A implinirii?
E mandala arhetipul implinirii?(postul asta nu s-a vrut o spoiala new-ageista, insa s-a vrut o linise rosie trasa cu carioca rosie sub numele de "mandala", cu cat zi de zi, mi se pare ca lumea tinde sa fie UNA si aceeasi, o mandala a inceputurilor, o fiica plecata de-acasa, ratacita pe campuri straine de ceea ce cunostea, si care se intoarce fie vinovata catre originile sale.)
Cred ca lumea asta este o mandala.Si inca una vinovata, care se intoarce in forme vii si sunete vechi catre obarsia primelor sale zile.

Ceasuri moi asezonate cu mere rase(si scortisoara)

Pentru ca inca este iarna afara, contrar oricaror asteptari, va voi pregati un desert de va veti linge pe degete, dupa o reteta straveche, specific iernii.
Avem nevoie de trei ingrediente esentiale.In primul rand ne trebuiesc cateva kilograme de mere rosii, verzi si rosu cu verde murdar sau purpuriu cu mustar, ordinea nu conteaza.Le puteti fura de prin sere, le puteti cumpara, le puteti obtine de la batranele cu inima deschisa care dau "de imparteala" prin cimitire.
Dupa aceea avem nevoie de ceasuri:ceasuri cu cuc(in acest caz vom scoate pasarea, o vom jumuli si o vom frige, servind-o ulterior ca garnitura, ceasuri-pendul imbibate de mucigai, ceasuri elvetiene umplute cu lapte de la vacile alpine, ceasuri exacte, ceasuri indelungate pe care le vom prinde din zbor, ceasul Iepurelui de Martie, ceasul din urma, nu conteaza ce fel de ceasuri.Materia prima insa conteaza.Le vom topi pe toate, si le vom lasa sa fiarba la bain-marie.Reteta ne-o ofera Dali.Mai gustoase ca ceasurile sale moi, nici ca vom putea servi vreodata.
Scortisoara in schimb e mult mai greu de gasit, intrucat este un condiment pretios, extras din copacul vietii.Cate dintre Domniile Voastre ar fi dispuse sa se incumete sa taie din scorta copacului-vietii?
Ati fi in stare sa luati briceagul si sa taiati din copacul propriei dumneavoastra vieti?Ar fi cu putinta?Nu v-ar durea sufletul?
Pentru a pregati aceasta reteta, este nevoie de multa rabdare, eficienta si cainta.Putem oare sa radem merele kaki, purpurii, verzi, necoapte, de un rosu strident, viermanoase, fara sa ne dam degetele pe razatoare?Si daca am putea face acest mirabil act, ce anume ne-am aminti in fractiunea de secunda in care carnea ar fi sfredelita pe razatoare si sangele ar incepe sa curga, nu in cantitati mari, ci in de ajuns de mult incat sa simtim durerea si sa o percep in sfera constientului.
La sfarsit am mesteca linistiti in terciul de mere ras, din care miresma ar impulsiona extrem de mult salivarea cavitatii bucale, insa nu ne-am gandi oare ca acolo e si sangele propriu amestecat cu bucatile de mar ras?
Vom simti mirosul ceasurilor care se topesc in nestire, fierband a la bain-Marie fara sa ne pese anume cat am dat pe ele si cat anume vor fierbe.Poate pana apa da in clocot...
Trebuie sa iasa exact cum si le-a inchipuit Dali, tremurande, slabe, lipsite de context, incerte, moi, un timp invins ce se roteste in apa fiarta.Timpul insusi este inghitit de aburi.Ne vom intreba atunci daca este drept ca timpul sa fiarba si ca din diferite tipuri de ceasuri temporale sa iasa bucati invinse de ceasuri moi.Aburinde...
Vom inhala aburii, ii vom trage pe nas, si vor fi mai tari decat orice praf pe care il vom fi tras pe nas pana la acel moment.Vom face calatorii ucigatoarea in limitele propriului eu, vom escalada proprii sai munti, vom fi surpinsi de avalanse iscate din senin, si vom cadea in genunile inconstientului, unde deopotriva monstri nesabuiti ne vor haitui, ne vor adulmeca propria carne, ne vor gusta propriile rani deschise, femei de-o noapte ne vor seduce si cazuti la datorie, vom fi scalvii lor sexuali, vom strabate paduri si deserturi care se succed la intervale de secunde, care trec ca milenii, vom invata sa refim copii, dar in momentul cand vom atinge jucariile ne vom vedea pielea batrana, ne vom simti crapaturile incheieturilor, ne vom pipai fata ridata, insa inima ne va spune ca suntem iar tineri...
Femeile in aceasta calatorie in propria lume il redescopera pe El, noi in schimb, o descoperim pe Ea...si noi insine suntem o rana deschisa.
Ca sa evitam un asemeena accident, in timp ce vom fierbe ore in sir ceasurile, pana vor da in clocot, vom folosi o masca de oxigen, sau vom tine la gura o o batista impregnata cu carmol.Vom inhala atunci cand vom simti ca nu mai avem aer.
La final, vom aseza pe o farfurie ceasurile moi, si le vom intinde bin, bine cu sucitorul, peste care vom aseza pasta de mere rase, iar apoi vom rula fiecare ceas moale peste continutul dulceag de mar.Intocmai ca la clatite.

La masa in schimb se vor aseza numai cei care au adus intr-un pliculet putina scortisoara din copacul vietii, intrucat desertul nu este complet pana nu se presara un pic de scortisoara peste compozitia de mar.Altfel, vom fi incapabili sa-i simtim aroma.Cei ce nu vor aduce scortisoara din copacul-vietii, vor sta deoparte si vor privi.Se vor uita si vor inghite.In sec.Asta e.
Placerea cere sacrificiu.Copacul vietii s-a nascut o data cu noi, si un lucru atat de simplu, precum a rupe putina coaja de pe trunchiul sau, se dovedeste uneori a fi un lucru atat de anevoios...
Copacul vietii ne asteapta si ne incearca.Il vom ruga totusi sa ne ierte si sa ne lase sa rupem putina coaja.
De macinat vom macina acasa.Important este sa facem rost de coaja sa.

Presarand scortisoara, desertul va fi gata, iar acel moment va fi unul istoric, pentru ca nimeni in lume nu va mai fi gatit un asemenea desert, iar intreaga fire va saliva numai gandindu-se la ce am preparat noi.Vor veni mii de guri sa ceara o bucatica, insa ii vom respinge cu nerusinare, dandu-le pesmet.Tare.

Ati dori sa pregatim intr-o zi intr-o oarecare bucatarie acest desert?Si in timp ce vom prepara minunata prajitura, vom asculta ce spune piesa de mai jos.:D

La contree que j attends.

Lorsqu on parle des mondes imaginaires, on parle biensur des modalites diverses afin d envisager une epoque ou peut etre une maniere d etre.Lorsqu on parle des aventures, de l odeur incontestable de l audacite, on exprime nos echeques et nos regrets.Les jeunes sont habitues de prouver l effroi de l aventure sourtout lorsqu il y a une raison a faire.

Mais pourquoi faire?Bien, a mon avis, l aventure que j ai recherche depuis j avais dix annees, est l aventure de ma jeunesse, dissons qu il est mon aventure...qui a attend assez pour demarrer.

Rever au Canada, est tres similaire avec rever au autre monde, loin, mais assez illusoire pour amener l atmosphere d antan.

J espere que cette nouvelle decouverte serra plus ouverte vers mes pensees, en satisfant les aspirations et les inquietudes, que l esprit jeune amene...que la nuit des espoirs tue...des chagrins et des ideels...des ames qui sont nees pour qu ils soient mortes.

Parfois, je pense au nouvelles villes cachees dans l obscurite des forets sans fin...au bord des lacs quebequoises, mais je peut saisir toujours que chacun a son lieu dans ce monde...

Il n importe pas comme foule serra l emotion de croire ou de haiser de croire que ta place se trouve dans autre part de ce monde.

Je suis fier, parce qu il est mon reve accompli, c est ma destination que j ai attende depuis long temps...le Canada est ouverte pour moi.

Et maintenant, je souhaiterais, exprimer le fait que je suis desole pour avoir commencer d ecrire en francais, mais je trouve la maniere unique d exprimer mes sentiment sur le monde canadien.

Je vous promets de maintenir au courrant avec les nouveautes qui ont lieu dans le Quebec, vu que j ai etabli des liaissances, avec des gens qui y habitent, etant dans le meme temps un projet de l avenir.

Je voudrais vous remercier pour l attention avec laquelle vous avez lit ce texte, esperant que j apporterai plusieurs articles sur la vie contemporaine dans celle parte du monde.